ADRIAN MITROI, PROFESOR DE FINANŢE COMPORTAMENTALE: "Studiul BNR referitor la plafonarea dobânzilor nu pare robust"

Studiul realizat de Banca Naţională a României (BNR) referitor la plafonarea dobânzilor bancare, deşi este un "amfiteatru de expertiză", pare să nu fie robust, întrucât se axează pe cifre şi metodologii, este de părere Adrian Mitroi, profesor de finanţe comportamentale. Domnia sa face referire la scrisoarea Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, transmisă Comisiei de politici economice din Camera Deputaţilor şi la anexele acesteia, care conţin o metodologie proprie a băncii centrale de limitare a dobânzilor. Documentele BNR vin în contextul în care, la Camera Deputaţilor, se află în dezbatere proiectul senatorului liberal Daniel Cătălin Zamfir, care plafonează dobânda anuală efectivă la 18% pentru creditele de consum şi la de 2,5 ori mai mult faţă de dobânda- cheie pentru împrumuturile imobiliare.

Adrian Mitroi consideră: "BNR vine cu exemple din alte ţări, dar nu le consider relevante pentru piaţa creditelor, acelea referindu-se mai mult la împrumuturile noi, eventual. Nu îmi place când văd - nici la Parlament, nici la clienţi, nici la BNR - încercări de a introduce cifre, scenarii, metodologii etc. Mie nu îmi plac metodologiile care adresează relaţia cu clientul, întrucât, pentru client, este foarte complicat să lucreze cu cifre şi calcule. Cred că ceea ce este important la o legislaţie este ca ea să fie robustă la ciclul economic. Noi avem o percepţie a unor dobânzi scăzute, dar intrăm într-o epocă a unei volatilităţi a creditelor şi a unor dobânzi mai mari. Cât de relevante mai rămân mediile statistice din studiu BNR, în contextul noilor evenimente? Cred că lucrarea BNR este un amfiteatru de expertiză, dar cred că este o poză făcută unor elemente statistice, foarte dificilă pentru consumatori, unele dintre plafoanele calculate de BNR fiind foarte mari. De aceea, nu ştiu cât de robust este efortul intelectual excelent al băncii centrale, având în vedere că noi deja intrăm pe panta creşterii de dobândă".

Specialiştii din BNR au transmis, săptămâna trecută, deputaţilor un studiu în care prezintă o metodologie de stabilire a unor limite maxime ale DAE în cazul contractelor de împrumut încheiate între instituţiile de credit şi consumatori. Metodologia propusă de BNR se bazează pe practica internaţională, conform băncii centrale, care recomandă: "În primul rând, stabilirea unui nivel maxim al ratelor de dobândă se va face o singură dată, la momentul acordării creditului (consecinţă directă a faptului că, în cazul creditelor cu dobândă fixă, ratele de dobândă nu suferă modificări, în timp ce orice modificare a ratelor de dobândă în cazul creditelor cu dobândă variabilă este o consecinţă directă a variaţiei exclusive a indicilor de referinţă, reflecţie a condiţiilor monetare din piaţă).

În al doilea rând, ţinta este plafonarea DAE, indicator care permite compararea la momentul acordării unui credit a costurilor totale iniţiale suportate de consumator.

În al treilea rând, plafoanele trebuie implementate diferenţiat pe monede (lei, valută) şi tipuri de credite: i) credite pentru locuinţe; ii) credite de consum negarantate (inclusiv credite de tip descoperit de cont); iii) credite de consum de tip card de credit; iv) credite de consum garantate.

În al patrulea rând, stabilirea periodică (trimestrială) a plafoanelor ale DAE foloseşte o formulă de calcul clară, ce presupune aplicarea unor multiplicatori asupra ratelor medii ale DAE publicate de BNR pentru ultima lună a trimestrului anterior, diferenţiaţi în funcţie de moneda de denominare a creditului şi tipul creditului".

Plafoanele determinate presupun aplicarea unor coeficienţi asupra nivelului dobânzii anuale efective medii publicate de BNR pentru creditele de consum şi creditele pentru locuinţe, potrivit BNR.

Banca Naţională subliniază că rezultatul metodologiei ar determina folosirea unor praguri maxime al DAE aplicabile în cel de-al doilea trimestru al anului 2018 ce variază între 8,69% (la creditele pentru locuinţe) şi 40,96% (la creditele de tip card de credit) pentru denominarea în lei, respectiv între 6,57% (la creditele de consum garantate) şi 17,52% (la creditele de tip card de credit), pentru creditele denominate în valută.

Amintim că, la finalul lunii martie, Mugur Isărescu, prezent în Comisia economică din Senat, a precizat, răspunzând unei întrebări adresate de Daniel Zamfir: "Avantajul economiei de piaţă este că preţurile se pot stabili relativ liber. Dobânzile şi cursul pot fi plafonate atunci când avem un eşec de piaţă. (...) Adică piaţa nu funcţionează din anumite considerente. Sunt pieţe care nu funcţionează normal şi atunci autoritatea poate să intervină cu plafonări, cu intervenţii pe piaţă, dar ele trebuie în general evitate. Nu răspund la întrebarea pe care mi-aţi pus-o dumneavoastră indirect, dacă e bine sau nu să plafonăm, dar vă răspund în principiu. Am văzut că s-a adus ca argument faptul că, în 2008, noi, banca centrală, am intervenit cu o plafonare. În 2008, când BNR a intervenit asupra ROBOR, a fost un eşec de piaţă, pentru că Banca Centrală dădea bani băncilor cu o dobândă de 15%, iar dobânzile în piaţă erau de 200-300%, însă intervenţia autorităţii a fost temporară".

