STRATEGIE PE HÂRTIE, ÎNZESTRARE ÎN AŞTEPTARE Apărarea naţională depinde de jocurile politicienilor

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării condus de preşedintele Klaus Iohannis a adoptat, ieri, noua strategie naţională de apărare pentru perioada 2020-2024 şi programul de înzestrare a Armatei până în anul 2026. Documentele vor fi trimise la Parlament, pentru ca puterea legislativă să le aprobe şi să demareze procedurile necesare pentru alte acte normative prin care vor fi puse în aplicare deciziile luate de CSAT.

Faptul că, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, strategia naţională de apărare urmează a fi aprobată de Parlament lasă locul unor noi dispute politice în Legislativ între majoritatea coagulată în jurul PSD şi reprezentanţii PNL, USR şi PMP. De aceea, aprobarea strategiei decisă ieri în CSAT va depinde foarte mult de jocurile politice care vor avea loc în Parlament în următoarea perioadă. Asta, dacă nu cumva, actualele conduceri ale celor două Camere ale Parlamentului vor decide ca problema să fie pasată viitoarei componenţe a Legislativului ce va reieşi în urma alegerilor generale care, conform declaraţiilor premierului Ludovic Orban, ar urma să aibă loc în 6 decembrie.

În privinţa noii strategii naţionale de apărare pentru perioada 2020-2024, preşedintele Klaus Iohannis a arătat că ea operează cu acelaşi concept de securitate naţională extinsă, introdus şi definit în precedentul document.

"Pe lângă apărarea armată, înţeleasă în dublă calitate, de apărare naţională şi apărare colectivă, Strategia vizează şi alte dimensiuni precum politica externă, ordinea publică, educaţia, sănătatea, economia, mediul, securitatea energetică sau securitatea cibernetică. Am gândit această Strategie ca pe un instrument care fundamentează o viziune şi o direcţie în materie de securitate naţională privind deopotrivă cetăţeanul, societatea în ansamblul său şi instituţiile statului", a declarat Klaus Iohannis.

Preşedintele a menţionat că principalii piloni ai politicii externe şi de securitate ai ţării noastre rămân Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană, în contextul în care asistăm la o schimbare de paradigmă la nivel global şi la evoluţiile din regiune, determinate de deteriorarea relaţiilor dintre NATO şi Federaţia Rusă, de proliferarea terorismului, de ameninţările hibride şi cele cibernetice, dar şi de alte tipuri de provocări.

Strategia naţională introduce un concept nou privind parteneriatul dintre stat şi cetăţean, în privinţa asigurării securităţii naţionale.

Preşedintele Klaus Iohannis a arătat: "Siguranţa cetăţeanului rămâne, în mod evident, un element cheie al abordării, statul având datoria de a identifica strategii sectoriale eficiente de protejare a sa. Pe cale de consecinţă, gestionarea securităţii presupune şi participarea societăţii civile. Tocmai de aceea, Strategia încurajează colaborarea şi coordonarea inter-instituţională mai eficientă, inclusiv prin constituirea unui Grup de Reflecţie Strategică, astfel încât schimbările din mediul internaţional să fie analizate şi evaluate într-un cadru comun".

Tot din perspectiva implicării tuturor factorilor sociali, în cadrul strategiei este stipulată clar colaborarea public-privat, cetăţean-comunitate şi civil-militar, pentru că "parteneriatul cu societatea, în ansamblu, este de fapt cea mai puternică armă pentru a consolida capacitatea de a rezista în faţa noilor tipuri de ameninţări, care vin inclusiv pe fondul evoluţiilor tehnologice".

• Efective militare reduse în teatrele de operaţiuni

CSAT a aprobat şi efectivul forţelor armate cu care ţara noastră va participa la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, în cursul anului viitor. Astfel, Armata României va participa cu un efectiv de 1940 de militari şi civili la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, cu 436 mai puţini decât în acest an, iar Ministerul Afacerilor Interne va participa cu 841 militari şi poliţişti, cu 181 mai puţini decât în 2020.

Membrii CSAT au aprobat şi Programul privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2026 şi în perspectivă, al cărui punct principal îl constituie relansarea industriei naţionale de apărare prin intermediul cooperării instituţionale cu companiile de profil ale aliaţilor din NATO şi Uniunea Europeană.

Conform acestui program, forţele armate vor fi înzestrate cu capabilităţile necesare asigurării interoperabilităţii cu forţele armate ale aliaţilor NATO şi din Uniunea Europeană.

Cu alte cuvinte, CSAT a aprobat o strategie şi un program. Ambele documente riscă să rămână în mare parte doar nişte simple hârtii, dacă vom asista în continuare la modul defectuos din ultimii ani cu privire la principalele proiecte privind înzestrarea Armatei. Din tot ce s-a aprobat în strategia naţională de apărare anterioară celei aprobate ieri, adică pentru perioada 2015-2019, foarte puţine lucruri au fost puse în practică. În afara programelor de înzestrare derulate cu SUA cum ar fi scutul antirachetă de la Deveselu şi achiziţionarea mai multor aparate de luptă, second-hand, F16, demararea construirii transportoarelor blindate Piranha 5 în colaborare cu compania americană General Dynamics, achiziţionarea sistemului HIMARS, celelalte obiective au fost ratate sau se află în stand-by. Ne referim la anularea contractului cu germanii de la Rheinmetall Landsysteme pentru transportorul blindat 8x8 pe proiectul Agilis, la negocierile nesfârşite cu Bell Helicopters şi Airbus privind elicopterele militare de transport şi de atac ce ar urma să fie construite sau asamblate la Ghimbav şi la scandalul privind atribuirea către Naval Group a contractului pentru construirea a patru corvete destinate Forţelor Navale.

În perioada 2015-2019, foştii miniştri ai Economiei s-au îngrijit mai mult de cutiile care ar fi trebuit realizate la Câmpina pentru armamentele Bereta, decât să se ocupe de un transfer real de tehnologie între producătorul american şi fabrica din ţara noastră.

Unul dintre programele împotmolite este şi cel privind construcţia în România a camioanelor Iveco destinate Forţelor Terestre. Deşi înţelegerea a fost anunţată încă din timpul iernii, până acum nu s-a luat nicio decizie cu privire la uzina din ţara noastră care va coopera cu concernul italian. Surse din cadrul industriei naţionale de apărare susţin că interesele unor politicieni blochează încă derularea acestui program, pe care l-ar dori aplicat în anumite condiţii, în zone economice pe care le controlează aceştia.