Achiziţiile publice pot contribui la crearea pieţei produselor şi serviciilor ecologice

Parlamentul Europei a elaborat, în această vară, un regulament care solicită autorităţilor publice să facă doar acele achiziţii de produse care poartă eticheta "Energy Star" (referitoare la eficienţa energetică) sau care sunt certificate ca respectând standarde energetice echivalente. De asemenea, în statele UE, se află în circulaţie manualul de achiziţii publice intitulat "Buying Green", a cărui traducere neoficială a fost realizată în cadrul Ministerului Mediului din ţara noastră sub titlul "Cumpărând ecologic".

Ţara noastră trebuie să prezinte un plan naţional de acţiune pentru achiziţiile publice verzi, pentru perioada 2007-2013. Planul se află în lucru la Ministerul Mediului şi va fi finalizat, potrivit managerului public Anamaria Stroia, până la sfârşitul aces­tui an. De altfel, prin OUG nr. 34/2006 s-a făcut primul pas spre legiferarea achiziţiilor publice "verzi". Însă, în plan practic, dis­poziţiile cuprinse în această ordonanţă nu au avut niciun efect.

Reprezentanţii Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile au recunoscut, în cadrul conferinţei "Instrumente de mediu în dezvoltarea afacerii", desfăşurată ieri, la Cluj-Napoca, faptul că achiziţiile publice verzi au de înfruntat lipsa unor norme tehnice foarte clare, precum şi o piaţă de profil extrem de firavă, cu excepţia pieţei produselor agricole ecologice.

"Achiziţiile publice ecologice sau verzi, făcute de către autorităţile publice, pot constitui un impuls decisiv pentru constituirea şi dezvoltarea unei pieţe a bunurilor şi serviciilor ecologice în România", apreciază Anamaria Stroia (foto), manager public la Unitatea de Politici Publice din cadrul Ministerului Mediului.

Potrivit unui studiu mai vechi comandat de Uniunea Europeană, achiziţiile publice făcute pe teritoriul a 25 de state componente însumau, în anii trecuţi, 1.500 miliarde de euro, adică 16% din Produsul Intern Brut unional. Un volum de cheltuieli publice atât de mare poate genera, în opinia res­ponsabililor ministerului, o cerere semnificativă de achiziţii de bunuri şi servicii ecologice şi, implicit, dezvoltarea unei "tehnologii durabile" din punctul de vedere al protecţiei mediului.