"Vasilica şi Papa" nu este un banc

Vasilica Viorica Dăncilă ne-a rupt gura la toţi, Papa Francisc a pri­mit-o în audienţă vineri, în cursul vizitei pe care prim-ministrul a întreprins-o, între 10 şi 13 mai, la Vatican, unde au mai fost programate o întâlnire cu cardinalul Pietro Parolin, Secretar de stat al Sanctităţii Sale, o alta cu Marele Maestru al Ordinului Suveran de Malta, Giacomo Dalla Torre del Tempio di Sanguinetto, precum şi cu preşedintele Comunităţii Sant'Egidio, Marco Impagliazzo.

Ne-a rupt gura!

Guvernul Vaticanului acoperă 1,2 miliarde de catolici din toată lumea, Papa este chiar vârful piramidei şi întâlnirea cu el este un trofeu pentru cea mai înaltă etajeră.

De regulă, enciclopedista Vasilica Viorica Dăncilă concentrează sarcasmul public (nu doar al adversarilor PSD, ci şi al cetăţenilor fără preferinţe politice), incompetenţa premierului este acompaniată de vidul de personalitate şi această sărăcie este într-atât de lucie, încât, ori de câte ori ne reprezintă într-o întâlnire cu cineva, ne podideşte ruşinea.

În cazul vizitei la Vatican, ironiile nu sunt potrivite.

După întâlnirea cu Papa Francisc, Dăncilă s-a fălit că Papa i-a promis că va veni în România anul viitor, dar Vaticanul a infirmat-o cu promptitudine, printr-un comunicat care precizează că, atunci când vizita va fi decisă, ea va fi anunţată concomitent de Papalitate şi Preşedinţia României (adică, în nici un caz de premier).

Klaus Iohannis a zeflemisit-o - "Cred că premierul nu a înţeles discuţiile cu Papa Francisc" - , asta este maximumul de persiflare de care este capabil geniul din Sibiu, preşedintele silabelor rostite lent, dar subiectul nu reclamă zeflemeaua, căci Vaticanul nu doar că a îndreptat o posibilă neînţelegere, ci a arătat, fără menajamente, că premierul României habar n-are că nu deţine rangul să facă astfel de anunţuri şi că este nelalocul ei.

Este o ruşine.

Ruşinea este a noastră, nu a lui Dăncilă, această doamnă este atât de goală, încât rămâne impasibilă la orice nouă dezvelire.

Zice că a vorbit 45 de minute cu Papa, presa italiană a cronometrat doar 24 de minute - faptul că Vasilica minte este ăsta un subiect?!

Poate că pentru italieni este.

Pentru noi este doar foarte rău, poate că ea nu minte, poate că ea aşa crede.

Câţi dintre noi ar primi-o în audienţă pe Dăncilă, ca să converseze cu ea, aşa: "Catolicii şi ortodocşii se înţeleg în ţara ta?", "Daaaaa!" şi "Bravo! Eşti primul premier femeie din ţara ta", Daaaa!", şi "Vei putea să-ţi duci mandatul până la capăt?", "Categoric, da!"

Unii dintre noi n-ar face faţă aces­tui schimb de replici.

Ar claca.

Dar argentinianul Jorge Mario Bergoglio este dat dracului, nu degeaba a ajuns Papa.

Cine expediază acest episod de politică externă românească la pubela penibilului, ratează el însuşi să-şi dea o explicaţie la întrebarea "Cum a fost posibilă această extraordinară audienţă la Sfântul Scaun?" şi să afle un răspuns la întrebarea "La ce a servit vizita la Vatican?"

Pentru că, dacă ne aplecăm mai cu atenţie asupra caliciei de informaţii pe care Guvernul, totuşi, le-a furnizat, descoperim unele urme ale intereselor Vaticanului, care au împins porţile Cetăţii, să intre travestitul lui Liviu Dragnea.

MUSCA-N LAPTE

Pe 12 mai, în cursul unei întâlniri programate, Vasilica Viorica Dăncilă l-a felicitat pe Giacomo Dalla Torre del Tempio di Sanguinetto pentru alegerea, în data de 2 mai, în funcţia de Mare Maestru al Ordinului Suveran de Malta.

