ACCBAR FACE PRECIZĂRI LA RĂSPUNSUL ANPC CĂTRE APC Asociaţia de Consiliere a Clienţilor Bancari vrea să reclame ANPC la Comisia Europeană

"În replică la răspunsul ANPC publicat de Bursa.ro, din 16 octombrie 2015, în articolul https://www.bursa.ro/imprumutatii-in-franci-elvetieni-lupta-cu-bancile-trebuie-dusa-de-catre-experti-institutional-280938&s=banci_asigurari&articol=280938.html, ACCBAR se simte obligată, în interesul consumatorilor, să facă următoarele precizări:

«Din cei 48 de consumatori care susţin (n.r. în anexa scrisorii APC) că au încheiat contracte de creditare, în urma verificării listei s-a constatat că numărul real al acestora este 42 - o serie de petiţionari fiind enumeraţi în lista la poziţii duble».

Textul de lege este extrem de clar: «interes colectiv - scopul, a doi sau mai mulţi consumatori, care urmăreşte recunoaşterea unui drept prevăzut de lege». Prin urmare, dacă au sesizat minim doi împrumutaţi care au fost afectaţi de practica neloială a unei bănci, ANPC trebuia să dispună măsuri! Ce relevanţă are că au fost 42 sau 48 consumatori în total?!

«În urma verificării bazei de date a ANPC şi a evidenţelor informatizate din cadrul tuturor Comisariatelor Judeţene la nivel naţional, subordonate Autorităţii, pentru perioada 01.01.2015 şi până în prezent, s-a constatat faptul că 24 dintre aceştia nu au formulat o petiţie în care să îşi exprime nemulţumirile cu privire la clauzele contractuale».

Nu vedem legătura între sesizările adresate Comisariatelor judeţene şi sesizările pe care consumatorii le-au trimis la APC, ONG-ul abilitat să constate interesul colectiv şi să iniţieze aţiuni în încetare, precum şi să sesizeze ANPC. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a fost sesizată de consumatori prin intermediul APC, care este, conform HG 1553/2004, art. 6 (2), Organizaţia abilitată din România, cuprinsă în lista întocmită de Comisia Europeană şi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi care reprezintă interesele colective ale consumatorilor români lezate de către un operator economic din România.

Conform aceluiaşi articol, înainte de a sesiza autoritatea competentă cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor, pentru dispunerea măsurilor impuse în vederea stopării practicilor ilicite, APC s-a adresat persoanei care se face vinovată de săvârşirea faptei ilicite, respectiv băncilor menţionate în adresa APC.

Deoarece băncile nu au încetat practicile ilicite identificate de APC, conform alineatului «În situaţia în care practica ilicită nu încetează în termen de 14 zile calendaristice de la data la care s-a adresat persoanei care se face vinovată de săvârşirea faptei ilicite, organizaţia respectivă al cărei interes colectiv a fost vătămat se va adresa autorităţii competente cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor, stabilită prin actele normative prevăzute în anexă».

Ce relevanţă are, în cazul de faţă, dacă au sesizat sau nu consumatorii Comisariatele judeţene?!

În continuare, ANPC detaliază foarte frumos cu privire la ceea ce ne conduce la concluzia că ANPC a identificat doar clauze abuzive în contractele de credit ale consumatorilor şi nicio practică comercială incorectă, deşi APC menţionează în sesizarea trimisă ANPC şi practici comerciale incorecte sancţionate de L363/2007. Surprinzător pentru noi că ANPC nu vede decât clauze abuzive, având în vedere că am identificat pe portalurile instanţelor din România un număr semnificativ de dosare soluţionate irevocabil în favoarea ANPC, având ca obiect «plângere contravenţională» sau «anulare proces verbal», procese verbale prin care se constată şi se sancţionează practici comerciale incorecte (L363/2007) sau ilicite (OUG 50/2010).

Serviciul juridic al ANPC ţine evidenţa proceselor şi litigiilor în care Autoritatea este parte şi solicită de la direcţiile/serviciile de specialitate ale ANPC, precum şi de la Comisariatele Regionale pentru Protecţia Consumatorilor relaţii, acte, documente, în vederea redactării apărărilor sau acţiunilor introduse la instanţele judecătoreşti, în dosarele în care ANPC este parte (conform regulamentului de organizare şi funcţionare a structurii centrale şi structurilor subordonate ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor).

Prin urmare, este de neînţeles pentru noi de ce ANPC se limitează la un singur act normativ cuprins în anexa HG 1553/2004 şi le ignoră pe celelate două - L 363/2007 şi OUG 50/2010, cu atât mai mult cu cât, de curând, a emis decizie (Bancpost) şi ordine (Banca Românească) în temeiul acestor legi.

