Raport ECA: Reţeaua electrică europeană, învechită şi cu probleme de funcţionare

Curtea de Conturi Europeană a publicat, ieri, un raport în urma căruia reiese că Uniunea Europeană suferă de o boală cronică: reţeaua electrică a continentului nu face faţă actualei producţii de energie şi riscă să se blocheze în orice moment. Documentul citat reprezintă practic un puternic semnal de alarmă care arată că sistemul energetic al UE este prea învechit, prea lent şi prea prost coordonat ca să susţină tranziţia ecologică despre care se vorbeşte obsesiv la Bruxelles.

Potrivit informaţiilor din raportul ECA, reţelele de transport şi distribuţie de electricitate ale UE au nevoie de investiţii uriaşe - între 1.994 şi 2.294 miliarde euro până în anul 2050. Cu toate acestea, operatorii de reţea plănuiesc investiţii de doar 1.871 miliarde euro, dar şi aşa ritmul lor de realizare este atât de lent încât proiectele de infrastructură durează mai mult decât cele din surse regenerabile, susţin auditorii Curţii de Conturi Europene. Adică avem ferme solare şi parcuri eoliene care produc curent, dar nu avem unde să-l trimitem.

Rezultatul? Pierderi colosale de energie verde şi un sistem blocat în propriul paradox birocratic. Mai ales că nu avem capacităţile necesare pentru stocarea electricităţii respective. Cu toate acestea, raportul ECA menţionează că se preconizează că, până în anul 2040, capacitatea totală de energie a instalaţiilor de stocare din UE va creşte de patru ori faţă de anul 2020. Acumularea de hidroenergie prin pompare a reprezentat principalul rezervor de stocare a energiei în UE în 2020. Stocarea energiei cu acumulatori a crescut exponenţial din 2020. Se preconizează că această tendinţă va continua, iar costurile se vor reduce cu 40% până în 2030. Utilizarea energiei electrice pentru a produce şi a stoca hidrogen este, de asemenea, o soluţie potenţială, dar, potrivit raportului special al Curţii de Conturi Europene privind hidrogenul, ea vine cu dezavantaje, cum ar fi pierderi mari de energie şi costuri de producţie ridicate. În plus, această soluţie necesită reafectarea anumitor infrastructuri sau construirea unora noi.

• 12 TWh produşi, dar nelivraţi în reţele din cauza subdimensionării acestora

În ceea ce priveşte pierderile, raportul Curţii de Conturi Europene consemnează că în anul 2023, peste 12 TWh (Terrawaţi-oră) de energie regenerabilă nu au fost utilizaţi. Este echivalentul a 11% din totalul energiei verzi generate în UE în anul 2022. Auditorii ECA arată că, din cauza congestiilor, aceşti TWh au fost literalmente pierduţi, în timp ce cetăţenii europeni au plătit din buzunarul propriu incompetenţa sistemului.

Raportul întocmit de Curtea de Conturi Europeană este un diagnostic rece şi tăios: 40% din reţelele de distribuţiea energiei electrice din Uniunea Europeană sunt mai bătrâne de 40 de ani. Potrivit raportului ECA, durata medie de viaţă a liniilor electrice variază între 40 şi 60 de ani, în funcţie de tipul lor - cabluri subterane sau linii aeriene. Într-un continent ce aspiră la "zero emisii nete", practic ne bazăm în continuare pe cabluri şi infrastructură din secolul trecut.

Câteva date din raport privind ţara noastră sunt elocvente. Deşi România avea, potrivit datelor colectate de ECA la nivelul anului 2023, 8 operatori de distribuţie electricitate, şi 506.716 kilometri reţele distribuţie, liniile de 110 kilovolţi au o vechime de 47 ani, liniile de medie tensiune - 43 ani, liniile de joasă tensiune - 38 ani, staţiile electrice de 110 kilovolţi - 44 de ani şi staţiile electrice de medie tensiune - 34 de ani.

În ceea ce priveşte transportul de electricitate, ţara noastră are un singur operator - Transelectrica, ce are în gestiune 9115 kilometri reţele de transport, dar infrastructura este foarte veche. ECA notează că în anul 2023, liniile aeriene de 110 kilovolţi aveau o vechime de 36 ani, liniile aeriene de 220 kilovolţi - 52 ani şi liniile aeriene de 400 kilovolţi - 44 ani. Doar transformatoarele au o vechime mai mică, adică 20 ani.

