ŢARA TUTUROR POSIBILITĂŢILOR Un Consiliu al Concurenţei - două conduceri

• Guvernul Năstase şi Ion Iliescu au numit o nouă conducere, fără să-i revoce însă din funcţie pe vechii membri ai Consiliului

Vechea conducere a Consiliului Concurenţei nu a fost revocată printr-un decret prezidenţial, sau cel puţin acesta nu este de găsit, ceea ce înseamnă că, în prezent, instituţia are o conducere executivă şi o conducere în exil. Concret, în anul 2004, prin numirea de către fostul preşedinte Ion Ilies-cu a actualilor membri ai Consiliului, la propunerea Guvernului Năstase, a fost înlocuită vechea echipă de conducere, desemnată cu avizul comisiilor economice ale Parlamentului. Însă, unele voci suţin că nu a existat nici un decret prezidenţial de revocare a vechilor membri, ceea ce înseamnă că aceştia sînt încă sub mandat. Mandatul foştilor membri ai Consiliului, care era de cinci ani, a fost întrerupt la 2 martie 2004 (data la care cei noi au depus jurămîntul), adică după doi ani şi două luni. Decretul prezidenţial nr.57 /17.02.2004 privind numirea membrilor plenului Consiliului, a fost emis înainte ca OUG nr.121 /10.12.2003 să fie aprobată prin lege de Parlament. Concret, textul normativ specifica clar că "la numirea primului Plen al Consiliului Concurenţei, după intrarea în vigoare a prezentei legi, un vicepreşedinte şi doi consilieri de concurenţă vor avea un mandat de doi ani şi jumătate, stabilit prin decretul de numire în funcţie". Aşadar, numirea membrilor a avut loc înainte de aprobarea de către Parlament a OUG 121/10.12.2003, ceea ce înseamnă că Guvernul Năstase şi fostul preşedinte Ion Iliescu au încălcat, pur şi simplu, procedurile legale.

Cei care contestă legalitatea mandatului actualei conduceri susţin că, potrivit paragrafului citat din textul legii, care este în vigoare şi azi, acesta este nul de drept, fiind emis înainte de intrarea în vigoare a legii. Consecinţa acestei situaţii, departe de a fi una comică, este că deciziile luate de actualul plen al Consiliului Concurenţei ar putea fi atacate în instanţă.

Aceleaşi voci susţin că, prin numirea membrilor Consiliului la propunerea Guvernului şi fără implicarea Parlamentului, Executivul şi-a creat un organism total dependent de el şi că "Adrian Năstase a trebuit să încalce legea, prin acea hotărîre de guvern, pentru că era supus unor presiuni puternice din partea unor grupuri de interese economice".

În legea nr.21, din 10 aprilie 1996, cea care reglementa activitatea Consiliului anterior emiterii de către Guvernul Năstase a respectivei OUG, se preciza clar că "mandatul de membru al Consiliului încetează numai la expirarea duratei, în caz de deces, în cazul unei incompatibilităţi sau prin imposibilitatea definitivă de exercitare a funcţiei". De asemenea, textul legii mai spune că membrii Consiliului pot fi revocaţi "numai pentru încălcarea gravă a prezentei legi". Deci, foştii membri ai Consiliului ar fi putut fi revocaţi numai în baza unor probe care să dovedească o încălcare flagrantă a legii, ceea ce, susţin unele voci, nu a fost cazul.

Mihai Berinde, actualul preşedinte al Consiliului, ne-a declarat că nu ştie dacă fostul preşedinte Ion Iliescu a emis şi un decret de revocare a vechii conduceri a Consiliului şi că această problemă nu îl priveşte direct, domnia să conformîndu-se, la vremea respectivă, unui decret prezidenţial de numire în funcţie.

• Anumite surse susţin că volumul dublu de amenzi aplicat de Consiliu în 2005 nu reprezintă un succes

Prezentîndu-ne succesele Con-siliului, Mihai Berinde a menţionat că volumul amenzilor s-a dublat în 2005, faţă de 2004 şi numai în industria cimentului instituţia a aplicat amenzi de aproximativ 26 milioane euro. Domnul Berinde ne-a mai spus că două dintre firmele amendate în acest sector au dat în judecată Consiliul. În opinia domniei sale, toate acestea "probează fap-tul că instituţia nu are clienţi economici şi aplică amenzi oriunde se constată încălcări ale legislaţiei în domeniul concurenţei".

Pe de altă parte, gurile rele spun însă că există un mecanism prin care Consiliul poate să raporteze succese pe hîrtie protejîndu-şi în acelaşi timp "clienţii", anume că deciziile în ceea ce priveşte aplicarea amenzilor sînt concepute cu fisuri, în aşa fel încît să ofere societăţilor amendate calea de atac în instanţă prin care să obţină anularea amenzii.

• "ARIS" Arad - o victimă nevinovată care trebuia sacrificată?

