SUPLIMENT ECO-ECONOMIE "Investiţiile bazate pe criterii verzi deja ajung în reglementări"

Reporter: Sustenabilitatea este din ce în ce mai mult văzută ca un mindset. Cât de importantă consideraţi că este sustenabilitatea în afaceri?

Alexandru Stânean: Este vizibil un mindset, este o abordare, o înclinare, dar ideile şi planurile trebuie să devină acţiuni. Nu doar să discutăm des­pre sustenabilitate, să facem proiecţii şi strategii, ci să acţionăm şi să implementăm.

Din această perspectivă avem des­tul de mult de recuperat în România. Avem companiile mari, multinaţionalele mai ales, care au transpus intern strategiile de dezvoltare durabilă practicate la nivel internaţional de grupurile-mamă. Pentru că acest trend a fost impus mai devreme în cultura lor organizaţională, şi avansul acestor firme este mai mare. Dimensiunea acestor business-uri, puterea lor financiară, reprezintă un atu, dar nu este determinant sau definitoriu. Ca revers al medaliei, mărimea afacerii nu poate fi o scuză pentru lipsa de implicare.

Este un mindset comod de multe ori, dar în acelaşi timp şi coroziv, deoarece unele companii se gândesc că sunt prea mici pentru a avea un impact semnificativ sau că nu schimbă nimic dacă ele devin sustenabile atâta vreme cât sistemul în ansamblul său rămâne imobil. Dar din acţiuni mici, adunate, rezultă efecte mari. Şi avem dovada în demersuri ale unor companii mici şi mijlocii care, pe măsura puterii lor financiare şi organizaţionale, dar cu extrem de multă creativitate, reuşesc să desfăşoare campanii pline de beneficii în zonele de mediu sau sociale.

Noi am avut de la început o abordare directă, în care sustenabilitatea şi afacerile noastre zilnice se întrepătrund şi se completează. Am operaţionalizat sustenabilitatea. O aplicăm de la procese simple până la programe multi-anuale de dezvoltare. Învăţăm şi descoperim constant noi opţiuni care aduc îmbunătăţiri, cu un impact imediat în obiectivele noastre pe termen scurt. Cu atenţie, deschidere şi analiza detaliilor pot fi identificate o multitudine de instrumente care pot fi integrate în fluxurile obişnuite pentru că plas­ticul, gestionat responsabil, este sustenabil prin natura lui datorită posibilităţilor de reciclare.

O strategie solidă şi coerentă pentru dezvoltarea durabilă trebuie integrată la toate nivelurile: în producţie, în politica de personal sau în zona de eficienţă energetică. Iar mai departe ne extindem cu aceeaşi abordare în cercuri concentrice. Treptat, prin reglementări sau criterii de investiţii, sustenabilitatea trebuie să ajungă filosofie de business. De la un punct încolo, sus­tenabilitatea în business nu va mai fi opţională dacă ne pasă de bunăstarea afacerilor noastre. Va deveni criteriu de selecţie.

Reporter: Consideraţi că firmele vor fi nevoite să accepte o reducere a eficienţei pentru a fi sustenabile?

Alexandru Stânean: Perspectiva unui antagonism între eficienţă şi sustenabilitate este greşită. Nu este o povară decât dacă cineva o transformă în dificultate, prin planuri nerealiste sau acţiuni grăbite. Am spus-o cu fiecare ocazie: sustenabilitatea nu e o piedică şi nici o povară.

În multe aspecte, sustenabilitatea este o oportunitate de creştere a eficienţei companiei. Alocarea optimă a resurselor, de orice natură, reducerea risipei, nu pot decât să crească eficienţa. Secretul este să nu ai aşteptări nerealiste sau o abordare pe termen scurt. Aici intervine analiza internă care ne poate indica puterea companiei de a se implica şi de a susţine proiecte de acest gen. Cel mai mult ajută când există o strategie sau cel puţin câteva principii directoare care să ghideze mai apoi evoluţia. Companiile au, de obicei, bugete de sponsorizare şi alocarea resurselor din acest buget în funcţie acele obiective de sustenabilitate reprezintă soluţii fără impact major asupra parametrilor financiari. Este ceea ce numim CSR (responsabilitate sociala corporativă), parte integrantă din sus­tenabilitate/ESG.

