English
Imediat ce a devenit oficială, înţelegerea a fost salutată de liderii statelor negociatoare şi a fost calificată ca fiind "un acord istoric", în timp ce premierul israelian, Benjamin Netanyahu, l-a numit "o eroare istorică". Indiferent de optică, acordul de la Viena a fost dorit de toate părţile implicate direct în negocieri, nu doar pentru beneficiul scontat în planul securităţii militare, ci mai ales pentru că acesta va fi precedat, în mod cert, de beneficii economice reciproce.
Iranul va avea acces facil la tehnologiile superioare necesare pentru a-şi dezvolta şi mai mult producţia industrială (indicator la care ocupă deja locul 21, la nivel mondial) şi va reveni în circuitul financiar internaţional, fără a mai fi nevoit să recurgă la scheme complicate şi intermediari lacomi pentru a eluda restricţiile ce i-au fost impuse până acum. Dacă va respecta acordul, Iranul poate spera inclusiv la acceptarea sa în clubul G20.
Celelalte state semnatare, în special cele europene, vor putea dirija rapid pe piaţa iraniană, de peste 75 de milioane de locuitori, stocurile rezultate din aplicarea sancţiunilor la adresa Federaţiei Ruse. Pe termen mediu sau lung, "noile orizonturi" invocate marţi de preşedintele iranian, Hassan Rouhani, pot însemna alimentarea Europei cu gaze naturale şi petrol extrase din Iran, perspectivă pe care Teheranul o are demult în vedere pentru a se elibera de extorcarea practicată de Rusia, prin preţurile mici impuse la cumpărarea gazelor naturale iraniene, în schimbul exercitării favorabile a dreptului de veto în Consiliul de Securitate al ONU.
Prezenţa Germaniei la masa negocierilor este elocventă în acest sens: nu e o mare putere militară şi nu se confrunta cu spectrul unui atac armat din partea Iranului, dar este principalul partener comercial al acestuia dintre statele membre ale Uniunii Europene. Regimul de sancţiuni impus la nivel internaţional nu a împiedicat diplomaţia germană să fie activă pe relaţia cu Iranul, mai ales la nivel de land sau local, prin întâlniri frecvente între parlamentari, primari, oameni de afaceri sau de cultură din ambele state. Astfel de interacţiuni, formale şi informale, au pavat drumul Germaniei spre statutul actual de exportator masiv în Iran, dar şi de avocat interesat al soluţionării "dosarului iranian".
Spre deosebire de Germania, România a abandonat relaţia tradiţională cu Iranul, începută încă din perioada în care Şahul Reza Pahlavi conducea statul persan (nu odată cu instaurarea republicii islamice) şi care, până în anul 1990, se concretiza în schimburi comerciale bilaterale de peste un miliard USD anual. Ulterior, dezinteresul politic şi nepriceperea diplomatică autohtone s-au conjugat cu regimul internaţional de sancţiuni şi au dus la scăderea drastică a schimburilor comerciale: 375 milioane USD în 2011, 340 milioane USD în 2012, 158 milioane USD în 2013, singurul element constant rămânând raportul categoric favorabil României între exporturi şi importuri.
După ani în care oficialii români au evitat recepţiile organizate cu ocazia Zilei Naţionale de Ambasada Iranului la Bucureşti, de acum pot fi prezenţi la astfel de evenimente pentru a promova interesele economice ale României.
• Preţurile petrolului scad cu peste 2%
Preţurile petrolului au scăzut ieri cu peste 2% în urma acordului Iranului cu puterile occidentale referitor la programul nuclear al ţării, care amplifică aşteptările că Teheranul va mări livrările de ţiţei pe o piaţă deja suprasaturată, relatează Bloomberg. Sancţiunile, aplicate din 2012, au redus exporturile de petrol ale Iranului cu aproape 50%, astfel că veniturile din vânzările de ţiţei au atins în 2014 cel mai redus nivel din ultimii nouă ani.
