THE WASHINGTON POST: Războiul Rece este o analogie neinspirată pentru tensiunile actuale dintre SUA şi China

Războiul Rece este o analogie neinspirată pentru tensiunile actuale dintre SUA şi China, reiese dintr-un interviu realizat de The Whashington Post cu Ryan Hass, un mebru senior al Brookings Institution şi Michael H. Armacost, preşedintele pentru Studii de politică externă. Hass, care a servit ca director pentru China, Taiwan şi Mongolia la Consiliul Naţional de Securitate în timpul administraţiei Obama, este autorul cărţii "Stronger: Adapting, America's China Strategy in an Age of Competitive Interdependence" (Yale University Press, 2021). Redăm mai jos interviul cu Ryan Hass:

"The Washington Post: În noua dumneavoastră carte scrieţi că mulţi analişti au exagerat punctele forte ale Chinei şi au trecut cu vederea punctele slabe ale acesteia. Cum vedeţi viitorul Chinei?

Ryan Hass: Liderii Chinei se confruntă cu provocări descurajante. Creşterea datoriei publice, populaţia îmbătrânită şi dificultăţile care generează câştiguri de productivitate în cadrul forţei de muncă lasă ascensiunea economică continuă a ţării departe de a fi garantată. Sistemul politic devine mai puţin dinamic, pe măsură ce puterea se concentrează mai mult în jurul elitei politice chineze.

Iar imaginea internaţională a Chinei, în special în lumea dezvoltată, este în declin; Diplomaţia abrazivă a Beijingului activează un răspuns coordonat din partea Statelor Unite - şi a multor aliaţi americani. Dintr-o perspectivă strategică, China va rămâne probabil limitată pentru viitorul previzibil în capacitatea sa de a îmbina proiecţia puterii cu influenţa politică şi economică la scară globală - trăsăturile definitorii ale unei superputeri. China depinde de restul lumii pentru a-şi hrăni oamenii şi pentru a-şi alimenta economia, creând astfel potenţiale vulnerabilităţi.

Desigur, China are şi puncte forte considerabile, printre care un ecosistem de inovaţie înfloritor în inima celei mai dinamice regiuni din lume. Populaţia Chinei a demonstrat dârzenie şi determinare în a scoate din sărăcie aproape 800 de milioane de oameni în ultimele decenii. Liderii lor au o viziune clară pentru «întinerirea» Chinei într-o poziţie centrală pe scena mondială.

Este important să înţelegem punctele forte ale Chinei, alături de provocările sale. Din aceste motive, după cum am concluzionat recent şi cu Ali Wyne, Beijing-ul nu se află nici în pragul dezintegrării, nici pe o cale spre hegemonie; China este un concurent durabil, dar constrâns.

The Washington Post: Scrieţi că «numai China ar putea încetini China». Care este evaluarea dumneavoastră privind sancţiunile SUA şi alte eforturi de restricţionare a giganţilor tehnologici ai Chinei, cum ar fi Huawei?

Ryan Haas: La nivel sectorial, există tehnologii critice care, dacă sunt controlate, ar putea determina companiile chineze să îşi modifice strategiile corporative. Limitarea accesului Huawei la cipurile realizate cu tehnologii americane, de exemplu, a împins compania să ia în considerare îndepărtarea de smartphone-uri şi tehnologia 5G către tehnologii mai puţin dependente de cipuri.

La nivel naţional, liderii chinezi au răspuns la restricţiile privind accesul la tehnologia SUA intensificându-şi impulsul spre auto-aprovizionare. Rămâne de văzut dacă astfel de eforturi vor da roade. Cu cât China se îndreaptă mai mult spre inovaţia indigenă, limitându-şi efectiv capacitatea de a se baza pe talentul şi ingeniozitatea din restul lumii, cu atât mai mult ar putea să îşi încetinească dezvoltarea. Aceasta ar fi alegerea Chinei.

The Washington Post: Scrieţi că «dilema principală cu care se confruntă factorii de decizie politică nu trebuie să fie dacă Statele Unite au o justificare pentru a se simţi îndreptăţite în indignarea lor, ci mai degrabă modul în care Statele Unite ar trebui să răspundă acţiunilor chineze într-un mod care să împingă China în direcţia preferată de America». Cum au influenţat eforturile SUA strategiile şi tacticile chineze şi care sunt unele dintre ingredientele cheie ale succesului în influenţarea comportamentului chinez?