Soluţii de aceeaşi natură, ceea ce am numi low-cost într-un sens pozitiv al termenului, pot fi aplicate în programele destinate angajaţilor. Dezideratul oricărei companii ar trebui să fie acela de a fi un angajator atractiv, iar în condiţiile unui deficit de forţă de muncă, eforturile ar trebui să fie şi mai mari. Se pot pune la punct multe politici sustenabile, corecte, bazate pe egalitate de gen, de rasă, incluziune şi etică, de pildă, prin implementarea unui program al avertizorilor de integritate.

Procedurile prietenoase pentru management-ul deşeurilor, al colectării selective reprezintă tot acţiuni la îndemână. O mână de ajutor în această privinţă se poate obţine prin parteneriate cu organizaţii non-profit care pot ajuta companiile în demersurile lor. Sunt multe exemple în acest sens: amenajarea de zone dedicate donaţiilor în obiecte, colectării de materiale reciclabile sau organizarea de acţiuni în parteneriat cu voluntari din rândul colegilor. Noi am avut colaborări fructuoase, parteneriate pe zona de mediu, cum a fost cel cu Tăşuleasa Social, alături de care am plantat 25.000 de puieţi.

În general am făcut investiţii cu componentă sustenabilă pe care nu le-am privit niciodată ca un pericol asupra eficienţei. Sunt proiecte care chiar ne aduc reduceri de costuri sau sunt parte integrantă din vânzări (reciclare, ţevi cu material reciclat, ambalaje biodegradabile) şi ne măresc eficienţa energetică prin utilizarea resurselor regenerabile.

Reporter: Care consideraţi că sunt riscurile unei societăţi nesustenabile?

Alexandru Stânean: Nesustenabil în acest moment înseamnă să trăim pe credit şi să consumăm resursele cuvenite generaţiei următoare, copiilor sau nepoţilor noştri. Înseamnă de exemplu să îngropăm în Europa 3 milioane de tone de pungi din polietilenă pe an, în condiţiile în care putem să le reciclăm sau să le înlocuim cu cele biodegradabile. Am ajuns într-un punct de inflexiune, în care trebuie să ne schimbăm comportamentul, altfel efectele negative devin ireversibile. Anul acesta vorbim despre cele mai scăzute niveluri ale bazinului hidrografic din ultimii 20 de ani. Furtunile puternice şi daunele generate de acestea s-au înmulţit. Vremea este imprevizibilă ca efect al acţiunii umane. Schimbările climatice încă nu sunt luate îndeajuns de în serios în România. Dar e suficient să ne uităm afară ca să vedem dovezile. Sunt urmările unui comportament nesustenabil care s-au acumulat în timp.

Riscul este ca generaţiile urmatoare să vieţuiască pe o planetă mult mai neprietenoasă, diferită faţă de cea pe care noi am crescut.

Creşterea consumului, utilizarea excesivă a resurselor sunt principalii factori de influenţă pentru cantităţile de deşeuri generate. O parte vine şi din dezvoltarea economiilor mondiale, dar avem în acelaşi timp şi multă risipă şi o doză prea mare de comportament iresponsabil. Problema majoră este modul în care gestionăm cantităţile de deşeuri pe care le generăm.

Nu este realist să căutăm materiale "sustenabile" peste tot, să înlocuim tot ce acum considerăm negativ. Trebuie să fim pragmatici şi să căutăm acea combinaţie inteligentă de soluţii care nu ne dau peste cap vieţile, dar în acelaşi timp aduc oportunitatea dezvoltării durabile. Ar trebui sa fie un mix intre consum responsabil şi calibrat nevoilor, reutilizare şi da! acolo unde este posibil, alegerea unor alternative din materiale reciclate sau regenerabile. Tranziţiile sunt optime pentru că permit adaptarea şi în acelaşi timp oferă spaţiul de manevră pentru a face corecţii atunci când unele soluţii se pot dovedi mai puţin optime.

