ADRIAN MITROI, PROFESOR DE FINANŢE COMPORTAMENTALE: "Dolarul şi CHF - pariuri sigure, dar active complet nerentabile"

Aprecierea înregistrată în ultima perioadă de francul elveţian (CHF) în raport cu moneda naţională este cauzată de incertitudinile şi riscurile de pe pieţele internaţionale, sunt de părere specialiştii din piaţă.

Afirmaţia de mai sus vine în contextul în care miercuri, 24 iulie, CHF a atins un nou maxim al ultimilor patru ani, faţă de leu, urcând până la valoarea de 4,2992 lei/CHF, după cum arată cifrele publicate de Banca Naţională a României (BNR). Nivelul marcat săptămâna trecută este cel mai ridicat de după cel din data de 8 iulie 2015, când un franc elveţian valora 4,3071 lei.

Adrian Mitroi, profesor de finanţe comportamentale în cadrul Academiei de Studii Economice (ASE), susţine că relaţia monedei naţionale cu francul elveţian este diferită de cea dintre leu şi dolarul american sau leu şi euro.

Domnia sa ne-a explicat: "În primul rând, vorbim de fiorul rece pe şira spinării al «skanderbeg-ului» de peste Canalul Mânecii (nu va fi o strângere de mână) şi având această combinaţie - Brexit fără acord - puntea de oficialităţi din Europa (noii lideri) care îşi probează «costumele de leadership» - apare, de exemplu, oportunitatea pentru Marea Britanie să-şi arate penajul colorat de păun, mesaj care este transmis în pieţe.

Şi ce face piaţa, în acest context? Pune uşoară presiune pe aur şi, evident, pe CHF.

Nu mă îngrijorez deloc în privinţa francului, nu m-aş îngriora nici dacă m-aş număra printre guvernatorii băncii centrale din Elveţia (pentru care aprecierea monedei este un aspect negativ), pentru că acesta este formatul de poziţionare a finanţelor internaţionale. Achiziţia de franci este perdantă, ca randament, dar este o poziţionare favorabilă pentru viitor - cumperi un franc scump acum în speranţa că el va fi şi mai scump în viitor. Acest fapt este generat de incertitudinea care planează şi pe dolar şi pe euro, care este suficient de mare, încât să nu mai conteze diferenţialul negativ pe franc din prezent".

Adrian Mitroi ne-a mai precizat că nu se aşteaptă la mişcări de dobândă de politică monetară până când cei din BNR nu îşi "probează", la rândul lor, "costumele de leadership".

Domnia sa a adăugat: "Am văzut temerile analiştilor referitoare la presiunea pe leu, respectiv în relaţia cu euro, le accept, pentru că nu mai există cealaltă soluţie, a dobânzilor mai mari. La nivelul băncii centrale, până se probează şi acolo costumele de leadership, să nu vă aşteptaţi la mişcări de dobândă de politică monetară, iar asta înseamnă că doar reglajul monetar se va face prin piaţa valutară, prin presiune pe curs".

În acelaşi timp, Adrian Mitroi a subliniat că deprecierea leului ar putea avea doar consecinţe favorabile din punct de vedere comercial, în sensul în care ar tempera importurile, nu şi unele de ordin financiar, astfel că nu se arată îngrijorat de aceasta.

Domnia sa a continuat: "Aşadar, pe partea financiară, dobânzile ceva mai mari la creditele în euro ar fi tipul de volatilitate pe care ne-o putem permite acum, atât la nivel de persoană fizică, cât şi de corporaţie, dar şi de Guvern, de debitori. Dobânzile pe euro miros îngrozitor a negativ, ele plutesc în apele tulburi ale dobânzilor negative. Leul are, însă, puţină flotabilitate pozitivă, dacă ne uităm pe termen mai lung, dar şi el este puternic lovit de aşteptări de dobândă reală negativă în viitor. Ca să ai, în continuare, volatilitate pe dobânda la lei (foarte) mică - şi IRCC şi indicele ROBOR se calmează, în tandem -, plăteşti preţul volatilităţii mai mari pe relaţia monedei naţionale cu valutele importante (euro şi dolar)".

În această structură, CHF-ul reprezintă doar o poziţionare a marilor capitaluri - în momentul acesta, se fac pariuri pe franc şi pe dolar, deoarece aces­tea sunt, întotdeauna, sigure, certe, sunt active fără risc, dar complet nerentabile, ne-a mai explicat domnia sa.

• Dochia: "CHF-ul şi aurul au avut, de multe ori, o evoluţie similară şi există fenomenul de refugiu către activele sigure, CHF-ul fiind unul dintre ele"

Francul elveţian creşte pentru că incertitudinile şi riscurile în creştere de pe pieţele financiare internaţionale determină investitorii să se îndrepte spre activele de refugiu, de criză - aurul, francul elveţian, dolarul -, ne-a explicat domnul Dochia. Uneori chiar şi yenul japonez a fost supus presiunilor în astfel de momente, completează domnia sa, care ne-a mai declarat: "Dacă ne uităm în urmă, CHF-ul şi aurul au avut, de multe ori, o evoluţie similară şi este clar că există acest fenomen de refugiu către activele sigure, iar CHF-ul este unul dintre ele. Evident, însă, CHF-ul este o monedă, nu echivalentul aurului, şi până la urmă, Banca Centrală a Elveţiei poate să intervină, aşa cum a făcut şi în urmă cu câţiva ani, când a plafonat (n.r. valoarea unui franc elveţian în raport cu euro), aşa că s-ar putea să intervină şi de data asta".

În plus, o întărire peste măsură a francului reprezintă, pentru Elveţia, o problemă în ceea ce priveşte competitivitatea exporturilor sale, şi atunci vine momentul în care Banca Centrală s-ar putea să se întrebe ce este de făcut, a mai subliniat domnia sa, adăugând că, deocamdată, piaţa va continua să facă presiuni pe franc, motiv pentru care acesta va avea tendinţa de întărire şi în raport cu alte monede, nu doar cu leul.

• Adrian Vasilescu, BNR: "Francul elveţian oscilează în directă legătură cu raportarea la monedele internaţionale puternice"

Adrian Vasilescu, consultant de strategie în cadrul Băncii naţionale a României (BNR), ne-a precizat că tendinţele şi fenomenele de pe pieţele internaţionale se reflectă şi la noi în ţară, iar francul elveţian oscilează în directă legătură cu raportarea la monedele internaţionale puternice.

Reprezentantul BNR ne-a declarat: "Cei care au luat, cândva, credite în CHF sau cei care iau acum astfel de credite ştiu exact la ce se expun, este un risc valutar inevitabil. În plus, pe pieţele financiare internaţionale nu sunt chiar zile senine, avem foarte multe referiri în presa străină la un adevărat război valutar, iar eu pot să spun că BNR este angrenată într-un proces puternic pentru menţinerea stabilităţii pieţei valutare, care, în Româ­nia, este asigurată pe termen lung, însă în acest proces nu intră şi francul elveţian".

Amintim că, în data de 15 ianuarie 2015, Banca Centrală a Elveţiei a ridicat pragul de 1,2 euro/CHF, impus în anul 2011, ulterior, Banca Naţională a României anunţând un curs de referinţă de 4,4228 lei/CHF, fapt care a determinat explozia ratelor la creditele contractate în moneda elveţiană.