Denumirea completă este "Ordinul Suveran Militar Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos şi de Malta", având sediul în Palazzo Malta, din Roma; unii îl consideră părintele CIA ("Central Intelligence Agency" - serviciul american de intelligence; un număr de şefi ai CIA, inclusiv întemeietorul serviciului, William "Wild Bill" Donovan, se spune că au fost cavaleri de Malta), ba chiar conspiraţioniştii atribuie Ordinului controlul tuturor agenţiilor de spionaj, în favoarea iezuiţilor (Papa Francisc este iezuit. Primul iezuit în Scaunul Pontifical).

Ordinul a fost întemeiat în Ierusalim, în anul 1099, independenţa fiindu-i recunoscută de papalitate din anul 1113, dar i-a fost periclitată, tocmai acum, în timpul pontificatului lui Francisc, când Papa a intervenit, cerând demisia preceden­tului Mare Maestru, scoţianul Matthew Festing, la 25 ianuarie 2017, astfel că alegerea lui Dalla Torre, cu doar zece zile înainte de vizita lui Dăncilă, pune capăt unei perioade de criză fără precedent , în relaţiile dintre Cavaleri şi Papalitate.

"În termenii dreptului internaţional, Sfântul Scaun a anexat o altă entitate suverană", a afirmat dr. Edward Condon, expert în dreptul canonic. Surse din Ordinul de Malta au spus că, practic, este "o invazie" care a pus capăt suveranităţii Ordinului, după 900 de ani.

Presa internaţională nu a stabilit categoric ce se află în spatele declanşării acestei crize:

1. criza este de natură doctrinară, avându-şi originea în rezistenţa conservatoare a Cavalerilor faţă de liberalizarea promovată de Papa Francisc în privinţa homosexualităţii şi a divorţurilor, rezistenţă care a explodat într-un scandal, în jurul dis­tribuirii de prezervative (catolic considerate intrinsec diavoleşti), prin reţeaua umanitară internaţională a Ordinului;

2. Ţine de rivalitate şi lupta pentru putere, între grupuri etnice din interiorul Ordinului;

3. Este reacţie la o posibilă infiltrare a masoneriei, în rândul Cavalerilor;

4. Criza acoperă, de fapt, un scandal financiar.

S-ar zice că, în acest context, Vasilica Viorica Dăncilă a căzut ca mus­ca-n lapte, dar...nu, nu este chiar aşa...ea a fost aruncată acolo, cu un rost.

AMORIS LAETITIA - BUCURIA DRAGOSTEI DIVIZEAZĂ

"Amoris Laetitia" este exortaţia apostolică privitoare la familie, datată la 19 martie 2016, dar publicată la 8 aprilie 2016, prin care Papa Francisc liberalizează atitudinea Bisericii Catolice faţă de sex, un text de 200 de pagini, în care se află recomandări neobişnuite:

- "Trebuie să recunoaştem marea varietate de situaţii familiale care pot oferi o anumită stabilitate, dar uniunile de facto sau de acelaşi sex, de exemplu, nu pot fi pur şi simplu asimilate căsătoriei. Nici o uniune temporară sau închisă transmiterii vieţii nu poate asigura viitorul societăţii ".

- "[...] cei care manifestă o orientare homosexuală pot primi asistenţa de care au nevoie pentru a înţelege şi a îndeplini pe deplin voinţa lui Dumnezeu în viaţa lor".

- "[...] în ceea ce priveşte propunerile de plasare a uniunilor între persoane homosexuale la acelaşi nivel cu căsătoria, nu există absolut niciun motiv pentru a considera că uniunile homosexuale sunt în orice fel similare sau chiar de departe analogice cu planul lui Dumnezeu pentru căsătorie şi familie."

- "Este inacceptabilă ideea că bisericile locale ar trebui să fie supuse presiunii în această chestiune şi că organismele internaţionale ar trebui să acorde ajutor financiar ţărilor sărace în funcţie de introducerea unor legi care să stabilească căsătoria între persoane de acelaşi sex".

De parcă nu ar fi fost de ajuns, o notă de subsol a textului preciza că divorţaţii au dreptul la comuniune (echivalentul împărtăşaniei, la ortodocşi).

Papa Francisc a încercat, prin "Amoris Laetitia", să asigure viabilitatea Bisericii Catolice, în acord cu problematica şi evoluţiile sociale contemporane, întrucât creştinismul pierde din viteză în Europa, faţă de Africa, iar catolicis­mul pierde din viteză în faţa altor feluri de creştinism (vezi alăturat "Demografia credinţei").

Desigur, religia este validată social.