Pentru toate acestea avem nevoie de implicare de la nivel individual până la societate ca întreg. Să ne uităm de exemplu la contribuţia pe care iniţiativele de CSR o au în educaţie. Împărtăşirea unor valori, obişnuinţa cu ele de la vârste fragede contribuie inclusiv la schimbări de comportament în gestionarea deşeurilor, de exemplu.

Reporter: Cât de dificilă vi se pare implementare directivelor europene în domeniu?

Alexandru Stânean: Un cadru unitar de abordare ajută la înţelegerea conceptelor şi la comparabilitatea iniţiativelor. Provocarea este, însă, implementarea unor astfel de prevederi legislative şi urmărirea unor eventuale ţinte, într-un regim simplu, care să nu complice. De pildă, un cadru legislativ ar trebui să înglobeze raportările voluntare care deja au loc.

Companiile listate la bursă sunt deja supuse unui set întreg de cadre de raportare, iar scopul acestora din urmă este creşterea transparenţei. Ghidajul acestor reglementări este reprezentat de obicei de cadrele internaţionale de raportare precum Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU (UN Global Compact) sau standardele GRI (Global Reporting Initiative). Sunt companii care deja raportează pe aceste cadre şi acest tip de expunere reprezintă încă un exerciţiu chiar şi pentru noi. În plus, o astfel de raportare presupune angrenarea unor resurse suplimentare, umane şi financiare. Aceste cadre menţionate mai sus sunt suficient de cuprinzătoare şi de clare pentru a asigura o raportare comparabilă şi detaliată. Reprezintă modele de transpus.

Avem în România în lucru Codul Român al Sustenabilităţii - o iniţiativă foarte utilă care urmează unul dintre cadrele de raportare standardizată la nivel internaţional. Prin raportarea de sustenabilitate sunt expuse progresele şi acţiunile asumate prin iniţiativele ESG ale companiei. Punctele bonus vin atunci când aceste iniţiative îşi găsesc aplicabilitate în activitatea zilnică. La noi, de exemplu, au corespondent în fabrica de reciclare, în cea de ambalaje biodegradabile, dar şi în centrala fotovoltaică.

Reporter: Consideraţi că aceste criterii ESG reprezintă o ţintă propriu-zisă pentru companii sau un pas intermediar în tranziţia la sustenabilitate a unui mediu de business?

Alexandru Stânean: Aceste criterii sunt dezirabile pentru că reprezintă instrumentele prin care atingem în final sustenabilitatea. Dacă le respectăm şi le îmbunătăţim, atunci facem progrese. Dar sustenabilitatea înseamnă de fapt acele responsabilităţi ESG îndeplinite în totalitate. Deci ar reprezenta închiderea cercului. După cum spuneam şi mai devreme, schimbările radicale pot fi dăunătoare. Sunt recomandate tranziţiile line, cu un set clar de paşi. În materie de sustenabilitate, aceste etape sunt iniţiativele şi angajamentele voluntare, UN Global Compact, Acordul de la Paris etc., care cuprind programe specifice pe un interval de timp.

De exemplu, VinylPlus, demersul de sustenabilitate al industriei de PVC, din care facem şi noi parte, este la al doilea program. Sau a doua etapă dacă vreţi. A început în 2000 cu un program cu orizont 2010 pentru eliminarea plumbului din stabilizatorii utilizaţi în producţia de materiale plastice. La atingerea obiectivului s-a trecut la următorul nivel: angajamentul VinylPlus 2030 care ţinteşte tranziţia sectorului către economia circulară. Este o reţetă verificată experimental, iar schimbările se fac pas cu pas. Spargem obiectivele mari în obiective intermediare, ne asigurăm că facem progrese şi astfel ne cresc şansele de reuşită.

Şi criteriile ESG reprezintă tot o evoluţie în trepte. Ajută la setarea unor obiective intermediare în această tranziţie şi ar trebui privite drept oportunităţi, nu obligaţii sau piedici pentru activitatea companiei.

