Un mandat nou pentru Ursula von der Leyen, un pas mare către totalitarism în UE

A fost pe deplin calificată pentru a distruge Armata Germaniei, după cum o confirmă diploma de medic ginecolog şi doctoratul în medicină. Iar Ursula von der Leyen şi-a îndeplinit cu succes "misiunea" între septembrie 2013 şi iulie 2019, în calitate de ministru al apărării în cabinetul condus de Angela Merkel.

Deoarece dezastrul a devenit prea mare pentru a fi acoperit sau justificat, cancelarul Merkel, de altfel un mare om de stat european, a susţinut-o puternic pentru o promovare binemeritată la conducerea Comisiei Europene, pe fondul unor jocuri de culise "specifice".

La scurt timp după preluarea funcţiei, Ursula von der Leyen s-a bucurat de "binecuvântarea" pandemiei, care i-a dezvăluit "faţa" totalitară, impusă tuturor guvernelor europene conduse de slugi care au acceptat imediat aşa-numitele certificate verzi şi au ignorat numeroasele dovezi de corupţie, în special în ceea ce priveşte contractele secrete pentru achiziţia unor "tratamente" genetice promovate sub numele de vaccinuri "sigure şi eficiente".

Preşedinta Comisiei Europene era lăudată atunci pentru spiritul de iniţiativă şi pentru modul în care "conduce" Uniunea Europeană către un viitor luminos.

A urmat apoi "cruciada" împotriva Rusiei şi a lui Putin, în urma declanşării "operaţiunii militare speciale" din Ucraina. Comisia Europeană a forţat, şi în acest caz, impunerea a numeroase programe de sancţiuni, care vor ajunge în curând la iteraţia cu numărul doisprezece. Ar fi fost bine dacă rezultatele acestor programe ar fi fost nule, dar, din păcate, sunt negative, şi nu pentru Rusia, ci pentru Uniunea Europeană.

Acum Ursula von der Leyen a găsit de cuviinţă să se implice total şi în "soluţionarea" războiului dintre Israel şi Hamas.

Din păcate, "mişcarea" a condus la dezvăluirea unor fracturi serioase la nivelul autorităţilor europene, în special în ceea ce priveşte relaţia dintre Comisia Europeană şi guvernele naţionale.

Bineînţeles că aici este vorba despre guverne care încă mai cred, probabil, că mai au o oarecare responsabilitate faţă de cetăţenii propriilor ţări. Guvernul ţării noastre nu intră în această categorie.

Toate aceste tensiuni au fost "povestite" recent într-o serie de articole de pe site-ul publicaţiei Politico.eu, care are o influenţă mare la nivel european.

În urmă cu mai bine de o săptămână, Politico a scris despre furia capitalelor europene în faţa "reginei" von der Leyen, deoarece "diplomaţii, parlamentarii şi chiar angajaţii Comisiei Europene sunt nemulţumiţi de faptul că VDL (n.a. acronimul Ursulei von der Leyen ) îşi depăşeşte fişa postului şi scoate guvernele UE din procesul decizional şi conduce prin decret cu ajutorul unui grup redus de consilieri".

Conduce prin decret? Aceasta este "democraţia" europeană?

"Se comportă tot mai mult ca o regină", a declarat un diplomat european sub protecţia anonimatului. Comparaţia diplomatului european s-a oprit aici. Oare care ar putea fi precedentul istoric?

"Vizita în Israel este doar unul dintre exemplele în care von der Leyen nu a consultat capitalele UE înaintea unor decizii importante", mai subliniază Politico.

Dar aspectul terifiant este altul. Politico scrie că "o rebeliune în capitalele europene poate pune sub semnul întrebării candidatura ei pentru un al doilea mandat în fruntea Comisiei Europene", în condiţiile în care "următorul mandat va fi despre implementarea deciziilor care au fost anunţate în primul mandat".

Toate aceste decizii, adoptate fără niciun fel de control democratic, prin sprijinul tacit al unor guverne caracterizate de o slugărnicie iresponsabilă, au potenţialul de a împinge ireversibil Uniunea Europeană pe drumul totalitarismului. Oare cum va arăta Europa, dacă Ursula va avea şansa să treacă la "implementarea deciziilor" în al doilea mandat de preşedinte al Comisiei Europene?

Cum s-a ajuns aici? Foarte simplu. "Ea a acaparat puterea în pandemie şi apoi s-a agăţat de ea", a declarat un oficial european sub protecţia anonimatului.

Dar cum este posibilă o astfel de "acaparare" a puterii în Europa şi de ce nu există legi care să pedepsească extrem de dur orice încercare de subminare a democraţiei prin apelarea la "situaţia de urgenţă"? Nu există suficiente exemple istorice în care "lideri" slabi au ajuns mari dictatori prin "inventarea" unor situaţii de urgenţă?