O religie disfuncţională social pierde aderenţi - în mod evident, creştinismul nu putea fi îmbrăţişat de hoardele lui Gingis Han (el era tengrist), deoarece nu este limitat etnic şi universalizează compasiunea, asigurând principiile de convieţuire - să nu ucizi, să nu furi, să nu râvneşti etc.

*•

Demografia credinţei

În 2016, la opt luni după publicarea "Amoris Laetitia", în decembrie, erau accesibile (https://factsandtrends.net/2016/12/12/10-key-trends-in-global-christianity-for-2017/) statistici care arătau:

1. Unele grupuri creştine cresc mai repede decât altele.

În timp ce protestanţii (rata de creştere de1,64%) şi catolicii (1,08%) cresc aproape de sau sub rata de creştere a populaţiei de 1,21%, evanghelicii şi penticostalii / carismaţii se dezvoltă mult mai repede.

Evanghelicii (2,12%) şi penticostalii (2,22%) depăşesc alte ramuri ale creştinismului. Până în 2050, cele două grupuri combinate (1,67 miliarde) vor depăşi numărul catolicilor (1,61 miliarde).

2. Penticostalii continuă cu creş­terea lor explozivă.

În 1900, în lume erau mai puţin de un milion de penticos­tali/carismatici. În 2017, aceş­tia vor urca la 669 milioane. Până în 2050, aceştia vor avea un top de miliarde - cel de-al doilea grup creştin, în spatele catolicilor.

3. Oraşele cresc mai repede decât creştinii.

În 2017, 55% din populaţia lumii va trăi într-un mediu urban. Mai mult de 4,1 miliarde de oameni vor locui în oraşe, iar aproape 1,6 miliarde vor fi creştini. Populaţia urbană globală este în creştere la o rată de 2,2, în timp ce populaţia urbană creştină creşte uşor mai lent, la 1,6.

4. Creştinismul nu mai este o religie dominată de Vest.

În 1900, au existat de două ori mai mulţi creştini în Europa, comparativ cu restul lumii. Până în 2017, atât Africa, cât şi America Latină vor fi întrecut Europa în numărul de creştini care trăiesc acolo.

Până în 2050, Africa va găzdui 1,25 miliarde de creştini. În câteva decenii, mai mult de 1 din 8 persoane din lume vor fi creştini africani.

5. Numai jumătate dintre creştini trăiesc în naţiuni dominate de creştini.

Intrând în secolul al XX-lea, 95% dintre creştini trăiau în ţări care erau cel puţin 80% creştine. În secolul 21, porţiunea de creştini care trăiau în naţiuni predominant creştine a scăzut la 59%. Procentajul va continua să scadă, însă într-un ritm mult mai lent. În 2017, 53% dintre creştini vor trăi în naţiuni puternic creştine.

6. Varietatea bisericilor a trecut de 5 milioane.

În 2017, vor exista mai mult de 5,5 milioane de congregaţii în lume, datorită unei rate de creştere de 2,9%. Bisericile vor ajunge la 7,5 milioane în 2025 şi la 9 milioane în 2050, potrivit previziunilor.

7. Creştinii posedă şi dau sume mari de bani.

Venitul total al creştinilor din întreaga lume va fi egal cu aproape 53 de miliarde de dolari în 2017. În 2017, credincioşii vor dona 900 de miliarde de dolari cauzei creştine. Bisericile însele vor aduce 360 de miliarde de dolari, în timp ce para-bisericile şi alte instituţii religioase vor colecta 540 miliarde de dolari. Venitul misiunilor internaţionale globale va ajunge la 53 miliarde de dolari.

8. Evanghelizarea va progresa.

În 1900, mai mult de jumătate din lume nu era evanghelizată. Până în 2000, numărul a scăzut la 30%. În 2017, va scădea şi mai mult.

În 2017, 28,4% din populaţie nu va fi găsită în Evanghelie. Acest lucru adaugă mai mult de 2 miliarde de oameni care totuşi încă nu au auzit despre Isus. În următoarele câteva decenii, numărul de persoane neevanghelizate este de aşteptat să rămână în jur de 28% din populaţia lumii.

9. Misionarii cresc încet.

În 2017, vor exista 430.000 de misionari internaţionali - de la 420.000 în anul 2000. În timp ce se ridica dramatic de la 62.000 în 1900, rata de creştere (0.54%) este mai mică decât jumătate din rata de creştere a populaţiei în ansamblu (1.21%).

