Acei anonimi cărora istoria le dă nume pentru a deveni mai palpitantă

Senatorul PSD Mihai Fifor, Ministrul Apărării, afirmă că Dan Nica, europarlamentar, colegul său de partid, a fost ameninţat cu moartea pentru că susţine înfiinţarea unei comisii parlamentare pentru analizarea evenimentelor din 10 august din Piaţa Victoriei.

Dan Nica este aşadar un justiţiar intrasingent, dispus să-şi sacrifice până şi viaţa pentru o cauză justă, un pericol real pentru anarhiştii pentru care culmea disperării în confruntarea cu forţele Binelui este o comisie de analiză.

Dan Nica este un erou cu vocaţie de martir, un Thomas Morus, un Aldo Moro, unul dintre acei mari oameni cu coloană vertebrală atât de rigidă că nici şireturile nu şi le pot lega singuri. Unul dintre politicienii înverşunaţi împotriva Mafiei din filmele italiene din anii '70, un iluminat care ştie în abisalul său for interior că arma supremă în războiul cu Răul absolut e doar comisia de analiză. ( Între timp, tehnologia realizării efectelor speciale a progresat abrupt, iar cineaştilor le e mai simplu să convingă spectatorul că milioane de moroi cu ochi albaştri s-au urnit să hurduce Westerosul decât că există dreptate sau politicieni dispuşi să moară pentru ea...)

Chiar mă întrebam când şi cum va fi iar Nica util Partidului, când va fi scos din lada cu vechituri a arsenalului luptei de clasă.

Dan Nica e un inginer din Panciu care a făcut o carieră strălucită la Direcţia Judeţeană de Telecomunicaţii Galaţi (timp în care telefoanele au mers pesemne exemplar, cuplajul n-a făcut atingere, iar facturile oamenilor muncii au fost rezonabile, ceea ce l-a afirmat în branşă), apoi a devenit cadru didactic la Universitatea "Dunărea de Jos". La Dunărea de sus n-a mai ajuns, a sărit etapa, a fost promovat direct în şleahta aleşilor, ca mareşalii lui Napoleon, care n-au mai pierdut vremea în a fi maiori sau colonei.

În 1996 Nica a ajuns deputat, iar în 2001 ministru.

Am auzit de el întâiaşi dată prin 2001.

Când Cozmin Guşă, aflat cu fundul parţial în luntrea secretariatului pesedist, parte în tabăra de campanie a lui Băsescu, a decis să eficientizeze războiul convenţional şi a adus de la Cluj două arme biologice, pe Gilda Ghinoiu şi pe Laura Andreşan. Odată cu activarea focoaselor, pe radarele media au început să clipocească nişte nume de strategi absconşi ai Marelui Partid.

Laura Andreşan, cu precădere, a adus în derizoriul presei mondene pe Ioan Rus, Dan Matei Agathon, Ovidiu Muşetescu şi Dan Nica. Laura, această Mata Hari din Gherla, proaspăt majoră, a sedus, cică, patru miniştri ai Guvernului Năstase pentru a le afla secretele scabroase şi a le distribui spre cunoaştere şi învăţătură mentorilor săi. Fata simplă, de la ţară, vorba aia, ce e-n Guşă şi-n păpuşă, s-a gândit să ofere şi opiniei publice miracolul revelaţiei, detaliile vieţii secrete a personalităţilor.

Laura Andreşan s-a născut pe 27 decembrie 1982, de ziua pisicii mele Mitzura. Eu m-am născut pe 1 iulie, de ziua Prinţesei Diana. Am cunoscut-o pe Laura la Cluj, de ziua mea, la 1 iulie 1999. Am angajat-o la ziar pentru că era minoră şi răspunderea ei civilă, administrativă şi penală era relativă. Pentru un ziar de scandal era mană cerească. Laura scria puţin, dar semna enorm. A deprins arta jurnalismului agresiv de la mine. Ce n-a învăţat de la mine a învăţat de la Guşă.

La Bucureşti, în 2001-2002, am vorbit des şi mult cu Laura Andreşan. Despre Ucu Rus, despre Agathon, des-pre Tudor Dan, fiul acestuia din urmă, despre Becali, despre Mihai Iacob, despre Vântu, despre Leo de la Strehaia, despre mulţi. Nu şi despre Dan Nica.

Laura a locuit o vreme într-o garsonieră din Splaiul Unirii, fix lângă Camera de Comerţ, la etajul 1. Locuinţa, proprietatea medicului militar în rezervă Ioan Gheorghiu şi a fiicei aces-tuia, Roxana Neagu, a văzut multe. A păstrat şi niscai dovezi scrise.

Când a părăsit garsoniera, Laura Andreşan a lăsat în aceasta, în locul chiriei restante pe multe luni, pe lângă haine ieftine şi farduri uscate, un jurnal, un carneţel cu notiţe, mai multe acte şi nenumărate înscrisuri, maculatură în majoritate. Cuvintele scrise de Laura sunt despre Ucu Rus, despre Agathon, despre Tudor Dan, fiul aces-tuia din urmă, despre Becali, despre Mihai Iacob, despre Vântu, despre Leo de la Strehaia, despre mulţi. Nu şi despre Dan Nica.

De ce a fost introdus Nica în poves-te, cameo discret, fără însemnătate în economia romanului?!?

Nica a mai fost ministru şi mai apoi, în alte guverne. În cel Boc şi în cel Ponta, la fel de nucă încastrată în profilul mural!

În 2009, la 1 octombrie, Traian Băsescu l-a revocat din funcţie pe minis-trul Dan Nica, ceea ce a condus la o criză a coaliţiei aflate la putere. Ceea ce a reconfigurat Puterea. La sfârşit, nimeni nu-şi mai amintea că zâzania pornise de la Nica.

În 2012, Dan Nica a reapărut în Cabinetul Ponta 1.

De ce? Păi pentru ca în 2016 lumea să-şi amintească de numele personajului când DNA l-a trimis în judecată pentru că, pe vremea lui Năstase, ar fi "participat activ la evitarea organizării de licitaţie publică la achiziţia unor licenţe informatice (...) provocând un prejudiciu de ordinul milioanelor de dolari Statului Român".

Ce-a făcut?!? A participat activ! La evitarea. Adică nu se ştie ce-a furat el şi nici tartor n-a fost, dar a fost pe-acolo. Destul. Participarea nu-i de `colo! Bunăoară, Ştefan Furtună a fost "participant la Răscoala din 1907", unul dintre ţăranii din preajma evenimentului. Suficient pentru ca o stradă importantă din Capitală să-i poarte numele zeci de ani.

Dan Nica ce-a făcut relativ la criza începută în 10 august? A dat cu gaze, a dat cu pietre, a dosit sticle incendiare, a asmuţit jandarmii pe popor, poporul pe Dragnea şi Dăncilă? Nu. Neam! A "susţinut alcătuirea unei comisii de analiză". Fapt ameninţabil cu moartea, delict capital!

Ce s-ar face istoria fără oameni ca Ştefan Furtună şi Dan Nica? Cu ce figuranţi ar popula scena pentru a deveni mai interesantă?