A venit momentul adevărului pentru "credinţa" în băncile centrale?

În lumea noastră globalizată există numeroase voci, nu doar în cadrul religiei creştine, care deplâng pierderea credinţei.

Ultimii ani au cunoscut, însă, o tendinţă contrară pentru o altfel de credinţă, aceea în capacitatea băncilor centrale de a readuce prosperitatea cu ajutorul tuturor instrumentelor aflate la dispoziţia lor, inclusiv prin "tipărire", deocamdată, a "banilor" electronici.

Prăbuşirea burselor internaţionale de la începutul săptămânii poate reprezenta începutul sfârşitului şi pentru acest ultim bastion al credinţei.

"Bancherii centrali par goi, iar pieţele nu mai au în ce să creadă", a declarat Alberto Gallo, de la Royal Bank of Scotland, pentru Bloomberg. "Piaţa îşi pierde încrederea în credibilitatea băncilor centrale", a precizat şi George Saravelos, analist al pieţelor valutare în cadrul Deutsche Bank.

Suspendarea frecventă a tranzacţionării a fost singurul motiv pentru care a fost evitată prăbuşirea masivă a burselor americane la începutul acestei săptămâni.

Pe site-ul postului de televiziune CNN se arată că acţiunile şi instrumentele ETF (Exchange-Traded Fund) au fost oprite de la tranzacţionare de peste 1.200 de ori, fapt fără precedent în istoria pieţelor de capital din Statele Unite.

Suspendarea s-a realizat automat, odată cu atingerea unor praguri care au fost stabilite în luna mai 2010, după episodul cunoscut sub numele "flash crash".

Deosebit de alarmantă este considerată, în special, frecvenţa opririi de la tranzacţionare a instrumentelor ETF, unde s-a remarcat prăbuşirea spectaculoasă a fondului iShares Select Dividend ETF, administrat de Blackrock. Valoarea netă a activelor este de circa 13 miliarde de dolari, iar acţiunile care intră în componenţa sa sunt ale unor companii americane renumite pentru plata constantă a dividendelor.

Datele de la Nanex, preluate de Zerohedge, arată că prăbuşirea de luni şi marţi de la NYSE a avut loc pe fondul unei crizei grave a lichidităţii, generată tocmai de oprirea frecventă a tranzacţionării. "Traderilor obişnuiţi le-a fost imposibil să intre pe piaţă, iar băncile centrale au fost nevoite să încerce stabilizarea burselor prin intermediul tranzacţiilor de la CME", mai scrie Zerohedge.

Acestea au fost condiţiile care au determinat cea mai mare fluctuaţie intraday a indicelui Dow Jones Industrials (DJIA) din istorie (vezi graficul).

După explozia de luni, indicele VIX al volatilităţii a înregistrat cea mai mare creştere săptămânală din istoria sa, de circa 210%, în condiţiile în care amplitudinea cumulată a fluctuaţiilor indicelui Dow Jones a depăşit 4.500 de puncte.

Să fie aceasta noua "normalitate" a pieţelor bursiere?

Datele prezentate de Eric Scott Hunsader pe contul său de Twitter arată că Nanex, companie care furnizează date în timp real privind preţurile şi tranzacţiile pentru investitorii instituţionali, a procesat 18 miliarde de cotaţii pentru opţiuni în 24 august 2015, un nou record, pe fondul activităţii intense a traderilor HFT (n.a. High Frequency Trading).

Acţiunea de pe piaţă din 25 august 2015 l-a determinat pe Hunsader să constate că "bursele din SUA seamănă cu o republică bananieră", mai ales în condiţiile tratamentului preferenţial de care beneficiază traderii HFT.

Poate doar coincidenţa a făcut ca verdictul într-un proces intentat de micii investitori burselor NYSE, Nasdaq şi pieţelor operate de Bats Global Markets să fie pronunţat în aceste zile. Investitorii au acuzat principalele burse de peste Ocean că au violat legea prin tratamentul preferenţial acordat traderilor HFT.

Judecătorul a respins acuzaţiile, precizând că "bursele sunt organizaţii care se autoreglează" şi "beneficiază de imunitate absolută în cazul acestui proces, pe fondul activităţii de creare a ordinelor complexe de tranzacţionare şi a fluxurilor de date pe care le deţin", după cum scrie Bloomberg.

"Astăzi (n.a. 26 august 2015) este ziua în care domnia legii şi capitalismul au murit pe Wall Street", a fost concluzia lui Eric Scott Hunsader, fondatorul şi directorul executiv al companiei Nanex.