Există un interes crescut, e aproape o modă, şi atunci valul se propagă. Pe agenda publică sustenabilitate, ESG, economie circulară sunt teme recurente şi nimeni nu îşi doreşte să fie disonant când interesul este clar centrat pe aşa ceva.

A doua influenţă vine ca o con­strângere de fapt. Constrângere sau premium, depinde de poziţionare. Sus­tenabilitatea a devenit criteriu de finanţare. Avem investitori care îşi bazează deciziile inclusiv urmărind normative "verzi". Investiţiile de acest tip încep să aibă prioritate şi chiar pot influenţa costurile de finanţare. Noi am contractat de la BCR un "green loan" pentru fabrica de ambalaje biodegradabile şi la întâlnirile cu investitorii dis­cutăm des despre perspectiva noas­tră asupra sustenabilităţii. Am observat un interes real pentru proiecte cu o astfel de componentă. În timp, astfel de abordări vor lua amploare şi vor conta din ce în ce mai mult. Investiţiile bazate pe criterii verzi deja ajung în reglementări.

Reporter: Ce proiecte sau investiţii concrete aveţi în domeniul sustenabilităţii?

Alexandru Stânean: Îmi place să spun că noi integrăm sustenabilitatea în business înainte să vorbească toată lumea despre asta. Şi nu doar o spun, avem şi cifrele care să dovedească. Încă de acum cinci ani am demarat proiectul fabricii de reciclare PVC rigid a TeraPlast Recycling. Cu această fabrică suntem astăzi cel mai mare producător de PVC reciclat micronizat din Europa şi în top 10 reciclatori europeni de PVC rigid. Între timp am extins-o, capacitatea a fost dublată anul trecut, iar până acum am investit peste 5 milioane de euro în ea. Până acum.

Am investit resurse financiare şi know-how în utilizarea materialului reciclat. Dezvoltarea ţevilor pentru canalizări exterioare cu până la 100% material reciclat s-a concretizat prin­tr-un brevet în 2017 şi extindem gama în continuare sub umbrela Gri(n) Pipe.

Am investit peste 12 milioane de euro în fabrica de ambalaje biodegradabile, certificate OK Compost Home şi Industrial. Materia primă pe care o folosim pentru aceste ambalaje este încadrată de taxonomia europeană drept materie primă regenerabilă.

În acelaşi timp am investit în asigurarea unor resurse de energie regenerabilă. Centrala fotovoltaică dezvoltată împreună cu E.ON Energie Ro­mânia cuprinde 7.000 de module fotovoltaice pe clădirile din parcul nostru industrial. Proiectul s-a ridicat la 1,9 milioane de euro. Acum aşteptăm răs­punsul pentru un proiect prin care dorim să mai facem o centrală fotovoltaică, să investim de data aceasta în jur de 5 milioane de euro.

Au fost proiecte care au necesitat investiţii apreciabile, dar ele aduc beneficii şi contribuie la veniturile Grupului sau la eficienţa energetică.

Reporter: Care este strategia de sustenabilitate pe care o aveţi pentru perioada următoare?

Alexandru Stânean: În primul rând vrem să ne formăm o imagine clară pentru a ne putea mai apoi fixa obiective realiste. Suntem în curs de finalizare a evaluării amprentei de carbon a Grupului pe Scop 1(emisii directe) şi Scop 2(emisii indirecte, prin sursele de energie utilizate).

În baza analizelor vom putea institui obiective de reducere a amprentei de carbon a Grupului şi eficientizarea consumului de resurse de orice natură. Ne-am propus ca până la finalul trimestrului 1 din 2023 să publicăm o astfel de strategie şi apoi să o implementăm. Ca linii directoare, avem în vedere creşterea cantităţii de material reciclat utilizat în producţie, extinderea ponderii de energie regenerabilă folosită şi continuarea culturii paperless.

Reporter: Consideraţi că legislaţia fiscală este una care îndeamnă companiile să colecteze/recicleze şi să aducă în faţă produse şi servicii sustenabile?

