VOCI / SĂRIŢI, CĂ NE OMOARĂ! Puterea simbolurilor

Istoria post-decembristă a României are un lung şir de morţi, începând cu eroii "revoluţiei" din 1989, continuând cu cei de la mineriade, cu "sinucisul" procuror Cristian Panait, cu pompierii, jurnaliştii şi localnicii pieriţi în explozia de la Mihăileşti şi, cel mai recent, cu tinerii care au murit (şi vor mai muri, posibil) arşi şi intoxicaţi în clubul "Colectiv".

Alături de ei, miile de victime ale accidentelor rutiere cauzate, în parte, de lipsa autostrăzilor şi starea proastă a drumurilor. Copiii care s-au sinucis de dorul părinţilor plecaţi la muncă, în străinătate, de ani de zile. Cei pe care i-au omorât spitalele insalubre în care se internaseră pentru vindecare.

Numărul total al acestor morţi nu l-a calculat nimeni, similar investigaţiilor jurnalistice de tip "România furată", referitoare la cuantumul distrugerii făcute în industria şi agricultura moştenite de la regimul comunist. Dar morţii s-au adunat singuri în conştiinţa colectivă a poporului şi, de acolo, se luptă ca cei în viaţă să nu păţească la fel. Puterea lor imaterială funcţionează prin simbolurile pe care le dau viilor, ca aceştia să acţioneze în numele lor.

Acum, este nevoie rapid de un nou simbol. Cel iniţial, anume "Colectiv" şi tragedia din spatele cuvântului, dă semne de oboseală, mai ales că mişcarea pe care a amorsat-o are în prezent o incipientă anvergură naţională, a transgresat zona de atenţie publică la care acesta se adresa la început. Ce vrea poporul este o reformă profundă nu doar a clasei politice, ci şi a relaţiilor sociale şi economice care au hrănit-o timp de 25 de ani. Vrea o schimbare ireversibilă, de ierarhii şi funcţionalitate, a societăţii româneşti, dificil de înfăptuit în condiţiile în care polarizarea pro şi contra, specifică anilor "90, a fost înlocuită de derută şi apatie la nivelul elitei intelectuale, de inabilitatea maselor de a-şi articula "obiectul dorinţei".

Pentru a determina un astfel de tsunami politico-social sunt necesare simboluri mult mai puternice decât cele angrenate până acum şi care să fie "acţionale", adică apte de utilizare ca resorturi imediate pentru ţinerea oamenilor în stradă, sporirea prezenţei acestora şi traducerea voinţei lor în decizie politică. Simbolurile "latente" slujesc prea puţin cauzei actuale.

Un exemplu de "corupţia ucide" îl constituie moartea procurorului Cristian Panait şi muşamalizarea ei, ambele reamintite în contextul indignării populare de acum. Cei care l-au împins la sinucidere poate că nu l-au vrut mort, au urmărit numai să-i închidă gura. Tânărul procuror nu era un disident, el făcea parte din sistemul de putere al momentului şi îşi construia o carieră profesională şi universitară pe coordonatele acestuia. Gestul său de a se arunca de la balcon a răsturnat, însă, intenţiile avute de asasinii săi morali şi l-a transformat într-un simbol viu în conştiinţa publică. Dar oamenii nu au ieşit în stradă şi nu vor ieşi nici acum în amintirea lui Cristian Panait.

Pe reţelele de socializare, se indică un orizont temporal pentru manifestaţii - unul cu multe valenţe simbolice şi anvergură naţională - anume, data de 1 decembrie 2015. Implicit, se sugerează continuarea ieşirii în stradă, seară de seară, în următoarele trei săptămâni şi se urmăreşte canalizarea animei populare către un simbol mai mare decât tragedia din "Colectiv". În acest sens, de remarcat o serie de elemente: Klaus Iohannis invită la Palatul Cotroceni nu doar partidele politice, ci şi reprezentanţii societăţii civile. Aceştia din urmă îi cer să vină alături de manifestanţi. Imediat după consultări, preşedintele confirmă că va veni în Piaţa Universităţii. În subsidiar, ambasadorul SUA la Bucureşti recomandă românilor "să rămână implicaţi civic".

Preşedintele României este, evident, un simbol cu anvergură naţională. Anunţul său, privind coborârea în stradă, vine la momentul oportun, când puterea stimulului iniţial - indignarea faţă de circumstanţele nedrepte în care au murit tinerii aflaţi în club - tindea să slăbească, estompând presiunea publică necesară schimbării.

