Ucraina e şi în CSI, şi afară

După ce jurnalistul Grigore Culian mi-a dat câteva idei în această privinţă, am citit ceea ce era disponibil pe această temă, iar apoi un tânăr pasionat de istorie, Arthur Olteanu, a căutat în arhive şi mi-a oferit câteva indicii preţioase. Şi astfel am ajuns la concluzia că, în ceea ce priveşte Comunitatea Statelor Independente, de 30 de ani, Ucraina are un comportament ambiguu, duplicitar, pervers. Ca de altfel şi Federaţia Rusă. Ucraina este încă membru CSI, chiar dacă, formal, contestă acest lucru. De ce e important să ştim? Pentru că numai astfel vom înţelege comportamentul Federaţiei Ruse începând din 2014. Iar de lămurirea statutului concret al Ucrainei depind în mare măsură condiţiile în care, la momentul potrivit, va fi încheiată pacea.

La 7 decembrie 1991, Leonid Kravchuk, primul preşedinte al Ucrainei după destrămarea URSS, Boris Yeltsin şi preşedintele Belarus au constatat încetarea existenţei URSS şi au consfinţit ca în viitor să fie creată o organizaţie de cooperare a fostelor republici, care să se numească Comunitatea Statelor Independente. În mare viteză, acordul de bază a fost semnat a doua zi în 8 decembrie. Obiectivul a fost acela de a creea o organizaţie de state aliate politic şi militar şi un spaţiu de cooperare economică. În baza actului de constituire, pe parcursul celor peste 30 de ani au fost redactate şi semnate sute de acorduri. Ucraina a denunţat unele dintre aceste acorduri pe parcurs, dar totuşi 150 dintre ele au rămas în vigoare. Cele mai importante vizează asigurarea pensiei şi asistenţă juridică. Conform ultimelor date disponibile, Ucraina continua încă în 2022 să plătească cotizaţii la CSI. Pavlo Klimkin, ministrul de externe al Ucrainei în perioada 2014-2019, a deschis seria declaraţiilor ambigue. Citez din presa ucraineană: "Aceşti ani, după începutul agresiunii ruseşti, au devenit determinanţi pentru relaţiile dintre Ucraina şi CSI". Recunoaşte aşadar implicit că legăturile au continuat să existe şi după anexarea peninsulei Crimeea.

Şi de aici încolo începe o adevărată sarabandă a ambiguităţilor. Acum, oficialii ucraineni declară ceva cu totul şi cu totul absurd. Şi anume că de fapt Ucraina nu a fost niciodată membru CSI. Dar că în acelaşi timp nu s-au retras din anumite acorduri. Cum adică, există acorduri recunoscute oficial fără ca Ucraina să fie membru CSI?

Să încercăm să explicăm cumva acest comportament duplicitar, manifestat, mai cu seamă, după ce în urmă cu câteva zile, la întâlnirea cu reprezentanţii statelor africane, Vladimir Putin a vorbit atât despre apartenenţa Ucrainei la CSI cât şi, atenţie, despre un angajament scris şi semnat pe care partea ucraineană şi l-a asumat în timpul negocierilor eşuate de pace, document pe care, în cele din urmă, nu au mai avut unde să îl înscrie oficial pentru că pacea nu s-a încheiat. În respectivul document, Ucraina se angaja să rămână stat neutru după încheierea războiului. Această decizie este în concordanţă şi cu statutul CSI. Conform Statutului Comunităţii Statelor independente, acestea se angajează să rămână neutre, deci să nu facă parte din blocuri militare, să-şi respecte reciproc suveranitatea şi, sub nicio formă, să nu desfăşoare agresiuni una împotriva alteia. Presupun că din aceste două motive, atât Federaţia Rusă cât şi Ucraina ezită să prezinte public respectivele documente. Federaţia Rusă, pentru că a încălcat statutul CSI şi a atacat militar un stat membru, iar Ucraina pentru că şi-a încălcat angajamentul de a rămâne stat neutru din momentul în care a solicitat aderarea la NATO.

Pacea însă nu poate fi încheiată sub nicio formă fără elucidarea acestor necunoscute. Fără ieşirea din ambiguitate şi duplicitate. De aceea cred că este important ca istoricii şi specialiştii în geopolitică să se pună pe treabă.