Reporter: Cum vă alegeţi straiele populare pe care le purtaţi în timpul spectacolelor?
Cornelia Rednic:În primul rând, pentru un interpret care cântă folclor autentic, costumul trebuie să fie autentic. Acest artist nu trebuie să se abată de la ce este autentic şi curat. Există o mare căutare a kitsch-ului, însă noi, interpreţii care cântăm muzică populară autentică, trebuie să fim foarte atenţi. Zadiile - părţile din faţă şi din spate ale costumului popular - trebuie să fie, în principiu, din lână, ca acum 100 de ani. Cămeşile sunt, în general, cam cele mai valoroase din costumul popular, pentru că ele sunt cusute de mână. Eu am mai găsit femei dispuse să coase de mână, iar cusutul unei cămeşi durează poate şi mai mult de jumătate de an. De asemenea, am mai găsit femei care încă ţes pânza în casă. Eu mi-am făcut nişte provizii, pentru că meşterii populari au o anumită vârstă, iar tinerii nu prea îmbrăţişează aceste meserii.
Reporter: Din ce zonă vă procuraţi superbele cămeşi, care, practic, vă reprezintă?
Cornelia Rednic: Eu încerc să caut cămeşi foarte vechi, dar acelea nu se mai pot purta. În primul rând, pentru că nu mai corespund, din punct de vedere al calităţii materialului, zilelor noastre, fiind dintr-un bumbac foarte gros care nu mai este atât de alb şi atât de frumos. De aceea, pe cele foarte vechi le păstrez acasă, iau modelele care sunt cusute pe ele şi merg la femeile despre care am vorbit ca să îmi coasă respectivele motive.
Reporter: Câte costume populare aveţi?
Cornelia Rednic: Am foarte multe, cred că vreo 20-30, dar dacă îmi place una mai mult, încerc să o port cât este cu putinţă.
Reporter: De altfel, interpreţii se identifică prin costumele lor, pot fi recunoscuţi cu uşurinţă doar după port...
Cornelia Rednic: Exact aşa este. Suntem recunoscuţi după stilul de îmbrăcăminte.
Reporter: Care sunt motivele naţionale pe care le regăsim pe costumele populare?
Cornelia Rednic: Motivele diferă de la o zonă la alta. Ele pot fi florale, geometrice, sunt zone în care întâlnim bradul, altele unde avem cruciuliţele, ca simbol religios...la fel cum este şi cu porţile - cele din Maramureş, cele din Gorj, din Bucovina...Fiecare zonă are un element tipic ei.
Reporter: Fetele din ziua de astăzi nu par interesate să ducă mai departe tradiţiile româneşti. Nu există şcoli care să îi înveţe pe tineri să meşteşugească sau nu există interes din partea noii generaţii în acest sens şi ce trebuie făcut ca să păstrăm autenticitatea poporului român?
Cornelia Rednic: În primul rând ar trebui ca dragostea pentru tradiţie, pentru ceea ce ne reprezintă pe noi, să vină din familie. Apoi, ar fi foarte important să se transmită în şcoli tot ceea ce înseamnă tradiţie, cultură şi artă populară. Copiii cresc şi nu primesc informaţii. Lumea evoluează foarte mult şi nu dă importanţă lucrurilor autentice. La fel am făcut şi noi - eu am dat deoparte covoare, cergi vechi, nu le-am dat importanţă, iar acum, dacă le-aş găsi, m-ar bucura. Aşadar, dacă eu aveam insuflată o dragoste pentru ele încă din copilărie, altfel ar fi stat acum situaţia. Din casă trebuie să pornească această dragoste pentru tot ce-i românesc, apoi ar trebui să se facă o materie în şcoli cu cântece populare şi cu tot ceea ce înseamnă etno-folclorul ţării, pentru că nu este nimic complicat, e chiar foarte frumos.
La nivel naţional, sunt foarte multe concursuri şi festivaluri, foarte mulţi tineri interesaţi de costumele populare şi de tradiţii, dar nu este suficient acest lucru. Trebuie să facem aceste lucruri la nivel naţional. Să facem ca alte popoare - când auzim de un lucru românesc, să ne ridicăm în picioare şi să salutăm, să respectăm din toată inima acel lucru.
Reporter: În afară sunt promovate valorile româneşti?
Cornelia Rednic: Da. Eu am fost în foarte multe ţări, la întâlniri oficiale, ale organizaţiilor româneşti de acolo - în Franţa, Irlanda, Marea Britanie, America, iar românii stabiliţi în aceste ţări vin în proporţie de 80% îmbrăcaţi în costume populare, pe care le iau din ţară. Fac tot felul de expoziţii, au lucruri foarte valoroase cu ei. Românii sunt foarte mândri de tot ce este românesc şi acest lucru mă bucură. Promovează foarte bine valorile noastre, iar străinii sunt foarte încântaţi. Mâncarea noastră este apreciată, tradiţiile noastre, românii, în general, sunt preţuiţi.
Sunt foarte mândră pentru faptul că, datorită faptului că foarte mulţi români au plecat în străinătate şi au văzut cât de aperciată este cultura noastră populară şi tradiţiile noastre, se întorc acasă la tot ceea ce este tradiţional. Dacă înainte nu mai purtau cămeşi autentice moroşeneşti, acum îşi comandă astfel de cămeşi. Dacă odinioară puneau porţi de inox sau fier forjat, oamenii se întorc acasă şi dau jos acele porţi şi fac porţi maramureşene din lemn, celebre în toată lumea, unice. Românii plecaţi şi-au dat seama ce tradiţii fumoase avem şi cât de frumoşi suntem noi, românii, şi poporul nostru.
Reporter: Au existat şi câteva scandaluri legate de faptul că mari creatori de modă au copiat costumele noastre populare. Ce părere aveţi despre aceste gesturi?
Cornelia Rednic: Mie mi-ar plăcea ca, dacă o casă de modă din străinătate se inspiră din costumul nostru popular, să spună acest lucru, pentru că nu poţi să opreşti omul să se inspire de undeva. Dar să spună că este inspiraţie folclorică din România şi din ce zonă a ţării noastre.
Reporter: În final, vă rog să-mi spuneţi ce simţiţi când puneţi ia românească pe dumneavoastră?
Cornelia Rednic: Aaaaa!!! Cu toată lipsa de modestie, sunt atât de mândră când port cămeşa mea populară şi costumul meu popular, de nu se poate! Nicio rochie din lumea asta, oricât de frumoasă ar fi, nu o să mă înfrumuseţeze atât de tare precum cămeşa mea tradiţională. Mă simt cea mai frumoasă în costumul popular, în care aş sta îmbrăcată zi de zi!
Reporter: Vă mulţumesc!