"Indignarea" funcţionează ca factor declanşator şi, cel mult, ca unul de întreţinere temporară a "flăcării revoluţionare". Un exemplu ilustrativ al indignării a fost evacuarea pastorului Laszlo Tokes, la începutul lunii decembrie 1989, un altul manifestaţia convocată la Bucureşti, în ziua de 21 decembrie a aceluiaşi an.

În actualitate, pe faza "de întreţinere" a indignării sunt de văzut exemplele mai mărunte aruncate în joc, pe reţelele de socializare: demascarea "tovarăşului Duşa Mircea, instructor teritorial al C.C. al U.T.C.", acuzarea unui deputat "no-name" că ar fi agresat un manifestant, amintirea faptului că Laura Georgescu încă este membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului, imaginile cu Gabriel Oprea participând la prima şedinţă a guvernului interimar şi altele din acelaşi registru.

Orice protest de stradă are o dinamică naturală de "fâsâire", care poate fi amânată cu bani, organizare disimulată şi lideri "spontani". Piaţa Universităţii de acum pare să ducă lipsă de toate acestea, dar nu o ajută prea mult "virginitatea". Există riscul ca mişcarea populară să sucombe, prin dispersia potenţial indusă de faptul că, pe reţelele de socializare, s-a dat startul la diversiuni şi manipulări, de toate felurile şi din toate părţile, urmărindu-se "agende" concurente.

Desigur, situaţia diferă de anii "90. Graţie avansului tehnologic şi accesului facil la comunicarea instantanee de mesaje şi imagini, masa de oameni dispune astăzi de un "creier colectiv", nu mai este "proasta" dominată de afecte, descrisă de Gustave Le Bon în "Psihologia mulţimilor". Astăzi, oricine are un telefon mobil şi ştie să încarce o fotografie poate stârni rumoare, poate revela "adevărul", peste putinţa de control sau cenzură a unor forţe interesate în acest scop.

După "indignare", faza următoare ar trebui să fie "coagularea", pentru care este nevoie de organizare şi de noi simboluri. Din acest moment, construirea unei mişcări populare reclamă folosirea de simboluri pozitive, iar alternativa destructurării ei necesită simboluri negative, care ar induce lehamite sau frică. Explicabil de ce preşedintele Klaus Iohannis l-ar fi sunat pe Tudor Chirilă, pentru a-i înfrânge reticenţa participării la consultări, conform versiunii circulate pe reţelele de socializare. Probabil, şi alte asemenea simboluri vor fi angrenate în perioada următoare.

Deocamdată, manifestanţii din Piaţa Universităţii au compoziţia mult prea eterogenă şi sunt precum porumbeii, când nu zboară şi merg pe jos: se agită şi umblă parcă bezmetici, nu urmează o linie dreaptă, cotesc stânga - dreapta la fiecare două-trei secunde. Porumbeii au acest comportament pedestru pentru că vederea lor este laterală, având ochii dispuşi în partea stângă şi în cea dreaptă a capului. Ei nu pot vedea drept înainte.

Nici cei care protestează acum nu zăresc un orizont clar al prezenţei lor în stradă. Absenţa unor expresii-cheie, simple şi puternice, cum au fost "Libertate!" şi "Jos comunismul!" în decembrie 1989, denotă neputinţa sintetizării mesajelor pe care le au în minte şi în suflet. Ce invitaţie colosală pentru Klaus Iohannis să coordoneze o revoluţie "de sus în jos"! Preşedintele României are şansa rară să-şi dea măsura în faţa istoriei.

Da, corupţia ucide. Iar morţii ei cer o răzbunare târzie şi vor ca soarta lor să nu mai fie pentru cei vii o "repetabilă povară", cum spunea Adrian Păunescu. Ratarea acestui moment este în mod cert dorită de către unii politicieni, uşor de dibuit, căci se arată singuri. Poporul trebuie să sfideze laşitatea partidelor şi, pentru început, să ceară imperativ aruncarea acestor indivizi la gunoi, nominală şi definitivă. Să aplice pe pielea politicienilor ce au făcut ei până acum naţiunii: "Divide et impera!"

Opinia Cititorului ( 21 )

1. Interesant final - poporul
(mesaj trimis de Cristi C în data de 09.11.2015, 01:49)
Dar dacă poporul nu se prea sinchisește de corupție. Dacă îi pasă doar de marea corupție: energie, autostrăzi, etc, care-l lasă mai sărac în ecosistemul lui.