Apoi pentru a funcţiona eficient, măsurile de răspuns de partea cererii necesită sisteme de contorizare inteligentă şi dispozitive inteligente care să permită monitorizarea de la distanţă şi în timp real, comunicarea, interoperabilitatea datelor şi controlul utilizării energiei electrice.

• Lipsa contoarelor inteligente - o problemă pentru jumătate din statele UE

Până în 2023, doar 14 state membre instalaseră cu succes contoare inteligente pentru 80% sau mai mult din clienţii lor casnici, îndeplinind obiectivul UE stabilit pentru statele membre. Cu toate acestea, în cel puţin 7 state membre, mai puţin de 20% dintre clienţii casnici aveau contoare inteligente. Potrivit datelor preluate de Curtea de Conturi Europeană de la Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), România se situa la finalul anului 2023 pe locul 20 din 27 de state membre UE privind contorizarea inteligentă, având o cotă de doar 23% de contoare inteligente montate, faţă de media europeană de 59,51%.

Consecinţele acestei lipse de investiţii în reţelele de transport şi distribuţie sunt reale şi vizibile, fiind reflectate în facturi mai mari pentru consumatori, care plătesc ineficienţa unei reţele neadaptate, în racordări întârziate ale surselor verzi şi în blackout-uri iminente (în contextul în care cererea creşte, iar reţeaua cedează sub presiune).

Auditorii ECA mai arată că, deşi se preconizează dublarea cererii de energie electrică până în 2050, investiţiile planificate nu ţin pasul. UE se mişcă greoi, sufocată de birocraţie, planificare deficitară şi proceduri de autorizare care par mai degrabă concepute pentru a bloca decât pentru a accelera progresul. Operatorii de reţea nu reuşesc să atragă suficiente fonduri, se lovesc de lipsa forţei de muncă calificate şi sunt lipsiţi de viziune. Este o disonanţă absurdă între obiectivele ambiţioase ale politicilor europene şi realitatea unor reţele care abia se ţin în picioare.

• Stocarea, mai facilă pentru prosumatori şi comunităţile de energie

Raportul ECA are şi un capitol dedicat prosumatorilor. Potrivit acestuia, flexibilitatea şi soluţiile de stocare sunt mai uşor de pus în aplicare cu participarea publică şi când consumatorii sunt conştienţi de beneficiile care ar putea rezulta.

"Prosumatorii (consumatorii care produc energie electrică) şi comunităţile de energie (care produc şi consumă în mod colectiv energie electrică) pot juca un rol important. Ambele generează energie din surse regenerabile la nivel local, asigurând stocarea şi flexibilitatea, consolidând gradul de conştientizare şi investind fonduri private în tranziţia energetică. Dat fiind că resursele lor de stocare şi de producţie pot fi puse în comun prin agregatori, prosumatorii şi comunităţile de energie au posibilitatea de a participa în mod colectiv la pieţele de energie electrică şi de flexibilitate. Cu toate acestea, prosumatorii şi comunităţile de energie se confruntă cu mai multe provocări atunci când oferă această flexibilitate şi pot exercita şi o presiune asupra reţelei. De exemplu, în perioadele de vârf ale producţiei, cum ar fi după-amiezile însorite, producţia lor de energie electrică poate supraîncărca reţeaua", susţin auditorii din cadrul Curţii de Conturi Europene.

Ceea ce susţin specialiştii din cadrul ECA este o viziune frumoasă, dar riscantă: nu cumva aceasta e o strategie de a transfera responsabilitatea de la autorităţi la cetăţeni, deghizată în "empowerment"? Ce şanse are o comunitate energetică dintr-un sat sărac să-şi organizeze propria producţie şi consum, în timp ce marile reţele stagnează?

Documentul Curţii de Conturi Europene este, în esenţă, un semnal de alarmă. Europa riscă să transforme tranziţia energetică într-un şantier permanent fără finalitate. Politicile verzi sunt sabotate de o infrastructură ruginită, o birocraţie blocată şi o lipsă flagrantă de coordonare. Dacă UE vrea cu adevărat o reţea de energie electrică "pe măsura provocărilor", atunci trebuie să iasă din logica raportărilor sterile şi să treacă la acţiuni ferme. Altfel, ne vom îndrepta spre un viitor cu obiective strălucitoare şi reţele care cedează la prima furtună.