Vîntu îşi oficializează proprietatea asupra televiziunii "Realitatea TV"

• Dar realitatea rămîne, probabil, neschimbată

Speculatorul Sorin Ovidiu Vîntu a comunicat presei că a finalizat negocierea preluării societăţii "Blue Link Comunicazioni" - acţionarul majoritar al trustului de presă "Realitatea", în care figurează şi postul de televiziune "Realitatea TV".

Astfel, Vîntu îşi oficializează proprietatea asupra grupului de presă şi implicit asupra televiziunii despre care au circulat rumori insistente că s-ar afla sub controlul său.

Probabil că printre motivele pentru care, pînă acum, Vîntu a ezitat să facă public controlul său asupra postului "Realitatea TV", se află şi conştiinţa faptului că imaginea sa de afacerist este extrem de controversată, mototolită şi zdrobită în enormul scandal din jurul fraudelor de la Fondul Naţional de Investiţii (FNI) şi de la Banca Română de Scont, în legătură cu care este implicat în cercetările autorităţilor. Este de presupus că Sorin Ovidiu Vîntu nu a dorit, pînă acum, să pună în pericol succesul canalului "Realitatea TV" prin transferul nefericit al propriei imagini.

Decizia acestei oficializări a fost forţată de ultimatum-ul primit de la Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA). Săptămîna trecută, CNA a stabilit datele finale (6 februarie şi 28 februarie) pînă la care un număr de posturi radio şi de televiziune sînt obligate să comunice care le sînt proprietarii (B1 TV, Realitatea TV, Global Video Media, Pratech TV, Orizont FM).

Ralu Filip, preşedintele CNA, a atras atenţia că printre sancţiunile în cazul neîndeplinirii acestui imperativ figurează, la limită, chiar şi retragera licenţei de emisie.

Aşa se explică gestul de acum al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Dar, de fapt, el ar fi putut-o face mai demult.

Căci, spre deosebire de proprietar, postul de televiziune "Realitatea TV" şi-a construit un nume bun. Lider al televiziunilor de ştiri, "Realitatea TV" a reuşit să se impună cu informaţii difuzate la foarte scurt timp după evenimente (dacă nu, chiar, în timp real), relatate corect şi echilibrat (un astfel de tratament a fost aplicat chiar şi informaţiilor difuzate despre înfăţişările succesive ale lui Sorin Ovidiu Vîntu la organele de cercetare). De aceea, pare că Vîntu nu-şi doreşte transformarea grupului mass-media pe care îl controlează într-un instrument de promovare directă a intereselor sale, ci doar în sporirea "greutăţii" cuvîntului său, prin faptul că deţine o televiziune credibilă. Şi întrucît este de bănuit că realitatea proprietăţii sale asupra grupului de presă este mai veche decît data de ieri a anunţului de oficializare, bănuim că anunţul nu va schimba nimic din modul trus-tului de a face presă.

Să reamintim că imperativul transparenţei în privinţa proprietarilor din mass-media este un ecou, prin CNA, al intervenţiei preşedintelui Traian Băsescu, de la începutul lunii octombrie a anului trecut. Atunci, Băsescu a cerut să fie făcută publică sursa de finanţare a presei, să devină cunoscuţi finanţatorii ei. La acel moment, toată lumea (inclusiv Cristian Tudor Popescu, preşedintele Clubului Român de Presă) şi-a îndreptat atenţia, în mod ciudat, exclusiv către proprietarii diverselor organe media - televiziuni, radiouri, ziare.

Ca şi cînd proprietarii lor ar fi cei care le-ar finanţa, ignorînd că ei de fapt, sînt beneficiarii eventualelor lor profituri.

În realitate, dacă este să vorbim depre murdăria finanţării mass-media, atunci trebuie să ne îndreptăm atenţia, în principal, nu către proprietari, ci către stat (modul arbitrar de dirijare a banilor publicităţii de stat şi tolerarea discriminatoare a evaziunii fiscale), către agenţiile de reclamă şi către agenţiile de audit ale presei.

Îndreptîndu-ne atenţia către proprietarii presei, ne-o abatem de la un subiect cel puţin la fel de important: cît de legal le funcţionează presa pe care o au.