Dacă nu îi pasă de mica ilegalitate de corupție? Un aviz PSI într-un club de 300mp este o corupție mică, să recunoaștem.

Dacă DW (Pepine) are dreptate când scria acum un an: "O altă greşeală a fost asocierea luptei împotriva corupţiei cu puterea americană. Presa şi cercurile politice interesate au transformat-o pe Victoria Nuland într-un mesager al pedepsei iminente dacă la Bucureşti lucrurile nu intră în ordine ... În plus, ... un discurs ameninţător care promitea, în acelaşi timp, prosperitate celor care se conformează. Legătura cauzală dintre justiţie şi prosperitate a fost nucleul acestui discurs, care, aşa cum e uşor de observat, nu are nicio legătură cu realitatea.

...răspândirea largă a practicilor ilegale are în România rădăcini adânci, dobândind în perioada regimului comunist justificări personale foarte complicate. Corupţia, adică tehnica de a învinge sistemul în planul vieţii practice, devenise o artă a supravieţuirii. Există în România un teren slab şi de multe ori oamenii ezită să condamne cu fermitate mita sau traficul de influenţă tocmai pentru că seamănă teribil de mult cu ceea ce cândva fusese valorizat pozitiv. Dar toate acestea nu ar putea explica de ce până şi oamenii cumsecade se crispează, adesea, în faţa acestui discurs justiţiar. Sunt, desigur, şi persoane care se identifică integral cu acest discurs, dar ele par destul de puţine.

Impresia pe care o putem verifica în fiecare zi este că ”lupta împotriva corupţiei” a devenit un discurs cu aparenţă autoritară, care provoacă în mod automat circumspecţii şi care riscă, pe alocuri, să provoace efecte contrare celor dorite. S-ar putea să ne înşelăm, dar sunt prea multe simptome ale acestui diagnostic ca ceva să nu fie adevărat."

Tot DW scria despre eforturile dlui Daniel David de a reface "Psihologia poporului român" a lui Constantin Rădulescu Motru.
Pepine: "Dacă puterea corupe, lipsa cronică de putere ar putea corupe la rândul ei. Ideea nu îmi aparţine pe de-a-ntregul. Într-o carte de la sfârşitul secolului trecut, americanul de origine germană Eric Hoffer, scria că ”puterea corupe pe câţiva, în timp ce slăbiciunea corupe pe mulţi”. Hoffer trata însă subiectul pe plan social, vorbind de psihologia săracilor şi nedreptăţiţilor care riscă să devină răi, suspicioşi şi intoleranţi. În esenţă, Hoffer analiza ravagiile pe care le face resentimentul social. În cazul nostru e vorba însă de urmările pe care le poate lăsa condiţia unei comunităţi care, timp de secole, nu s-a guvernat singură, care nu a dezvoltat nici cultura conducerii şi nici psihologia asociată puterii."

Dle Iulian, iată ce cred eu despre problema noastră:

Aspectul 1) Avem un popor cu un uriaș complex de inferioritate și un caracter modelat de acest complex (a se vedea mai sus Pepine/DW și David/Rădulescu-Motru).

Aspectul 2) Avem un sistem politic ce nu înțelege rolul individului și în care STATUL este mereu perceput ca asfixiant.
"Johannis în Parlament, 22 iun 2015: Strategia Nationala de Aparare e mult mai mult decat atat (vointa unei persoane sau a unor institutii). Este o declaratie pe care Romania o va face. Ea isi propune sa raspunda unor nevoi si asteptari si priveste deopotriva STATUL, SOCIETATEA si CETATEANUL."
Ordinea ar trebui să fie inversă. Individul și cetățeanul ar trebui să se afle pe primul loc, nu STATUL, așa fiind în democrațiile veritabile.

