UN FOST GUVERNATOR AL BĂNCII ANGLIEI AVERTIZEAZĂ O economie sănătoasă post-pandemie nu se face cu programe monetare şi fiscale

Mervyn King, guvernator al Băncii Angliei între 2003 şi 2013 şi autor al cărţii "Sfâr­şitul alchimiei", şi-a prezentat recent "cazul pentru pesimismul post-pandemie" într-un editorial Bloomberg.

Într-un articol anterior, cu titlul "The Debate About Stimulus Is Missing the Point", Mervyn King a subliniat că "producţia a scăzut deoarece guvernele au decis închiderea economiilor şi nu are sens aplicarea unor programe de stimulare monetară şi fiscală în timp ce sunt menţinute restricţiile".

Profesorul King demolează încă de la început naraţiunea ţesută de băncile centrale în perioada scursă de la declanşarea crizei financiare globale.

"Gradul extraordinar al programelor de stimulare monetară din ultima decadă a eşuat în generarea creşterii la nivelul economiilor dezvoltate", scrie fostul guvernator, iar rezultatul a fost "acumularea capacităţii excedentare în anumite sectoare şi crearea unui număr tot mai mare de companii zombi".

Tocmai din acest motiv, "atenţia trebuie să se îndrepte acum către realocarea capitalului şi muncii", în condiţiile în care "încă înainte de criza financiară, structura cererii şi producţiei din economia mondială a devenit nesustenabilă".

Oare ce spune asta despre autorităţile fiscale şi băncile centrale care au promovat necontenit stimularea creditării, fără să fie îngrijorate de efectele consumului excesiv asupra fragilei noastre planete, pe care aceleaşi autorităţi încearcă să o salveze?

Afirmaţia fostului guvernator al Băncii Angliei parcă vine de la un reprezentant al Şcolii Austriece de economie, nu de la un fost bancher central încrezător în capacitatea instituţiilor monetare de a planifica centralizat economiile.

Soluţia propusă este "realocarea resurselor pentru eliminarea capacităţii excedentare şi încurajarea investiţiilor în sectoarele cu oportunităţi de investiţii neexploatate", însă profesorul King nu merge până acolo încât să propună ca realocarea să fie făcută de pieţe.

Propunerea ar fi mult prea îndrăzneaţă într-o lume unde pieţele au fost grotesc pervertite şi distorsionate de intervenţia băncilor centrale, iar preţurile şi dobânzile şi-au pierdut calitate de semnale economice fundamentale în alocarea resurselor. "Semnalele preţurilor care ar putea determina realocarea resurselor de la afacerile neprofitabile către cele profitabile - în special dobânzile şi cursurile de schimb - au fost suprimate", scrie fostul guvernator al Băncii Angliei.

În opinia profesorului King, "acum sunt necesare soluţii diferite, nu cele specifice unor politici Keynesiene", în condiţiile în care "resursele trebuie mutate de la o componentă a cererii către alta, de la un sector la altul şi de la o firmă la alta".

De ce este necesar acest lucru? Deoarece "guvernele şi firmele au realizat că rezilienţa este la fel de importantă ca eficienţa", iar "structura cererii pentru o serie de servicii, de la transportul aerian, ospitalitate până la divertisment se va schimba în moduri care nu pot fi cuantificate astăzi".

În aceste condiţii, este nevoie de "un set mult mai larg de politici decât simpla stimulare a cererii agregate", după cum mai subliniată profesorul King.

Dar de unde să vină o astfel de viziune? De unde să vină o astfel de încredere a autorităţilor în capacitatea de adaptare a cetăţenilor, care îşi pot depăşi condiţia de "consumatori" şi fără să fie "ghidaţi" de "autorităţi", care ştiu cum trebuie să se facă "Marea Resetare"?

"Cei care cred că politicile de stimulare monetare şi fiscale pot readuce sănătatea economiei globale vor fi dezamăgiţi", după cum mai scrie profesorul King, care mai subliniază că "politicile macroeconomice convenţionale nu pot corecta deficienţele structurale de alocare a resurselor".

Din păcate, fostul guvernator al Băncii Angliei "uită" să amintească faptul că alocarea deficitară a resurselor este, de cele mai multe ori, rezultatul manipulării costurilor de finanţare de către băncile centrale. Unul dintre cele mai elocvente exemple este acela al bulelor speculative de pe piaţa imobiliară rezidenţială.

În încheierea editorialului, profesorul Mervyn King susţine că "sunt necesare politici ambiţioase, cu un mare grad de complexitate şi dificil de implementat", adică este nevoie de "îndrăzneala pesimismului".

Din nefericire, diagnosticul corect al fostului guvernator este urmat de o "recomandare" profund eronată, care nu ţine seama de o chestiune elementară: planificarea a eşuat de fiecare dată în faţa complexităţii.

Avem, aşadar, suficiente motive de optimism pentru viitorul omenirii.