Politico mai scrie despre Ursula von der Leyen că "se consultă foarte rar cu echipa de 27 de comisari pe care o conduce", şi "toate comenzile către restul Comisiei sunt transmise prin Bjoern Seibert, consilierul său politic".

Cu toate acestea, oficialii Uniunii Europene şi conducătorii statelor europene continuă să susţină, cu neruşinare, virtuţile "democraţiei" europene, pervertită până la nivelul în care directivele pentru apărarea libertăţii de exprimare sunt utilizate pentru cenzurarea opiniilor "neconforme", în numele combaterii dezinformării.

Declanşarea războiului dintre Israel şi Hamas a condus la o nouă dimensiune a revoltei împotriva Ursulei von der Leyen.

"Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, exasperează propria echipă de politică externă a UE prin faptul că, în comentariile sale publice privind războiul dintre Israel şi Hamas, a omis să menţioneze sprijinul blocului pentru un stat palestinian", după cum scrie Politico.

Circa 800 de angajaţi ai Uniunii Europene au semnat un protest care subliniază atitudinea părtinitoare faţă de Israel a preşedintelui Comisiei Europene.

Pe fondul acuzaţiilor de ipocrizie venite din partea reprezentanţilor Sudului Global, Ursula von der Leyen şi Charles Michel, preşedintele Consiliului European, s-au deplasat împreună la Washington pentru "a proiecta un front unit", după cum scrie Politico.

Se pare că divergenţele dintre Michel şi von der Leyen au fost, însă, prea mari, iar întâlnirile cu preşedintele Biden au fost separate.

Bloomberg scrie că singurul rezultat al întâlnirii de la Washington a fost doar o fotografie suvenir, în condiţiile în care divergenţele majore dintre cei doi lideri europeni arată "disfuncţionalitatea politicii externe europene".

Toată această discordie la nivelul conducătorilor Uniunii Europene ridică o întrebare legitimă: unde este spiritul omului nou european, care ar trebui să fie oferit ca exemplu în special de un lider neales precum Ursula von der Leyen, un om nou care pune mai presus de toţi şi toate interesele Uniunii?

În decembrie 2011, pe Youtube a fost încărcat un scurt film în care scriitorul rus Vladimir Bukovsky, unul dintre fondatorii mişcării de dizidenţă din Uniunea Sovietică, avertiza asupra asemănărilor mai mult decât îngrijorătoare dintre URSS şi Uniunea Europeană.

"Mă nedumereşte faptul că după ce am îngropat un monstru, Uniunea Sovietică, acum se construieşte altul, remarcabil de asemănător, Uniunea Europeană", arată Bukovsky.

Una dintre asemănări o reprezintă stilul de conducere: URSS era condusă de 15 persoane nealese, care nu dădeau socoteală nimănui, în timp ce "UE este guvernată de două duzini de oameni care se numesc reciproc, se întâlnesc în secret şi nu răspund în faţa nimănui".

Pentru cei care ar sublinia existenţa Parlamentului European ca argument în favoarea democraţiei, fostul dizident rus aminteşte că şi URSS avea un parlament ales, care nu făcea decât să confirme automat toate deciziile Biroului Politic.

Bukovsky mai aminteşte de numeroasele privilegii ale eurocraţilor, inclusiv imunitatea în faţa legii şi avantajele financiare exorbitante, ca unul dintre argumentele pentru incapacitatea de reformare a UE şi subliniază că "UE este creată prin coerciţie şi intimidare economică", spre deosebire de URSS, care a fost creată prin "coerciţie şi adesea prin ocupare militară".

Un alt punct comun amintit de Vladimir Bukovsky este corupţia, despre care spune că a devenit endemică în UE la fel ca în Uniunea Sovietică.

Fostul dizident rus mai arată că în timp ce URSS a avut Gulagul pentru opozanţi, UE a "dezvoltat" un altfel de Gulag, cunoscut sub numele de "corectitudine politică", care conduce la ostracizarea celor cu opinii şi păreri diferite tendinţei general acceptate, iar aceasta înseamnă "începutul pierderii libertăţii".

"În Uniunea Sovietică ne-au spus că avem nevoie de un stat federal pentru a evita războiul. În UE se spune exact acelaşi lucru", a mai subliniat Bukovsky, iar apoi a avertizat că "atunci când se va prăbuşi UE - şi se va prăbuşi - va lăsa în urmă o distrugere masivă, iar noi vom rămâne cu probleme economice şi etnice uriaşe".

Toate acestea au fost evidente încă de atunci, însă acum au devenit evidente chiar şi pentru cei mai orbi ideologi ai "omului nou european", care ar trebui să fie doar o dronă, fără neam, fără memorie şi fără identitate, perfect pentru o societate totalitară la nivel continental, o societate în care inovaţia şi dezvoltarea vor fi doar umbre ale istoriei.