Concluzia este că individul a fost de-a lungul istoriei și este acum o simplă talpă bătătorită a unui sistem politic pe care va încerca să îl fenteze oricând prin corupție. Oricum, vă doresc succes în demersul dv de a solicita lui Johannis o "dictatură luminată" (că doar asta se înțelege prin "revoluție de sus în jos"). Dar vă atrag atenția că, DIN CAUZA faptului că acest om nu înțelege rolul cetățeanului în povestea asta cu statul și societatea, nu veți obține decât o tiranie molcomă.
1. 1.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de MAKE în data de 09.11.2015, 09:40)
  Doamne, Cristi!
  Te rog, nu ti-l lua pe Radulescu Motru drept reper...este ca si cind l-ai lua pe Lucian Boia (care ii e epigon vulgar).
  1.2.  impozitul draga PCC (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de The Brute în data de 09.11.2015, 11:32)
  asta a fost de vina pentru ca nu a fost impus de artistul Piedone, care nici nu a stiut de existenta lui. Uita-te si da o cerere sa-ti spuna cuantumul defallcat pe sectoare la impozitul pe spectacol. Si apoi vezi care e diferenta intre locuri si locuri in picioare la normele PSI si impozitare. Acum te iert deoarece si DNA rste inca la faza care opineaza ca acolo a fost o activitate specifica barurilor si nu spectacol. Daca ar intreba la Universal Music Romania poate s-ar lamuri oleaca. Cu salutari bestiale, Presedintele Virtual
  1.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de Iulian în data de 09.11.2015, 12:16)
  Dle. Cristi C,
  În primul rând, vă mulţumesc pentru opinia documentată, ca de obicei, pentru ca aţi citit articolul meu.
  În al doilea rând:
  - faceţi apel la referinţe bibilografice care trebuie luate în calcul, desigur, dar a căror utilitate e relativă în ziua de azi. Societatea umană, inclusiv cea românească, au trecut prin destule transformări, încât să facă necesară includerea altor criterii de evaluare. A trecut mult timp de când scria dl- Radulescu Motru, a trecut timp şi de când românii au ieşit din comunism.
  - nu cred deloc că poporul român are un complex de inferioritate, nici conştientizat, nici neconştientizat. cred că doar avem un decalaj istoric de recuperat.
  - nu pledez pentru nicio "dictatură luminată", sunt de părere că Preşedintele României, acum fiind dl. Iohannis, are o oportunitate de a-şi servi poporul şi binele acestuia. Poate fi "operatorul schimbării" şi atâta tot.
  - în "democraţiile veritabile", cum sunt cele din Marea Britanie şi SUA, cetăţeanul, nu individul, are drepturi fundamentale de neatins, dar în egală măsură statul, investit cu rolul de garant al acestor drepturi, are la disspoziţie instrumente extrem de puternice de intervenţie în societate şi în viaţa privată, dacă este cazul. Un stat minimal nu înseamnă automat un stat slab. Este o mare diferenţă între a controla şi a reglementa.
  Îngăduiţi un exemplu: conceptul pivot al legislaţiei penale din SUA este "impunerea legii" / "law enforcement". Prin comparaţie, în România, ca şi în multe state europene, conceptul echivalent este "respectarea legii". Sesizaţi diferenţa ... denotă cum se percepe pe sine statul şi cum îşi vede rolul în raport cu cetăţeanul şi societatea.
  Vă mulţumesc.
  1.4.  Necunoasterea legii nu este o scuza (răspuns la opinia nr. 1.2)
  (mesaj trimis de ANAF în data de 09.11.2015, 12:43)
  Dar tendintele tale criminale de dezinformare trebuie pedepsite. Impozitul pe spectacol este de 2 sau 5% din venituri (din bilete, nu locuri). Iar in cazul discotecilor, este pe baza suprafetei incintei, un impozit forfetar. Deci, în niciuna din situațiile amintite de tine NU EXISTĂ noțiunea de loc. Ci de venituri sau de suprafață.
  1.5.  Unele nuante... (răspuns la opinia nr. 1.3)
  (mesaj trimis de MAKE în data de 09.11.2015, 12:58)
  Nu stiu ce inseamna notiunea de "democratie veritabila", nici macar cind exemplifici cu democratia americana; din cate stiu, acolo votul cetatenesc este indirect, intermediat de Colegiul de electori, iar votul popular este doar consultativ...
  Din punctul asta de vedere, democratia romaneasca este superioara celei americane.
  Alta precizare: cu cit un stat este mai puternic, cu atit isi poate permite sa fie tolerant si mai larg democratic.
  Puterea si democratia merg mina-n mina, spre edificarea unei mentalitati, structurate pe o ierarhie de valori morale general impartasite.
  1.6.  Mă refeream la relația stat-cetățean (răspuns la opinia nr. 1.3)
  (mesaj trimis de Cristi C în data de 09.11.2015, 13:18)
  Atunci când am zis talpă... iar dv, dle Iulian, ați interpretat ca preferință între stat mic sau mare. Nu. Iată la ce mă refer.
  