10. Mai mulţi non-creştini vor avea prieteni creştini.

În timp ce credincioşii locali cresc în număr, mai mulţi necreştini vor cunoaşte sau vor avea prieteni care sunt creştini. În 1900, doar 5,6% din non-creştini din lume cunoşteau un creştin. Proporţia va urca la 18,4% în 2017 şi la aproape 20% până în 2050.

*•

ESTE, OARE, JORGE MARIO BERGOGLIO ERETIC?

Papa Francisc a fost înscăunat în 2013 şi timp de doi ani şi ceva a pregătit operaţiunea de relansare a Bisericii Catolice, căreia i-a dat startul prin "Amoris Laetitia", oferind clerului catolic răspunsurile adecvate provocărilor timpului.

Dar, o religie care îşi modifică ierarhia valorilor, îşi pierde personalitatea şi devine o ciudăţenie, pentru că alterează premisele religiei, anume că ea concentrează principiile axiologice ale organizării sociale, asigurându-i continuitate, coerenţă, inteligibilitate şi astfel ridică semne de întrebare cu privire la infailibilitatea Bisericii şi caracterul sacru al divinităţii.

Ceea ce s-a şi întâmplat, după "Amoris Laetitia".

La sfârşitul anului 2016, un mesaj de pe site-ul arhiepiscopiei de la Viena privind cele Zece Porunci a sugerat cu privire la a Şasea Poruncă (catolica - "Să nu comiţi adulter") că lucruri precum masturbarea, pornografia şi prostituţia erau permise.

Într-un buletin informativ din toamna anului 2016, Catedrala cardinală a Arhiepiscopiei de la Viena a acceptat un cuplu homosexual cu fiu adoptiv, ca formă alternativă de familie.

Cardinalul vienez Christophe Schönborn a susţinut că la Sinodul pentru familie din 2015, al doilea din cele două sinoduri controversate chemate să deschidă calea pentru "Amoris Laetitia", a fost stabilit că Biserica ar trebui să îşi schimbe abordarea pentru a găsi "elementele pozitive" în relaţiile sexuale care încalcă legea naturală şi Biserica.

Prelaţii şi conferinţele episcopale din întreaga lume au preluat interpretări şi aplicaţii divergente ale documentului "Amoris Laetitia".

Părţile ambigue par, de asemenea, în conflict cu învăţătura papală anterioară, ceea ce catolicismul nu permite Papei, care face un jurământ de continuitate a învăţăturilor parvenite de la predecesorii săi (dar inconsecvenţa nu ar fi vreo noutate la Jorge Mario Bergoglio, care, fiind iezuit, jurase să nu deţină funcţii bisericeşti de conducere).

Catolicii, de la cardinali la teologi, învăţaţii, dar şi credincioşii de rând au cerut ca Papa Francisc să clarifice ambiguităţile din "Amoris Laetitia" şi să afirme învăţătura Bisericii despre căsătorie şi sexualitate.

Documentul continuă să producă divizări, deoarece aceste cereri de clarificare au fost frecvent luate în râs, uneori de către unii dintre cei mai apropiaţi consilieri ai Papei Francisc.

Cu o lună în urmă, la 7 aprilie 2018, la Hotelul Church Village din Roma, de lângă Vatican, oponenţii documentului "Amoris Laetitia" au organizat o dezbatere sub genericul "Biserica Catolică, unde te duci?", ale cărei concluzii au atras prezenţa câtorva sute de persoane, care au cerut imperios Papei şi cardinalilor "Confirmaţi-ne credinţa!"

Cardinalul american Raymond Burke a spus "Autoritatea Papei nu este magică", adăugând: "Aceasta derivă din ascultarea faţă de Domnul", moment la care a fost aclamat.

Burke face parte din grupul celor patru cardinali (doi au murit între timp) care, după ce a apărut "Amoris Laetitia" a trimis cinci întrebări critice lui Francisc, întrebări cunoscute sub numele de dubia, la care Papa nu a răspuns niciodată.

"După cum demonstrează istoria, este posibil ca un pontif roman care îşi exercită plinătatea puterii să cadă în erezie sau să nu reuşească în prima sa datorie de a păstra unitatea credinţei şi disciplina Bisericii", a declarat Raymond Burke.

Papa Francisc, eretic?!

Cardinalul american a spus: "Orice act al unui Papă, dat fiind că este o fiinţă umană, dacă este eretic sau păcătos, este în sine nul".