Ryan Haas: Istoria recentă a relaţiei este plină de exemple de diplomaţie americană care împing China în direcţiile preferate de Washington pe probleme specifice care implicau interesele americane. De exemplu, o coordonare economică intensă SUA-China în jurul crizei financiare globale 2008-2009 a contribuit la evitarea recesiunii economice mondiale. La îndemnul guvernului SUA, moneda Chinei s-a apreciat, iar balanţa sa comercială cu lumea a devenit mai puţin problematică decât în trecut. Această schimbare a generat cererea chineză pentru importuri, ceea ce a contribuit la alimentarea expansiunii economice mondiale.

Prin diplomaţie susţinută condusă de SUA, China a trecut de la a fi un opozant la conferinţa de la Copenhaga privind schimbările climatice în 2009 la un jucător cheie în obţinerea acordului la conferinţa de la Paris în 2015. China a răspuns, de asemenea, pozitiv la diplomaţia intensivă a SUA atunci când s-a alăturat răspunsului internaţional la epidemia de Ebola din 2014 şi a contribuit, ulterior, la consolidarea capacităţii de sănătate publică în Africa.

Tensiunile ridicate în prezent în relaţia SUA-China ascund adesea exemple din trecut de acţiuni coordonate SUA-China pentru a aborda provocările internaţionale comune. Amintirea acestor experienţe ne reaminteşte că diplomaţia americană din trecut a atras China în eforturi pentru a face faţă provocărilor globale. Multe dintre cele mai puternice ameninţări la adresa intereselor Americii sfidează astăzi soluţiile unilaterale, indiferent dacă provocarea este stoparea răspândirii Covid-19, consolidarea securităţii globale a sănătăţii, construirea unei economii globale mai incluzive sau abordarea crizei climatice.

The Washington Post: Grupul celor Şapte a anunţat recent parteneriatul Build Back Better World ca pe un efort explicit de a contracara iniţiativa Belt and Road a Chinei. Scrieţi că, «dacă China doreşte să-şi aloce resursele pentru crearea unei bănci de dezvoltare sau pentru construirea de drumuri şi conducte, Statele Unite nu ar trebui - şi nu trebuie să-i stea în cale». Cât de eficiente credeţi că vor fi eforturile conduse de SUA pentru a concura cu Belt and Road?

Ryan Haas: Ţările occidentale nu pot concura la nivel de costuri în construcţia de drumuri şi căi ferate. China are atribute unice, de exemplu, o economie ghidată de stat, supracapacitate în sectoare cheie, un exces de muncitori în construcţii cu salarii reduse şi rezerve în valută străină în căutarea unor puncte de vânzare externe. Iniţiativa Build Back Better World va fi probabil mai eficientă dacă va evita încercarea de a supralicita China. În schimb, membrii G-7 s-ar putea concentra pe domeniile în care au un avantaj comparativ - construirea unei infrastructuri de tehnologie digitală, investiţii în rezistenţa climatică şi sprijinirea bunei guvernări. O presă liberă şi o justiţie independentă sunt mai susceptibile de a reduce îngrijorările cu privire la capturarea elitei, corupţia şi eroziunea mediului şi a standardelor muncii în ţările care găzduiesc proiecte Belt and Road. După cum spune o vorbă veche, «lumina soarelui este cel mai bun dezinfectant».

The Washington Post: Care sunt diferenţele importante - şi asemănările - dintre Războiul Rece şi situaţia de astăzi dintre Statele Unite şi China?

Ryan Haas: Războiul Rece este o analogie neinspirată pentru înţelegerea relaţiilor SUA-China de astăzi. Războiul Rece a fost precedat de 30 de ani de război global şi depresiune. Momentul actual vine după 30 de ani de pace puternică şi expansiune economică globală. La începutul Războiului Rece, Uniunea Sovietică a exploatat vidul de putere din statele de graniţă; China este astăzi înconjurată de puteri capabile şi de prezenţa constantă a Statelor Unite în Asia. La începutul anilor 1950, abia existau fluxuri comerciale sau de investiţii în Uniunea Sovietică. Astăzi, China este adânc înrădăcinată în economia globală. Ca atare, izolarea nu este o opţiune disponibilă pentru abordarea Chinei, dat fiind că puţini aliaţi sau parteneri din SUA ar fi receptivi la alinierea cu Statele Unite împotriva Chinei.

Dar o asemănare cu Războiul Rece este riscul unui conflict militar devastator între două superputeri cu capacităţi nucleare. Timpul va arăta dacă liderii SUA şi Chinei aleg să acorde prioritate reducerii riscurilor, fără şocul unui eveniment precum criza rachetelor cubaneze, pentru a pune în mişcare eforturile spre controlul armelor şi gestionarea crizelor".