Accesul la Constituţie: intrarea prin "curtea din dos"

Anularea alegerilor a mobilizat nu numai opinia publică, dar şi materia legislativă şi constituţională pusă în joc, aşa încât Constituţia, legea alegerii preşedintelui şi legea Curţii Constituţionale sunt acum în fierbere.

Fac aici un scurt studiu de caz inventariind încălcările aduse cu această ocazie în raport cu Corpusul legislativ enumerat mai sus.

O prima problemă a fost aceea că, dacă în cazul cererilor de anulare a turului întâi al alegerilor prezidenţiale Curtea Constituţională a respectat Constituţia şi s-a sesizat în urma unor cereri formulate conform legii, pe care le-a respins, în cazul hotărârii de anulare a alegerilor Curtea Constituţională nu a primit nicio cerere, ci s-a autosesizat, încălcând astfel Legea.

Căci există o problemă în faptul că, în conformitate cu articolul 146 al Constituţiei, Curtea Constituţională se pronunţă întotdeauna numai la sesizarea unor instituţii sau persoane, şi nu se poate autosesiza.

Cu o singură excepţie:

a)"se pronunţă (...), din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

Ca urmare, dat fiind că alegerile sunt altceva decât o iniţiativă de revizuire a constituţiei, Curtea nu se putea pronunţa asupra alegerilor, din oficiu, ca efect al unei auto-sesizări, ci doar la cererea unor persoane sau instituţii.

Însă o astfel de cerere nu a existat în cazul hotărârii de anulare a alegerilor!!!

Această înţelegere a Constituţiei este confirmată de Legea pentru alegerea preşedintelui României, care, la Articolul 52, spune următoarele:

"(1) Curtea Constituţională anulează alegerile în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaţilor care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situaţie Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.

(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Consiliul Minorităţilor Naţionale şi de candidaţii care au participat la alegeri, în termen de cel mult trei zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază.

(3) Soluţionarea cererii de către Curtea Constituţională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoştinţa publică a rezultatului alegerilor".

Anularea alegerilor s-a făcut fără să existe o cerere de anulare, cum impune legea pentru alegerea preşedintelui.

Nu s-a respectat legea nici în ce priveşte obligaţia de a dispune repetarea turului de scrutin "în a doua duminică de la data anulării alegerilor".

Biroul electoral Central a emis un comunicat în ziua de 6 decembrie în care se spune: "având în vedere comunicatul de presă emis de Curtea Costituţională a României în data de 6 decembrie 2024 privind anularea întregului proces electoral cu privire la alegerea preşedintelui României din anul 2024, Biroul Electoral Central pentru alegerea preşedintelui României din anul 2024 a adoptat în şedinţa de 6 decembrie "decizia privind unele măsuri pentru punerea în aplicare a soluţiei pronunţate de Plenul Curţii constituţionale a României în şedinţa din data de 6 decembrie 2024".

Cum se ştie, Curtea constituţională a anunţat printr-un comunicat că a luat o hotărâre de anulare a procesului electoral, în cursul dimineţii de 6 decembrie, dar publicarea în monitorul Oficial a acestei decizii s-a făcut mai târziu, în aceea zi. Dar, Conform constituţiei, art 147 (4), "Deciziile Curtii Constitutionale se publică în Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

Decizia luată de Biroul Electoral Central de a pune în aplicare hotărârea Curţii Constituţionale de anulare a alegerilor s-a produs anterior momentului de intrare în vigoare a deciziei Curţii Curţii Constituţionale, adică în trecut în raport cu momentul publicării deciziei Curţii, când aceasta a primit putere, dar numai pentru viitor.

Este de făcut aici o scurtă discuţie despre faptul că, prin Constituţie, curtea are ca atribuţii mai multe tipuri de acţiuni: se pronunţă, veghează, soluţionează, hotărăşte, dă aviz, verifică. Tot conform Constituţiei, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii. Nu se spune ce formă au actele formale trimise de curte în cazurile în care veghează, verifică etc.

Abia legea Curţii Constituţionale adaugă terminologic, în raport cu Constituţia, alături de termenul "deciziile" Curţii Constituţionale şi termenul "hotărârile" Curţii Constituţionale, despre care Constituţia nu spune că ar fi obligatorii. Doar legea Curţii Constituţionale spune că şi hotărârile, ca şi deciziile, sunt obligatorii. Iar actul de anulare a alegerilor este o hotărâre şi nu o decizie. Să avem oare aici o problemă de drept constituţional?

În ce priveşte prevederile legii Curţii Constituţionale de la articolul 37 (care preiau un text constituţional).

Art.37. - (1) Curtea Constituţională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului.

(2) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea Constituţională.

Să observăm aici că atribuţiile Curţii Constituţionale în raport cu alegerea preşedintelui vizează doar procedura procesului electoral. Dar decizia Curţii a vizat aspecte privind influenţarea opiniei publice. Se poate considera actul de influenţă ca fiind un act de procedură? Toată campania electorală este un act de influenţă, dar asta nu înseamnă că influenţa activă în campania electorală este un act de procedură. Practica juridică distinge între judecata pe procedură şi judecata pe fond. Or, actul de influenţă este în mod evident o acţiune pe fondul chestiunii, pentru că lucrează cu ceea ce este materia exprimării voinţei electorale, anume gândirea oamenilor. Dar gândirea oamenilor se constituie în principal prin acte de interacţiune între oameni, între care influenţa ocupă un loc principal. Constituirea deciziei de a vota nu este un act de procedură, ci este un act "pe fond". Dar cred că am avansat prea mult în zona speculativă cu aceste consideraţii despre procedură şi le punem stop.

Să revenim la fond: este evident că toate aceste exemple prezentate aici sunt încălcări ale Constituţiei, ale legii Curţii Constituţionale, precum şi ale Legii privind alegerea preşedintelui.

Dat fiind că legile menţionate acţionează în zona în care poporul îşi exprimă voinţa prin intermediul votului, singura sa posibilitate de a-şi exprima voinţa rezultă cu aceeaşi evidenţă că în acest mod este interzis accesul voinţei poporului la beneficiile legii şi ale constituţiei.

Ceea ce este de asemenea evident, dar şi inacceptabil, este că acest lucru se întâmplă ca urmare a intervenţiilor instituţiilor statului investite să garanteze accesul la legalitate şi la Constituţie.

Nu ştiu în ce incintă sacră este ţinută Constituţia în Palatul Parlamentului, dar este foarte probabil că intrarea pe la Curtea Constituţională, aflată în Palatul Parlamentului, ar putea fi o intrare pe din dos.

Să fie aici o eroare de proiectare a "Casei poporului", rămasă de pe vremea lui Ceauşescu?