Raymond Burke a explicat că "Din moment ce papa nu poate face obiectul unui proces judiciar, situaţia trebuie abordată şi remediată pe baza dreptului natural, a evangheliilor şi a tradiţiei canonice, şi acesta este un proces în două etape", după care a detaliat: "Mai întâi, cineva corectează eroarea presupusă sau abandonarea datoriei, direct la Pontiful Roman".

După care a urmat concluzia: "Dacă nu răspunde, atunci se face o corecţie publică", a afirmat Burke.

DAR CINE ESTE CARDINALUL RAYMOND BURKE?

Surpriză!

Cardinalul american Raymond Burke, cel mai înverşunat oponent al "Amoris Laetitia", este chiar patronul "Ordinului Suveran Militar Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos şi de Malta", trimisul Papei să supravegheze rectitudinea credinţei exersate de Cavalerii de Malta.

În prezenţa şi cu acordul Cardinalului Raymond Burke, la 6 decembrie 2016, precedentul Mare Maes­tru Matthew Festing l-a demis pe Albrecht Freiherr von Boeselager, al treilea în ierarhia Cavalerilor, acuzând faptul că Boeselager, timp de 15 ani, a tolerat distribuirea de prezervative prostituatelor din Myanmar, Kenia şi Sudan prin reţeaua umanitară internaţională a Ordinului Maltez.

*•

Baronii von Boeselager

Unele scurgeri de informaţii acreditează faptul că Papa ar fi fost informat de Marele Maestru Matthew Festing asupra cazului, ba chiar convorbirea dintre cei doi sugerează că Festing ar fi sus­pectat că Ordinul a fost infiltrat de Masonerie.

Intervenţia ulterioară a Secretarului de Stat al Vaticanului , Cardinalul Pietro Parolin, a acreditat informaţia că Papa Francisc i-a recomandat lui Festing să rezolve cazul, fără demisii (Cardinalul Pietro Parolin, cel cu care Vasilica Viorica Dăncilă s-a întâlnit la un dineu oferit în onoarea sa, în cursul vizitei la Vatican).

Conform zvonurilor din presă, Parolin este un apropiat al celui demis de Festing, von Boeselager.

Albrecht Freiherr von Boeselager este un nobil german, frate cu George Freiherr von Boeselager, care face parte din conducerea Băncii Vaticanului, fiind fiii celebrului baron Georg von Boeselager, implicat în atentatul eşuat asupra lui Hitler, din 20 iulie 1944 (operaţiunea "Valkiria"), împreună cu fratele său Philipp, care nu a supravieţuit războiului.

Această rudenie a lui Albrecht cu un bancher al Vaticanului a determinat presa să caute o explicaţie financiară a scandalului şi într-adevăr, au fost găsite comunicări, nu cu fratele său, ci cu un alt membru al conducerii Băncii Vaticanului, în care acela îi împărtăşeşte suspiciuni cu privire la legalitatea fondului financiar care furniza cele mai ridicate fonduri pentru acţiunile umanitare ale Cavalerilor.

În chestiunea prezervativelor, baronul Albrecht Freiherr von Boeselager a dat declaraţii contradictorii.

Pe de altă parte, Papa Francisc a permis folosirea prezervativelor în contextul epidemiei Zika.

*•

REPRESALIILE, PIERDEREA SUVERANITĂŢII CAVALERILOR DE MALTA

La 21 decembrie 2016, Papa Francisc a numit o comisie de anchetă formată din cinci membri pentru a clarifica lucrurile, comisie căreia Marele Maestru Matthew Festing i-a declinat competenţa, pe de o parte, în virtutea independenţei şi suveranităţii Ordinului, pe de altă parte, invocând faptul că trei dintre membrii comisiei s-ar fi aflat în conflict de interese (referindu-se, probabil, la conexiuni financiare pe care aceia le-ar fi avut, în caz).

După o lună, la 25 ianuarie 2017, la cererea Papei, Matthew Festing şi-a dat demisia din funcţia de Mare Maestru, fiind înlocuit interimar de austriacul Ludwig Hoffmann-Rumerstein .

La 4 februarie 2017, Papa a numit un delegat pontifical (Arhiepiscopul Giovanni Becciu) pe deasupra lui Raymond Burke, fără să-i retragă titulatura de "patron al Ordinului", dar lipsindu-l de baza puterii sale.

La 2 mai, Giacomo Dalla Torre del Tempio di Sanguinetto a fost înălţat ca Mare Maestru, marcând finalul acestei operaţiuni diplomatice şi oarecum militare, de anexare a unui teritoriu spiritual, o victorie pe care Suveranul Pontif a obţinut-o asupra suveranităţii Cavalerilor de Malta, care, evident, nu mai sunt suverani.