Alexandru Stânean: În discuţiile despre sustenabilitate asociem de foarte multe ori responsabilitatea, care presupune în sine acţiunea voluntară şi nu direcţionată de un stimulent. E nevoie de această precizare pentru a avea principiile clar stabilite.

Concret legat de întrebarea dumneavoastră, avem scheme de finanţare de la stat pentru proiecte şi produse sustenabile. Doar trebuie accesate şi întocmite proiecte fezabile.

Noi tocmai am aplicat, prin PNRR, pentru finanţarea unei noi centrale fotovoltaice. Pentru fabrica de ambalaje biodegradabile beneficiem de ajutor de stat care se va întoarce în bugetul public ca taxe şi impozite, dar care ne oferă un avantaj la linia de start. Ca opţiune, extinderea acestor scheme de susţinere şi promovarea lor mai intensă ar fi mai benefice pentru dezvoltarea firmelor şi pentru comunităţi decât o scutire de impozit.

Mult mai relevantă este o discuţie despre aplicarea strictă a legislaţiei privind colectarea şi sortarea deşeurilor, reciclarea. Ar putea fi oferite facilităţi colectorilor şi reciclatorilor, dar trebuie dublate de un control mai strict al respectării normelor şi procedurilor. S-au finanţat prin fonduri europene o multitudine de staţii de sortare la gropile de gunoi din România. Multe dintre ele zac cu lacătul pe uşă, nu funcţionează sau funcţionează atunci când apar controale. Între timp plătim amenzi către UE. Cred că avem lucruri mai bune de făcut cu banii şi, în plus, cred că e cazul să devenim fiecare responsabili cu deşeurile pe care le producem.

Dacă am fi aşteptat să fim motivaţi extern, să reacţionăm doar la stimuli, multe companii româneşti ar fi fost o fracţiune din ce au ajuns astăzi. Contează în primul rând iniţiativa proprie. Companiile trebuie să iasă din zona de confort dacă vor cu adevărat să facă parte din grupul celor cu eticheta "sus­tenabil". Este important pentru că va deveni criteriu de selecţie în viitor.

Reporter: Care sunt beneficiile raportării de sustenabilitate?

Alexandru Stânean: Avem astfel de raportări şi chiar am depăşit faza experimentală. Recent, am publicat a treia ediţie. El coagulează acţiunile derulate pe parcursul unui an, comunicate la vremea respectivă, progresele pe care le facem în îndeplinirea obiectivelor şi e o oglindă a evoluţiei noas­tre în timp în ce privesc iniţiativele ESG. De asemenea, înglobează şi modul nostru de abordare pe diverse teme, iar cei preocupaţi sau curioşi de abordarea noastră îl pot consulta oricând pe website-ul nostru.

Reporter: Consideraţi că România are o problemă cu educaţia şi cultura reciclării? Ce credeţi că ar trebui să facă mai bine autorităţile locale în ceea ce priveşte colectarea deşeurilor şi implementarea componentei de oraşe sustenabile/smart city?

Alexandru Stânean: Există şi e una mare. Nu lipseşte doar cultura reciclării, ci şi infrastructura de colectare. Deficienţele sunt majore, iar atenţia trebuie îndreptată în aceasă direcţie. Trebuie pus la punct un sistem şi, în acelaşi timp, formate obiceiuri printre oameni. Cu vorba bună, dar şi cu restricţii.

Cu susţinere centrală, autorităţile locale ar trebui să gândească programe cu acţiuni ţintite pentru educarea comunităţilor. Suplimentar, parteneriatele cu firme şi organizaţii specializate în colectare pot aduce progrese reale.

Sunt încă destul de puţini oameni care sunt obişnuiţi cu colectarea selectivă sau acordă importanţă sustenabilităţii produselor cumpărate sau folosite. Nu trebuie să disperăm totuşi. Numărul celor implicaţi este în creştere, iar noile generaţii sunt mult mai atente la consum, la materiale, la impactul asupra a ceea ce ne înconjoară.

Reporter: Mulţumim!