  Constituția României:
  Începe cu .... "Art 1. Statul român" și subliniez eu cu litere mari
  "(1) România este STAT naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
  (2) Forma de guvernământ a STATULUI român este republica.
  (3) România este STAT de drept, democratic şi social, ÎN CARE demnitatea OMULUI, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
  (4) STATUL se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale."
  
  Ce spune art 1? Parafrazând textele biblice ... la început a fost ... STATUL ROMÂN. Iar în acesta, în interiorul lui ("în care") trăiesc oamenii cu niște drepturi garantate.
  
  Constituția Americană (și mă refer la ea nu pentru că actuala Americă ar fi un model de democrație ... ci pentru ideile originale ale Americii pe care Founding Fathers le-au pus în Constituție sau în discuțiile pe marginea ei în corespondențe care au fost apoi culese și analizate ... aceleași idei pentru care acei Părinți ai Americii ar purcede probabil la o mică revoluție în America de azi).
  
  "Noi, Poporul Statelor Unite, in vederea realizării unei Uniuni mai strânse, așezării dreptății, asigurării Liniștii interne, înzestrării pentru apărarea obștească, promovării Prosperității generale si asigurării Binecuvântărilor Libertății pentru noi înșine si pentru Urmașii noștri, decretăm și promulgăm Constituția de față pentru Statele Unite ale Americii.”"
  
  Cine a creat Uniunea? Cine a creat Constituția? We, The People. De ce? Ca să ne apere pe noi și libertatea noastră! Nu există construcție mai puternică în conștiința unui american decât "we, the people". Asta l-a împins pe Snowden să facă ce-a făcut. Nu va exista niciodată un român Snowden pentru că lipsește esența din "noi, poporul". La asta mă refeream eu cu metafora de "talpă".
  1.7.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.6)
  (mesaj trimis de Iulian în data de 09.11.2015, 13:22)
  Dle. Cristi C, foarte bine-venită citarea din Constituţia SUA (ader şi eu la "we, the people").
  Dar Snowden ... a fost un fraier patetic.
  1.8.  nu aveti rabdare? (răspuns la opinia nr. 1.4)
  (mesaj trimis de The Brute în data de 09.11.2015, 13:50)
  Stnate domnule Anaf,
  sa zicem in loc de discoteca CAMIN CULTURAL. Cand vine doamma Maria Dragomiroiu si sustine un concert la care biletul e 25.de leoni sau gratis vom plati acelasi impozit nu-i asa? In functie de suprafata.Daca ati fi citit norma 174 litera b ati fi inteles ca este vorba de spectcol deoarece pentru activitate de discoteca este necesara REDARE si auditie.Sunteti in continuare de parere ca nu este spectacol?Gandit-va ca organizatorul este GTG care la randul sau era sub contract la Universal Music Brutalland.Prin intrarea gratuita casa de discuri ar fi obtinut un avantaj deoarece biletul de intrare ar fi fost investit in achizitionarea unui album si astfel contribuind SI la veniturile din vanzari ale UMG Romania. Nu uitati ca a fost un SPECTACOL DE PROMOVARE ale carui cheltuieli cu siguranta sunt trecute in contractul intre GTG si UMG. Ca un fapt divers, olandezul zburator cu vioara la barbie rstr de asemenea artiost UMG.
  1.9.  Și cu DJ și dansatoarele (răspuns la opinia nr. 1.8)
  (mesaj trimis de ANAF în data de 09.11.2015, 14:24)
  Din discotecă ce facem - este spectacol sau disco? Este vreo normă care definește discoteca precum un loc cu globuri disco din oglindă agățate de tavan și cu magnetofoane Kashtan? Iar participanții sunt îmbrăcați în cămașă și cravată și eventual confetii din polei ca în seria Liceenii?
  1.10.  Digei si pipitze (răspuns la opinia nr. 1.9)
  (mesaj trimis de The Brute în data de 09.11.2015, 14:31)
  normal ca intra la discoteca. Redare si auditie
  In plus la discoteca in norme este obligatoriu sa danseze...
  1.11.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.10)
  (mesaj trimis de ANAF în data de 09.11.2015, 14:55)
  Corect. Deci Avicii este un pârlit de discotecă, nu un om de spectacol.
  1.12.  Iată ce este discoteca (răspuns la opinia nr. 1.11)
  (mesaj trimis de ANAF în data de 09.11.2015, 15:02)
  Colectiv era discotecă.
  
