44% din producţia de petrol, sub riscul manifestărilor naţionaliste

44% din producţia mondială de petrol este realizată în ţări care prezintă un nivel ridicat al riscului de naţionalism manifestat în privinţa resurselor naturale, se arată într-un raport al companiei de consultanţă în domeniul riscului şi al strategiei "Maplecroft". Pe lista acestor state se regăsesc opt dintre cei doisprezece membri ai Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), res-pectiv Iran, aflată pe poziţia a opta, Venezuela (locul 12), Irak (13), Angola (18), Nigeria (21), Libia (22), Ecuador (29) şi Algeria (52), potrivit raportului. Potrivit ultimelor date furnizate de către compania petrolieră "British Petroleum (BP)", aceste ţări sunt responsabile pentru 21,3% din producţia globală de ţiţei şi deţin 80% din rezervele cunoscute la nivel mondial, informează "Maplecroft".

Naţionalismul resurselor reprezintă un fenomen în creştere, prin care guvernele ţărilor cu resurse naturale susbstanţiale încearcă să obţină beneficii economice mai mari din exploatarea acestora sau să exercite influenţă politică prin restricţionarea ofertei, potrivit companiei. Acest lucru nu doar că are implicaţii operaţionale şi financiare pentru companiile din industria extractivă care operează în aceste ţări, dar poate să creeze şi mai multă instabilitate în pieţele energetice globale, se explică în raport.

"Naţionalismul resurselor include naţionalizări şi exproprieri, precum în cazul acţiunilor preşedintelui Venezuelei, Hugo Chavez, îndreptate împotriva industriilor aurifere şi petroliere; îngheţări ale exportului din raţiuni geopolitice, precum cele impuse de către Iran; sau, mai obişnuit, majorări ale taxelor aplicate veniturilor (n.r. companiilor din industria extractivă), precum cele observate în Australia în cazul Taxei asupra Resurselor Minerale, sau în Marea Britane, în cazul măsurilo împotriva companiile energetice operează în Marea Nordului", a afirmat James Smither, Director Asociat al "Maplecroft".

Pentru a măsura acest risc, compania a creat Indicele Naţionalismului Resurselor, care evaluează stabilitatea, transparenţa şi robusteţea instituţiilor politice şi juridice a 197 de ţări, istoricul recent în ceea ce priveşte atitudinea faţă naţionalismul resurselor, inclusiv respectul pentru drepturile de proprietate, precum şi factori economici, precum creşterea datoriei suverane şi dependenţa bugetară faţă de veniturile obţinute din exploatarea resurselor naturale, se explică în raport.

Nouă ţări dintre cele analizate prezintă un risc "extrem" de manifestare a naţionalismului resurselor, potrivit "Maplecroft", care precizează că statele vizate sunt, în ordine descrescătoarea riscului prezentat, Somalia, Republica Democrată Congo, Sudanul de Sud, Sudan, Myanmar, Turk-menistan, Yemen, Iran şi Guinea.

Restricţiile asupra exporturilor de materii prime impuse în vederea obţinerii de avantaje economice, în scopuri geostrategice, precum şi pentru asigurarea necesarului intern de consum la preţuri considerate convenabile, nu reprezintă ceva neobişnuit, se notează în raport. "Maplecroft" notează ca exemple în acest sens constituie interdicţiile de export a uraniului către ţările care proliferează arma nucleară, restricţiile Chinei asupra exportului de pământuri rare, acţiunile de tip cartel ale OPEC-ului de control al preţului petrolului la nivel mondial, precum şi încercările periodice ale Rusiei să manipuleze exporturile de gaze naturale către statele vecine.

Rusia, cel mai mare producător de energie din lume, responsabilă pentru 12,9% din producţia globală de petrol şi 18,4% din cea de gaze naturale, ocupă locul cincisprezece pe lis-ta ţărilor cu risc sporit de practicare a naţionalismului în domeniul resurselor, menţionează compania. Pe lângă faptul că se foloseşte de poziţia dominantă de furnizor de energie în scopuri politice, influenţa statului în Rusia prezintă riscuri pentru investiţiile directe ale companiilor din domeniul petrolier, al gazelor naturale şi al mineritului, se arată în raport. O lege din anul 2008 care limitează investiţiile străine în sectoarele strategice ale Rusiei face ca investitorii în sectorul resurselor naturale să fie obligaţi să se supună unor controale stricte din partea autorităţilor, notează "Maplecroft". De asemenea, îngrijorările cu privire la taxare sau reglementări adiţionale cresc şi mai mult incertitudinea investitorilor, potrivit raportului.

James Smither a explicat: "Practicarea naţionalismului în domeniul resurselor naturale nu cuprinde doar factori economici şi controlul producţiei, ci, în multe ţări, a ajuns să simbolizeze o măsură de justiţie socială, precum şi o piatră de hotar pe drumul către transformarea societală. Această situaţie se aplică, în special, în cazul unora dintre cele mai sărace şi slab guvernate ţări (n.r. din lume), care nu au primit, până în prezent, nici cele mai mici beneficii de pe urma investiţiilor în industria extractivă".

Acest lucru s-a întâmplat în cazul multor state în dezvoltare, în care companiile care exploatează resurse naturale se consideră că au profitat de corupţia şi urmărirea propriului interes manifestate de către guvernele precedente atunci când are loc renegocierea licenţelor primite, se arată în raport. Acest lucru face multe justificăril aflate în spatele schimbărilor de legislaţie să fie văzute drept justificate, notează "Maplecroft".

Compania consideră că firmele din domeniul petrolier pot să înveţe lecţii importante din experienţa companiilor miniere, şi anume că întreprinderile din industria extractivă ar trebui să joace un rol activ şi să nu se limiteze să fie receptori pasivi în ecuaţia naţionalismului în domeniul resurselor naturale. Firmele care oferă mită ca să obţină licenţe de explorare şi/sau extracţie îşi negociază scutiri de taxe excesiv de avantajoase fără să creeze valoare adăugată sau locuri de muncă pe plan local sau afectează în mod negativ comunităţile unde îşi desfăşoară activitatea trebuie să se aştepte să fie ţinute responsabile pentru acţiunile lor, se arată în raport.