TORSTEN SLOK, DEUTSCHE BANK: "Piaţa greşeşte aproape întotdeauna cu privire la ce face Fed"

Economiştii şefi de la Deutsche Bank şi Goldman Sachs pun la îndoială înţelepciunea convenţională din piaţa financiară americană, ce stipulează că Rezerva Federală (Fed) din SUA va începe să reducă rata dobânzii de politică monetară ca să susţină expansiunea economică, arată Peter Coy, într-o analiză pentru Bloomberg.

Torsten Slok, economistul şef de la Deutsche, şi echipa sa de analiză au creat un grafic ce are un titlu adecvat pentru ecuaţia din prezent pe care pun preţ pieţele financiare: "Piaţa greşeşte aproape întotdeauna cu privire la ce face Fed" (vezi graficul).

Astfel, linia roşie (continuă) arată calea urmată de rata dobânzii de politică monetară a Fed începând cu 2001, în timp ce linia punctată reprezintă aşteptările traderilor din piaţă cu privire la direcţia viitoare a ratei dobânzii în diverse momente.

Conform graficului, din 2001 şi până în 2004, piaţa s-a aşteptat ca dobânda cheie să crească, dar aceasta a scăzut. Din 2004 până în 2007, traderii prognozau o aplatizare, mişcarea fiind ascendentă. În perioada 2009-2016, estimarea era de creştere, aici în-tâm-plându-se aplatizarea, iar evoluţia continuă divergent faţă de aşteptări dincolo de 2016.

Totodată, linia albastră (al cărei capăt tinde spre 1,5) reflectă cele mai recente pariuri din piaţa futures, ce arată că dobânda urmează să scadă de la pragul curent de 2,5% la 1,5% până în 2021, cu o şansă de 98,1% pentru cel puţin o tăiere a dobânzii până la finalul lui 2019.

Comentariul cu albastru îi aparţine economistului-şef al Deutsche Bank: "De ce ar avea dreptate (n.r. piaţa) de data aceasta?".

La rândul său, Jan Hatzius, economist-şef la Goldman, arată într-o analiză că "nu există motive de panică". Într-adevăr, scrie Hatzius, raportul privind locurile de muncă din luna mai a fost dezamăgitor, cu doar 75.000 de noi posturi şi reducerea estimărilor privind creşterea locurilor de muncă în lunile precedente. De asemenea, producţia a înregistrat o încetinire a creşterii şi se manifestă în prezent o incertitudine crescândă în urma colapsului negocierilor comerciale dintre Statele Unite şi Beijing de la începutul lunii mai. Pe de altă parte, mai subliniază economistul de la Goldman Sachs, activitatea economică a fost afectată de factori sezonieri precum inundaţii în zona de centru-nord-vest a SUA, iar tendinţele pe ultimele trei şi şase luni privind locurile noi de muncă rămân solide. Şomajul este încă la un nivel istoric de redus, în timp ce inflaţia se menţine puternică în zona superioară a ţintei de 2%.

Coy mai scoate în evidenţă că exis-tă un curent de gândire potrivit căruia piaţa obligaţiunilor poate forţa mâna Fed, ideea de bază fiind că dacă banca centrală nu materializează aşteptările pieţei, reducând dobânzile, comportamentul Rezervei Federale ar putea fi perceput ca o inversare ce indică o înăsprire a condiţiilor financiare în viitor.

Pentru exemplificare, amintim de consultantul politic democrat Jim Carville, ce spunea în februarie 1993, la începutul preşedinţiei lui Bill Clinton, că dacă ar exista reîncarnare, Carville nu ar dori să se întoarcă pe pământ drept papă sau un jucător faimos de baseball, ci dorea să se întoarcă drept piaţa obligaţiunilor, "pentru că poţi intimida pe oricine".

Însă, arată Hatzius, această teorie a forţării Fed către o acţiune nu se aplică pentru actualul Fed: "Ne aşteptăm ca oficialii Fed să fie foarte atenţi încât să nu transmită un mesaj agresiv necondiţionat (n.r. eng. hawkish), ci să continue să sublinieze faptul că vor răspunde şocurilor în aşa fel încât să-şi îndeplinească mandatul".