  "178. (1) Prin discoteca, in sensul prezentelor norme metodologice, se intelege activitatea artistica si distractiva desfasurata intr-o incinta prevazuta cu instalatii electronice speciale de lumini, precum si de redare si auditie de muzica, unde se danseaza, indiferent cum este denumita ori de felul cum este organizata ca activitate, respectiv:
  a) integrata sau conexa activitatilor comerciale de natura celor ce intra sub incidenta diviziunii 55 sau a activitatilor de spectacole specifice grupei 923 din CAEN-rev.1;
  b) integrata sau conexa oricaror alte activitati nementionate la lit. a);
  c) individuala;
  d) cu sau fara disc-jockey.
  (2) Nu sunt de natura discotecilor activitatile prilejuite de organizarea de nunti, de botezuri si de revelioane."
  1.13.  Bravo ANAF (răspuns la opinia nr. 1.12)
  (mesaj trimis de Blejnar în data de 09.11.2015, 15:05)
  Scorul este de ANAF - Bruta 3-0
  1.14.  REDARE si auditie (răspuns la opinia nr. 1.12)
  (mesaj trimis de The Brute în data de 09.11.2015, 15:11)
  Ce inseamna REDARE , venerabile?
  1.15.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.14)
  (mesaj trimis de ANAF în data de 09.11.2015, 15:46)
  Activitatea de discotecă nu este limitată la redarea muzicii înregistrate a altor autori. Dacă legiuitorul dorea, specifica acest lucru. În schimb, CAEN rev 1 descrie:
  
  "923 Alte activităţi de spectacole
  9231 Creaţie şi interpretare artistică şi literară
  Această clasă include:
  - servicii de organizare şi prezentare publică, în direct, de spectacole, piese de teatru, concerte, spectacole de operă şi balet etc.:
  ▪ activităţi ale grupurilor, companiilor, orchestrelor sau formaţiilor muzicale;
  - activităţile individuale ale creatorilor de artă, precum: actori, regizori, muzicieni, cantautori, conferenţiari, sculptori, pictori, caricaturişti, gravori, realizatori de decoruri etc.;
  - restaurări ale operelor de artă precum picturi, sculpturi, tapiţerii etc."
  
  Dacă oamenii dansează într-o incintă pregătită pentru dans (nu printre scaune) în care se cântă muzică și există lumini speciale, este discotecă. Poți încerca să argumentezi că rockerii nu dansează.
  1.16.  ai dreptate, draga Anaf (răspuns la opinia nr. 1.15)
  (mesaj trimis de The Beast în data de 09.11.2015, 16:10)
  Insa numai in ESENTA
  ARTICOLUL 178 din norme referitoare la discoteca se refera la CAEN NOUA TREI DOI si nu la 923. Bineinteles stiu ca impozitul era datorat de catre GTG sau UMG si nu de Colectiv. Mai discutam si de timbrul muzical datorat de UMG ? Cat mai Este scorul?
  1.17.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.16)
  (mesaj trimis de anonim în data de 09.11.2015, 18:52)
  4-0 ANAF
  1.18.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.17)
  (mesaj trimis de anonim în data de 09.11.2015, 19:00)
  pentru ca nu te uiti in CAEN-ul care trebuie. este 923 din CAEN rev 1 (hai cu golul de onoare, bestie, ca ne-am plictisit)
  1.19.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.18)
  (mesaj trimis de anonim în data de 09.11.2015, 19:29)
  Nu chiar al ANAF ci al Min Fin. Care prin modificările aduse normelor codului fiscal în contextul CAEN rev 2, transformă discotecile în incinte unde se ascultă muzică din spectacole de circ. Definiția, care era logică în trecut, acum presupune oameni dansând pe muzica femeii cu barbă (sau a unor rockeri sataniști - ambele personaje câștigătoare de Eurovision), conform 932 CAEN rev 2, ce include 9321 (bâlciul și circul).
  
  În urma acestui autogol, scorul este ANAF 4-1 Bestia. Iar disputa discotecilor se va rezolva la tribunal - ca de obicei, tehnocrații trebuie să rezolve prostiile legiuitorului. Scoate banii de avocat, bestie.
  1.20.  Dandy sa ne ajute (răspuns la opinia nr. 1.19)
  (mesaj trimis de The Brute în data de 09.11.2015, 19:35)
  mai Bine scriem la domnul Teodorovici si-l intrebam daca a fost spectacol sau nu. Deci era dau nu necesar impozit dupa numarul de bilete vandute? Ce-i simpatic este ca DNA inca urmareste ideea cu alimentatia publica in loc de spectacol...