În aceste condiţii, nu putea lipsi căutarea ţapilor ispăşitori. Prima ţintă a fost China, având în vedere măsurile recente pentru deprecierea yuanului şi lipsa soluţiilor oficiale pentru stăvilirea căderii burselor interne.

Reacţiile de la Beijing nu au întârziat să apară. Un oficial al Băncii Chinei a acuzat deschis Federal Reserve pentru declinul dramatic al burselor internaţionale, conform unei ştiri Xinhua, declarând că banca centrală americană trebuie să se abţină de la orice decizie până când inflaţia nu va ajunge aproape de ţinta de 2%.

Acuzaţii similare au venit şi din partea lui Peter Schiff, director executiv la Euro Pacific Capital. "Evenimentele ar putea forţa mâna Fed-ului în perioada următoare, iar atunci unii ar putea observa că nu are nicio carte, ci a jucat la cacealma tot timpul", mai scrie Schiff.

Într-o notă adresată clienţilor, Ray Dalio, fondatorul Bridgewater Associates, cel mai mare administrator al fondurilor de hedging la nivel global, scrie că "următoarea mare mişcare a Federal Reserve va fi relaxarea prin intermediul unui nou program QE, nu o restricţionare a politicii monetare", din cauza "nivelului datoriilor globale, a problemelor din China şi a turbulenţelor din economiile emergente", după cum arată un articol din Financial Times.

Pe site-ul televiziunii CNBC a apărut, în urmă cu câteva zile, apelul adresat Fed-ului nu doar pentru amânarea creşterii dobânzii, ci pentru lansarea QE4.

Opiniei recente a lui Larry Summers, fost Secretar al Trezoreriei SUA şi profesor la Universitatea Harvard, care a scris în Financial Times că "Federal Reserve este aproape de o greşeală periculoasă" i s-a alăturat şi Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2008.

"O creştere a dobânzii este acum o idee şi mai rea decât era până în urmă cu câteva zile", a scrie Krugman pe blogul său de la New York Times.

O critică deosebit de dură a politicilor băncii centrale americane a venit şi de la Martin Feldstein, profesor la Universitatea Harvard şi fost şef al Consiliului Economic de la Casa Albă în perioada administraţiei Reagan. "Colapsul în derulare al burselor este rezultatul inevitabil al politicilor Federal Reserve, mai precis al relaxării cantitative care a produs dobânzi anormal de scăzute", a scris Feldstein într-un editorial din Wall Street Journal.

Salvele îndreptate către Fed au loc pe fondul celei mai mari contracţii a comerţului global din ultimii şase ani, conform datelor de la Bloomberg, iar "creşterea economică globală nu se poate baza doar pe China", după cum se avertizează într-un editorial recent al agenţiei de ştiri Xinhua. Şi aici se subliniază că una dintre cauzele principale ale corecţiei masive a burselor internaţionale au fost semnalele Federal Reserve privind creşterea dobânzii în cadrul şedinţei de la mijlocul lunii viitoare.

Reacţiile economiştilor şi ale analiştilor bancari nu au avut nicio influenţă asupra dinamicii negative a burselor americane până în primele ore ale şedinţei de tranzacţionare din 26 august 2015.

După cum se observă pe grafic, minimul intraday a fost rapid lăsat în urmă, după ce William Dudley, preşedintele Federal Reserve Bank of New York, a declarat că "argumentele în favoarea unei creşteri a dobânzii luna viitoare sunt mai puţin convingătoare".

Creşterea DJIA din această zi, de 619 puncte, a fost a treia ca mărime din istorie, după creşteri de 936, respectiv 889 de puncte, în 13 şi 28 octombrie 2008.

Declinul premergător a fost interpretat de Eric Scott Hunsader, pe fondul accesului în timp real la datele de ansamblu, ca dovadă a faptului că "cineva a ştiut care vor fi declaraţiile lui Dudley şi a împins preţurile în jos pentru a cumpăra ieftin".

Da, aceasta este noua "normalitate" a "pieţelor" bursiere.

Deschiderea de ieri a adus o nouă creştere semnificativă a indicelui Dow Jones. Cât va dura? Ştiu doar cei care manifestă credinţă absolută în băncile centrale şi a lor putere de stabilizarea macroprudenţială.

Care vor fi efectele, odată cu încetarea oficială din viaţă a capitalismului? Cu multe secole în urmă, un altfel de instituţie a încercat stabilizarea "macroprudenţială" a credinţei catolice. Numele ei a fost Inchiziţia.