Şi, apropo, Albrecht Freiherr von Boeselager fusese repus în funcţie de mult.

În acest context au sosit felicitările Vasilicăi Viorica Dăncilă, adresate, la ţanc, lui Giacomo Dalla Torre del Tempio di Sanguinetto.

DRAGNEA VREA ŞI EL "AMORIS LAETITIA"

O coincidenţă face ca, în 25 aprilie 2016, la doar 17 zile după publicarea "Amoris Laetitia", la Vatican, în România să fie anunţat pe Facebook, că iniţiativa "Coaliţia pentru Familie" a strâns 3 milioane de semnături în favoarea proiectului de lege pentru revizuirea Constituţiei în sprijinul familiei.

La finalul lunii noiembrie 2015, în Monitorul Oficial fusese publicat proiectul de lege prin care se propune modificarea actualului art. 48, alin. 1, al legii supreme a statului cu formularea următoare: "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor".

Problema familiei a devenit problema fundamentală pentru preşedintele PSD, Liviu Dragnea, care consideră că nu este negociabilă ideea că familia este definită de căsătoria între un bărbat şi o femeie, iar nu "între soţi", cum stipulează Constituţia acum (adică, s-ar zice că ar fi permisă căsătoria între parteneri de acelaşi sex).

Pe de altă parte, Liviu Dragnea afirmă, la fel cu textul "Amoris Laetitia", că nu putem ignora drepturile minorităţilor sexuale, că dezbaterea pe tema reglementării parteneriatului civil este necesară şi că reglementarea situaţiei juridice pentru cuplurile de acelaşi sex este vitală.

Preşedintele PSD şi-a declarat intenţia să determine organizarea unui Referendum pe tema modificării Constituţiei, în vederea căruia a anunţat un miting uriaş, de un milion de persoane în Bucureşti, pe care l-a amânat succesiv (ultima dată de organizare vehiculată era 19 mai).

Şi pentru ca întreaga sa abnegaţie în aplicarea "Amoris Laetitia" în România să fie mai vizibilă internaţional, Dragnea a declarat presei, la 20 aprilie 2018: "Eu am presiuni foarte mari, şi nu de acum, din partea socialiştilor europeni, să nu susţin acest referendum. Asta este ceva pentru mine nenegociabil. Este deasupra partidelor politice. Este ceva în care eu cred foarte mult şi în care milioane de români cred foarte mult".

POLITICA EXTERNĂ A LUI DRAGNEA

Cred că apropiaţii lui Dragnea ştiu că nu are nici un fel de crez.

Cred că gesturile sale în politică, fie ea internă, fie ea, mai nou, externă, sunt calculate de consultanţii săi israelieni, cărora le va fi cerut să-l scoată basma curată din necazurile lui cu justiţia, iar ei, dimpreună cu Dragnea, nu ţin seama că ne cauţionează viitorul, ca popor, făcând orice să-şi atingă scopul.

Cred că ideea mutării ambasadei noastre, de la Tel Aviv, la Ierusalim, este un sfat convenabil atât pentru patriotismul consultanţilor israelieni ai lui Dragnea, cât şi pentru sprijinul extern pe care Dragnea îl caută, în condiţiile în care este respins de Uniunea Europeană.

Dar, rezultatul este că ne-am atras ostilitatea acelei părţi din lumea arabă care îi urăşte pe americani, iar problema israeliano-palestiniană a devenit problema noastră directă, când mai înainte nu o aveam decât ca principiu.

Cred că vizita Vasilicăi Viorica Dăncilă la Vatican, în condiţii de criză pentru Suveranul Pontif, este un gest similar cu vizita în Israel, la Beniamin Netanyahu.

Cred că, în problema familiei, ne confruntăm cu un subiect catolic, cu o problemă de propăşire a catolicis­mului, pe care am importat-o în ţara noas­tră, care este majoritar ortodoxă.

Cred că, în ambele cazuri, Guvernul PSD a importat subiecte politice care ne sunt străine, le-a aşezat pe agenda României, aşteptând beneficii personale.

În privinţa familiei, n-am nimic împotrivă când văd că apare câte un popă ortodox care să cadă-n plasă, doar că aş vrea să cunoască şi acest scenariu, ca să se gândească în ce se bagă.