Băncile Goldman Sachs Group şi Barclays au estimat înainte de acord că Iranul va avea nevoie de 6-12 luni să crească producţia de petrol cu circa 500.000 de barili pe zi.
Ministrul iranian al petrolului, Bijan Namdar Zanganeh, a declarat în luna mai că producţia de petrol a ţării ar putea creşte în următoarele şapte luni cu 1 milion de barili pe zi.
Preţul petrolului WTI, de referinţă pe piaţa americană, a scăzut marţi cu până la 1,29 dolari, la 50,91 dolari pe baril.
Cotaţia petrolului Brent, de referinţă la bursa din Londra, a coborât cu până la 2,1%, la 56,61 dolari pe baril.
În ultimul an, preţurile petrolului au scăzut cu peste 45%, pe fondul strategiei OPEC, în frunte cu Arabia Saudită, de creştere a producţiei peste plafonul oficial, în încercarea de păstrare a cotei de piaţă în faţa producătorilor din afara organizaţiei.
Producţia record de petrol a Statelor Unite şi a altor membri importanţi ai OPEC face ca Iranul să revină pe o piaţă care trece prin cea mai lungă perioadă de supraofertă din ultimele decenii.
Dacă acordul nuclear va permite Iranului să vândă petrolul stocat în tancurile petroliere, atunci impactul pe piaţă ar putea fi rapid, potrivit Bank of America, citată de Mediafax. Iranul are nouă vase ancorate în larg, încărcate cu circa 19 milioane de barili de ţiţei, potrivit datelor Bloomberg.
"Revenirea petrolului iranian pe piaţă va avea un efect negativ. Aşteptăm informaţii privind termenii acordului, pentru a vedea ce înseamnă pentru piaţă", a spus Edward Bell, analist la banca Emirates NBD PJSC, în Dubai.
Iranul are capacitatea să crească livrările de petrol cu 500.000 de barili pe zi de îndată ce vor fi ridicate sancţiunile şi cu aceeaşi cantitate în următoarele şase luni, a afirmat Zanganeh la reuniunea OPEC din 5 iunie.
Dacă Iranul îşi va îndeplini obiectivele, va dubla supraoferta pe piaţa globală estimată pentru restul anului.
Potrivit datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie, oferta va depăşi cererea în medie cu 800.000 de barili pe zi, în al doilea semestru, dacă OPEC va continua să producă la nivelul actual. Stocurile de petrol ale ţărilor industrializate înregistrează cel mai ridicat surplus faţă de media sezonieră din ultimii şase ani, arată datele agenţiei.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de cristina în data de 15.07.2015, 10:55)
Perspectivele dezirabile sunt evidente. Ramane de vazut insa ce se va intampla in realitate, in conditiile in care Iranul isi urmareste interesele si in Orientul Mijlociu iar Rusia a oferit numai comentarii privind pozitia oficiala. Ramane de vazut...
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2015, 12:05)
Macar sa aibe si Romania ceva beneficii, dar tare imi e teama ca nu o sa gaseasca loc la masa...
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2015, 23:12)
Atitudinea agresivă a lui Netanyahu a reușit să-l îndepărteze de cel mai puternic aliat al Israelului. Relațiile dintre SUA și Israel au suferit puternic în ultimul timp din cauza acțiunilor sau declarațiilor primului-ministru (care în 2009 susținea o eventuală pace cu Palestina, o pace "între două state", ca apoi să fie ostil creării unui stat palestinian). S-a văzut efectul negativ al acestor practici, prin simplul fapt că Israelul nu a avut un cuvânt de spus în ceea ce privește noul acord cu Iranul, un eveniment care poate crea un nou pol de putere în zonă, cât se poate de nefavorabil Israelului. Rămâne de văzut dacă intensificarea schimburilor cu Iranul va aduce beneficii tuturor părților implicate (într-un caz ideal, ducând la o transformare internă pozitivă a Iranului) sau dacă statul din Orientul Mijlociu va deveni mai agresiv, încercând să-și consolideze influența în regiune.