Cu privire la clauzele de risc valutar şi la practicile comerciale incorecte ale băncilor de a nu informa corect şi complet consumatorii cu privire la aceste riscuri (omisiune înşelătoare şi contrar diligenţelor profesionale), menţionăm că ACCBAR este în posesia unor răspunsuri ale ANPC către consumatori, cărora li se comunică faptul că clauza de risc valutar este posibil abuzivă şi procesele verbale prin care s-a constatat aceasta au fost înaintate instanţei.

Astfel că nu înţelegem sublinierea ANPC: «Aceste fluctuaţii sunt reglementate de piaţa interbancară şi ANPC nu o poate controla, lipsind pârghiile legale şi competenţă materială».

Desigur că ANPC nu poate controla riscul valutar, dar poate controla felul în care instituţiile de credit au informat consumatorii în privinţa ricului valutar şi caracteristicile monedei CHF şi/sau au protejat sau au împărţit riscul cu aceştia.

Trecând peste preţiozitatea cu care ANPC informează prin intermediul presei consumatorul mediu că se asigură de «respectarea drepturilor fundamentale şi esenţiale ale consumatorilor», atragem atenţia ANPC că, din punctul nostru de vedere, a ignora o directivă europeană (2009/22/CE) şi actul normativ care o transpune în dreptul naţional reprezintă încălcarea drepturilor recunoscute de dreptul UE, motiv pentru care vom sesiza Comisia Europeană şi amintim că «principiul conform căruia un stat membru este ţinut să repare prejudiciile cauzate particularilor prin încălcarea dreptului Uniunii care îi sunt imputabile este valabil pentru orice ipoteză privind încălcarea dreptului menţionat şi indiferent care ar fi organul aparţinând acestui stat a cărui acţiune sau omisiune se află la originea încălcării obligaţiilor», în speţă fiind vorba de obligaţia impusă de art. 288 TFUE coroborat cu articolul 4 alin. (3) TUE - aceea de a transpune corect directiva şi de a obţine rezultatul prescris (...).

" Aspectele reclamate de către petenţii care au depus reclamaţii la ANPC au fost analizate individual cu profesionalism, imparţialitate, celeritate şi cu respectarea principiului contradictorialităţii instituţiilor bancare şi în conformitate cu dispoziţiile legale...".

Ne revine nouă, consumatorilor, să apreciem profesionalismul, imparţialitatea şi celeritatea cu care sunt analizate reclamaţiile, atâta vreme cât pe acelaşi contract de credit un consumator primeşte răspunsuri contradictorii (profesionalismul), atâta vreme cât în aceste răspunsuri semnate de comisari ANPC se preia copy-paste punctul de vedere al băncii (imparţialitatea), atâta vreme cât termenul legal de soluţionare este depăşit (celeritatea). Nu putem aprecia aplicabilitatea principiului «contradictorialităţii instituţiilor bancare», întrucât nu ştim ce înseamnă.

Înainte de a trimite plângerea la CE şi având în vedere că în repetate rânduri, direct sau prin intermediari, ACCBAR a fost invitată la ANPC pentru a discuta despre practicile ilicite ale băncilor, despre modul în care băncile au înţeles să răspundă nemulţumirilor împrumutaţilor, cât şi despre felul în care ANPC a soluţionat reclamaţiile consumatorilor, a dispus măsuri sau s-a asigurat că băncile s-au conformat deciziilor instanţelor, vă comunicăm următoarele:

Din 2010 şi până în prezent, ANPC s-a comportat precum un ONG - o simplă asociaţie de protecţie a consumatorilor sau casă de avocatură/cabinet individual avocat, limitându-se la a rezolva (atunci când a rezolvat) doar cazuri individuale, uitând de interesul colectiv al consumatorilor şi dând prevederi legale în materia protecţiei consumatorilor, norme ce protejează ordinea publică, în definitiv. Aceste norme îi permiteau ca efectele acţiunilor sale să fie erga omnes. Deşi am adus la cunoştinţa ANPC întreaga noastră disponibilitate pentru a-i spijini, concret, ANPC nu ne-a solicitat sau acceptat sprijinul.

Aceasta, în condiţiile în care noi am constatat din documentele puse la dispoziţie de consumatori şi din cercetările proprii: o practică neunitară a ANPC în soluţionarea reclamaţiilor; sentinţe pro consumatori obţinute de ANPC pe care băncile nu le-au pus în aplicare; neconcordanţe şi deficienţe ale legislaţiei în baza cărora ANPC constată şi sancţionează băncile; declaraţii de presă, pe care ne abţinem să le calificăm în vreun fel, ale reprezentanţilor ANPC, o secretomanie justificată de procedurile interne ale ANPC în privinţa măsurilor pe care ANPC le dispune.