Consiliul Concurenţei s-a aflat permanent sub presiunea oficialilor europeni, exasperaţi de lipsa de eficienţă din activitatea aces-tuia. Rău-voitorii suţin că succesele raportate de Consiliu sînt, de fapt, artificiale şi că acestui tip de comportament i-ar fi căzut victimă societatea "ARIS" Arad. Aceleaşi voci suţin că decizia Consiliului, care a catalogat ajutorul de stat primit de societatea arădeană ca fiind ilegal, este una "absolut nejustificată", din moment ce societatea are comenzi de producţie pe încă trei ani, 70% din volumul acesteia fiind destinat exportului. Din informaţiile noastre, "ARIS" Arad a primit ajutor de stat în baza vechiului regulament al Consiliului, care prevedea audieri în prezenţa plenului Consiliului Concurenţei. Cei care contestă decizia Consiliului acuză conducerea acestuia că nu a respectat legea, din moment ce a cerut reprezentanţilor societăţii să facă doar o notificare scrisă.

Pe de altă parte, reprezentanţi ai Consiliului Concurenţei ne-au declarat că "ARIS" a primit de două ori, în 2000 şi 2002, decizii de anulare a plăţii de penalităţi către bugetul de stat, decizie care nu a fost notificată de către AVAS Consiliului Concurenţei. Aceleaşi surse ne-au mai spus că instanţa competentă va decide dacă măsura luată de Consiliu a fost sau nu una potrivită rezultatului investigaţiei de la societatea arădeană.

• În cazurile "Petrom", "Petromservice" şi "Aro" legea pare să fi fost încălcată

Decizia Consiliului de autorizare a concentrării economice în cazul "Petrom" a stîrnit, de asemenea, controverse. Cei care contestă respectiva decizie susţin că aceasta contravine legii prin faptul că a fost luată fără o investigaţie prealabilă. De asemenea, contractul "Petromservice" este catalogat de aceleaşi surse drept ilegal, prin faptul că a fost acordat fără licitaţie, "ceea ce reprezintă un act total anticoncurenţial".

În replică, Mihai Berinde ne-a declarat că în cazul "Petromservice" nu putea fi vorba de o licitaţie publică deoarece respectivul contract a făcut obiectul unor negocieri directe între două firme private.

În acelaşi timp, cazul "Aro" ridică, de asemenea, semne de întrebare, susţin aceleaşi surse. George Musliu, actual vicepreşedinte al Consiliului, a semnat, cînd făcea parte din Consiliul de Administraţie al respectivei societăţi, contractul de privatizare a acesteia, pentru ca apoi, după instalarea sa în funcţia de la Consiliul Concurenţei, să autorizeze concentrarea economică în cazul "Aro".

Cu privire la acest caz, Mihai Berinde ne-a declarat că "situaţia domnului Musliu a reprezentat doar o coincidenţă, prin faptul că după activitatea de la ARO acesta a fost numit la Consiliul Concurenţei, lucru lipsit de orice conotaţie ciudată". Domnia sa ne-a mai spus că "o dovadă că ARO nu este nici protejată şi nici tratată preferenţial este tocmai faptul că, în prezent, societatea este supusă unei noi investigaţii".

Totodată, sursele noastre ne-au mai spus că "în cazurile EADS, Bechtel şi Vinci, Consiliul Concurenţei nu a avut nici o poziţie, deşi erau clare încălcări ale prevederilor legale în domeniul concurenţei, iar instituţia trebuia să se autosesizeze". În replică, Mihai Berinde, preşedintele Consiliului, ne-a spus, referitor la cele trei contracte amintite mai sus, că "instituţia Consiliului Concurenţei nu este abilitată să monitorizeze legea achiziţiilor publice, ea intervine numai în cazul în care se constată că au loc licitaţii trucate şi numai pe baza unor probe clare".

• Conducerea actuală a Consiliului rămîne pe poziţii

Sursele noastre consideră că "după atîtea ilegalităţi este inexplicabil cum de conducerea Consiliului Concurenţei nu este schimbată". În acest sens, PNL a elaborat o moţiune în 2004 şi o rezoluţie în 2005, acte, spun aceleaşi surse, "ignorate total de cele două Guverne, de unde putem trage concluzia că ambele Executive au avut şi au aceleaşi interese şi aşteptări de la membrii Consiliului". Se pare că Guvernul Năstase a luat decizia de schimbare din funcţie a foştilor membri ai Consiliului Concurenţei deoarece aceştia refuzau să primească instrucţiuni din partea Executivului, canalizate către anumite grupuri de interese.

Drept răspuns, Mihai Berinde ne-a declarat că instituţia pe care o conduce deranjează pe mulţi, prin activitatea sa. Mihai Berinde afirmă: "Consiliul Concurenţei nu este iubit de nimeni, pentru că el amendează firmele care joacă ilegal pe piaţă şi în-cearcă să reglementeze eficient acest domeniu atît de important". Domnia sa este de părere că grupurile de interese pe care contestatarii actualei conduceri a Consiliului le localizează în spatele acestuia sînt, de fapt, reprezentate tocmai de aceşti opozanţi, care urmăresc să discrediteze Consiliul Concurenţei.

Totodată, reprezentanţii Guvernului şi cei ai forurilor europene au apreciat că, în ultima perioadă, Consiliul Concurenţei a înregistrat progrese importante în ceea ce priveşte activitatea de control, fapt care a condus la întărirea pe poziţii a actualei con-duceri a instituţiei, bucurîndu-se atît de girul Executivului de la Bucureşti, cît şi de semnalele pozitive venite de la Bruxelles.