Tranziţia digitală şi impactul IA

Tranziţia digitală a fost, în ultimele decenii, o forţă catalizatoare pentru schimbările economice, sociale şi culturale la nivel global - ea reprezintă trecerea de la metodele tradiţionale de gestionare a informaţiilor şi a proceselor către soluţii digitale, bazate pe tehnologii emergente precum cloud computing, Internet of Things (IoT) şi, mai recent, inteligenţa artificială (IA), definită drept capacitatea unei maşini de a prezenta capacităţi asemănătoare celor umane, cum ar fi raţionamentul, învăţarea, planificarea şi creativitatea, permiţând sistemelor tehnice să îşi perceapă mediul, să se ocupe de ceea ce percep, să rezolve probleme şi să acţioneze pentru a atinge un anumit obiectiv (menţionăm doar câteva dintre domeniile de aplicabilitate din viaţa de zi cu zi: analiza unor cantităţi mari de date privind sănătatea şi descoperirea unor modele care ar putea duce la noi descoperiri în medicină, îmbunătăţirea diagnosticării individuale, îmbunătăţirea siguranţei, vitezei şi eficienţei traficului feroviar, sisteme inteligente de producţie, alimentaţie şi agricultură, sisteme automatizate pentru administraţie şi servicii publice).

În acest context, IA a devenit un element central al tranziţiei digitale, aducând beneficii semnificative, dar şi provocări substanţiale în materie de responsabilitate şi reglementare: ea are un potenţial ridicat în ceea ce priveşte progresul tehnologic (digitalizarea proceselor şi serviciilor existente, transformarea radicală a modului în care acestea funcţionează, noi oportunităţi pentru inovare şi creştere economică) şi permite noi modele de afaceri în multe sectoare ale economiei digitale, dar, în egală măsură, şi în funcţie de circumstanţele aplicării şi utilizării sale specifice, ea poate genera riscuri şi poate aduce prejudicii intereselor şi drepturilor care sunt protejate de dreptul Uniunii Europene sau de dreptul intern (securitatea datelor, confidenţialitatea utilizatorilor, discriminarea algoritmică şi pierderile de locuri de muncă din cauza automatizării). În acest context, este dificil de stabilit cine poartă răspunderea pentru daunele cauzate de inteligenţa artificială.

Pentru a face faţă acestor provocări, Uniunea Europeană a propus o nouă directivă - Directiva privind răspunderea pentru inteligenţa artificială (AI Liability Act), care abordează problemele legale şi etice legate de utilizarea IA, îşi propune să creeze un cadru clar de responsabilitate pentru utilizarea AI-ului şi să se asigure că persoanele prejudiciate de sistemele care utilizează inteligenţa artificială beneficiază de acelaşi nivel de protecţie ca şi persoanele prejudiciate de alte tehnologii. Această directivă se bazează pe primul set cuprinzător de norme din lume care reglementează IA - Directiva privind inteligenţa artificială, adoptată de Parlament în martie 2024.

Principalele obiective ale Directivei privind răspunderea pentru inteligenţa artificială:

1.Clarificarea răspunderii: Actul urmăreşte să stabilească cine este responsabil în caz de daune produse de IA. Fie că este vorba de producătorii de IA, dezvoltatorii de software sau utilizatorii, actul creează un cadru legal pentru a determina răspunderea fiecărei părţi.

2.Facilitarea accesului la justiţie: Victimele pot întâmpina dificultăţi în a dovedi că un sistem IA a cauzat un prejudiciu, având în vedere complexitatea tehnologică a acestor sisteme. Actul introduce reguli care simplifică procesul de probare a vinovăţiei, inclusiv accesul la informaţii despre funcţionarea sistemului IA.

3.Responsabilizarea dezvoltatorilor de IA: Legea încurajează companiile care dezvoltă tehnologii IA să adopte măsuri de precauţie mai stricte, prin introducerea unor standarde mai ridicate de siguranţă şi transparenţă. Aceasta include obligaţia de a furniza dovezi clare despre modul în care un algoritm a fost creat şi testat.

4.Prevenirea discriminării algoritmice: Directiva privind răspunderea pentru inteligenţa artificială urmăreşte să abordeze şi problemele etice, cum ar fi discriminarea pe baza algoritmilor de IA. Sistemele de IA pot amplifica prejudecăţile existente din datele pe care sunt antrenate, generând decizii discriminatorii, în special în domenii sensibile precum recrutarea, creditarea sau justiţia.

Dacă aplicăm obiectivele de mai sus la fiscalitate şi la utilizarea AI de către autorităţile fiscale din statele membre, ne putem întreba:

• În ce măsură ANAF/alte autorităţi fiscale vor accepta date sau rapoarte generate de inteligenţa artificială? Dar dacă ANAF este instituţia care le generează? În ce măsură acestea pot constitui probe în instanţă?

• Cum pot contribuabilii să asigure transparentizarea proceselor realizate de algoritmii utilizaţi? Cum pot explica aceste procese inspectorilor fiscali? Dar invers (în situaţia în care ANAF foloseşte AI)?

• În prezent, ANAF şi nu numai, colectează cantităţi imense de date prin toate e-urile devenite obligatorii (SAF-T, e-factura, e-transport, e-TVA..). Cum analizează ANAF aceste date? Cum utilizează ANAF aceste date?

• Este utilă digitalizarea la creşterea veniturilor bugetare ale statului? Ca o opinie personală, cred ca da, categoric. Însă, este suficientă doar digitalizarea pentru a creşte în mod optim veniturile fiscale? Ştim cu toţii de problema deficitului care ne ajunge din urmă şi va determina realizarea de mari "reforme" fiscale în perioada imediat următoare.

Directiva privind răspunderea pentru inteligenţa artificială reprezintă un pas esenţial către o utilizare mai responsabilă a inteligenţei artificiale în era digitală. Pe măsură ce IA devine din ce în ce mai integrată în viaţa de zi cu zi, este esenţial să existe un cadru juridic clar şi eficient care să protejeze drepturile utilizatorilor (dacă vorbim de taxe - drepturile plătitorilor de taxe) şi să încurajeze inovaţia responsabilă. În acest context, tranziţia digitală nu înseamnă doar implementarea unor noi tehnologii, ci şi dezvoltarea unui set robust de norme şi valori care să asigure că aceste tehnologii sunt folosite în mod etic şi sigur.