Prin urmare, în numele consumatorilor împrumutaţi prin contracte de credit la băncile din România, solicităm ANPC să ne răspundă la următoarele întrebări:

- Care sunt asociaţiile de protecţie a consumatorilor din România - entităţile recunoscute de autorităţile din România ca fiind calificate a introduce o acţiune în încetare, în temeiul articolului 2 din Directiva 2009/22/CE, în afară de APC România - singura care apare în Comunicarea Comisiei 2015/C 105/01 publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 27.03.2015? Care sunt asociaţiile ce îndeplinesc condiţiile art. 32-33, OG 21/1992, conform L193/2000 modificată?

- Având în vedere numărul mare al PVCC (n.r. proces verbal de constatare a contravenţiei) menţinute de instanţele din România, încheiate în temeiul Ordonaţei 21/1992, când a făcut ANPC aplicarea articolului ordonanţei, respectiv oprirea temporară a prestării serviciilor, importului, fabricaţiei, comercializării produselor sau a utilizării acestora la prestarea serviciilor, până la remedierea deficienţelor, în cazul în care se prestează servicii care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea sau interesele economice ale consumatorilor?

- Având în vedere numărul mare al PVCC prin care se constată şi se sancţionează practici comerciale incorecte ale băncilor, în baza L 363/2007, când a dispus ANPC măsuri de încetare conform prevederilor acestui act normativ («Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va dispune, în procedură de urgenţă, chiar fără a exista o dovadă a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenţiei sau a neglijenţei comerciantului, una dintre următoarele măsuri: încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte. Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate propune ca sancţiune complementară suspendarea activităţii până la încetarea practicii comerciale incorecte. Sancţiunea complementară propusă pentru a fi aplicată potrivit alin. (4) se dispune prin ordin emis de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau prin decizie emisă de conducătorii unităţilor cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. 3 şi 4)»?

- Când a făcut ANPC aplicarea prevederilor HG 1553/2004 («În cadrul termenului de soluţionare a sesizărilor, autorităţile competente vor dispune, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, în cazuri temeinic justificate, măsurile şi/sau sancţiunile contravenţionale prevăzute de actele normative cuprinse în anexă, în vederea încetării, limitării ori înlăturării efectelor produse prin practica ilicită, în regim de urgenţă, după caz, în termen de maximum 20 de zile calendaristice de la data primirii sesizării»)?

Răspunsurile la întrebările de mai sus sunt uşor de anticipat, întrucât şi la această oră consumatorii împrumutaţi sunt în continuare prejudiciaţi prin efectele practicilor ilicite ale băncilor, constatate şi sancţionate de ANPC (atunci când reclamaţiile n-au fost găsite în mod neglijent sau abuziv nesoluţionabile) strict pentru contractele în care consumatorii au reclamat.

Redăm şi opinia avocatului prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, preşedintele Asociaţiei Parakletos:

«ANPC poate interzice sau poate dispune încetarea practicilor comerciale înşelătoare din domeniul creditelor de retail. (...) În domeniul creditelor de retail, ANPC sau instanţele pot interzice clauzele abuzive de genul dobânzii care variază după indicii interni ai pieţei (...), de genul comisionului de frunză verde, sau de genul indexării ratelor în franci elveţieni la cursul zilei. Şi, ca să nu aşteptăm de la ANPC un răspuns care s-ar putea să vină după 2 ani, vom declanşa noi astfel de procese, fie direct în numele unor reclamanţi, fie în numele Asociaţiei Parakletos, o organizaţie pentru protecţia consumatorilor». (...)

Concluzia noastră este că mai mulţi angajaţi ai ANPC nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, acţiunile sau inacţiunile acestora constituind grave neglijenţe, motiv pentru care solicităm conducerii ANPC identificarea acestora şi tragerea lor la răspundere.

În încheiere, invităm ANPC la o dezbatere publică pe marginea celor expuse mai sus, cu participarea tuturor celor interesaţi.

Ne dorim o dezbatere transparentă, cu participarea tuturor celor responsabili şi a factorilor de decizie din ANPC, pentru a identifica împreună soluţiile la problemele împrumutaţilor afectaţi de practicile ilicite ale băncilor (recunoscute de curând şi de BNR). Nu putem accepta invitaţii la discuţii cu uşile închise, la care am participat în trecut, pentru ca ANPC să ne explice o dată în plus că nu poate interveni, că legislaţia nu permite, că nu au resurse, că băncile oricum nu se conformează măsurilor dispuse sau că sancţiunile aplicate băncilor nu ajută consumatorii...

Deşi am solicitat ANPC să ne trimită o invitaţie oficială şi să ne facă cunoscută lista cu punctele ce ar urma să fie discutate, precum şi numele şi funcţiile persoanelor care ar urma să participe la discuţii, ANPC ne-a transmis că aşa ceva nu este posibil, drept pentru care formulăm noi această invitaţie, în speranţa că va fi onorată".