Camera Deputaţilor este for decizional în procesul de adoptare a proiectului de lege privind plafonarea dobânzilor

link: În sfârşit, BNR a învăţat să negocieze

Opinia Cititorului ( 11 )

1. Analiza Bnr e dacă și cu parca
(mesaj trimis de anonim în data de 23.04.2018, 06:59)
S-au întâlnit pe o barcă.
1 mil de oameni sunt executați.
Vârsta de 30-50 de ani se încadrează aici.
Mai rămân cei de 18 ani care din greșeală rămân în țară și cei de 65+ care vor pentru sănătate.
1. 1.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de Vanat în data de 23.04.2018, 11:55)
  1. Propunerea BNR de stabilire a plafonului in functie de dobanda medie din piata (pentru credite) este partinitoare si pune bancile (adica una dintre partile “in litigiu”) in pozitia de a determina indirect plafonul in detrimentul celeilalte parti (clientul roman).
  BNR-ul doreste ca plafonul sa fie stabilit pe baza dobanzii medii din piata care la randul ei este stabilita pe baza dobanzilor individuale din piata care la randul lor sunt stabilite/cerute (si deci impuse) de banci. Si uite asa bancile pot determina (indirect) plafonul dobanzii cu ajutorul BNR-ului care ar trebui sa fie “nationala a Romaniei” (dar joaca impotriva natiunii), independenta (dar este partinitoare) si profesionala (dar “vinde gogosi” pe post de trufe considerandu-ne inca o data, asa cum o fac si cei pe care ii protejeaza cu obstinenta, un popor de idioti).
  Alo, BNR-ule, cum ramane cu independenta voastra? Trebuia sa supravegheati bancile dar nu ati facut-o si asa s-a ajuns la situatia de acum cu atatea dosare pe rol din cauza abuzurilor savarsite de banci (practic ati “favorizat infractorul” prin lipsa interventiei din partea voastra. Ca sa ma exprim mai pe intelesul conducerii BNR, a fost ca si cum politistul ar observa cum lui Mugurel ii este sustras portofelul din buzunar privind pasiv la cele intamplate iar apoi cand hotul respectiv este prins, acelasi politist il scuza si il acopera pe hot!!!). Apoi, dupa ce mizeriile facute de banci au iesit la iveala fiind astfel dovedite, in locul unei demne recunoasteri a culpei ati preferat sa o scuzati, motivati si sa o acoperiti fara temei (inca o dovada de obedienta in locul independentei si a demnitatii). Acum, cand societatea incearca sa impiedice repetarea abuzurilor din anii de criza si propune stabilirea unui plafon pe baza unei referinte independente de partile implicate (bancile si respectiv clientul roman), va dovediti inca o data partasi cu una dintre parti propunand o solutie indecenta si partinitoare (penibila, in consecinta).
  Nu inteleg cum conducerea BNR-ului care este totusi una de top din punct de vedere profesional (foarte bine pregatita) poate avea niste caractere atat de mici incat sa accepte si sa acopere abuzurile (hotia, in esenta) si de asemenea nu pot sa inteleg cum este posibil ca institutiile de baza ale tarii pot fi conduse de caractere mici.
  2. Plafonarea dobanzilor in varianta propusa de Parlament rezolva oarecum problema in criza cand dobanzile sunt mari, dar nu rezolva problema in situatiile post criza cand dobanzile sunt mici iar 2,5x aplicat la ceva mic nu satisface bancile. De asemenea, nu rezolva problema dobanzilor mici la depozite.
  O varianta care ar acoperi toate cele 3 aspecte (plafonul la dobanzi mici, plafonul la dobanzi mari si dobanzile la depozite) ar fi ca referinta sa fie formata din media dintre dobanda de referinta a BNR si media dobanzilor la depozitele pe 1 an (sau mai mult) practicate de banci in anul anterior. In felul acesta avem o componenta independenta (referinta BNR) si una dependenta de banci (dar cinstita intrucat majorarea plafonului presupune in prealabil majorarea dobanzilor la depozite). Singura problema este ca bancilor nu le plac solutiile cinstite ci situatia in care dobanzile la depozite sa fie oricat de mici vor ele iar plafonul la credite sa fie oricat de mare vor ele.
  Solutia de mai sus rezolva problema referintei dar nu rezolva problema la capetele de interval (cand dobanzile sunt fie foarte mici, fie foarte mari). O varianta de solutionare ar fi “amendarea” la cele 2 capete, adica plafonul sa fie de 2,5 ori referinta dar:
  a) nu mai mare de 25% (sau chiar 20%) in valoare absoluta si
  b) nu mai mic de 4% in valoare absoluta decat daca banca doreste asta.
  In felul acesta, bancile pot depasi plafonul de 2,5x la referinte mici (fiind protejate la aceste valori mici sau chiar negative) si totodata clientul este protejat la dobanzile exagerate pe termen scurt (cum a fost cazul atacului speculativ pe curs din criza cand dobanzile au crescut f. mult) prin limitarea plafonului la 25% (sau chiar 20%).
  Acest tip de solutionare ar trebui sa multumeasca pe toata lumea de buna credinta.
  1.2.  de bun simt (răspuns la opinia nr. 1.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 23.04.2018, 18:32)
  Comentariu/propunere de bun simt.
  1.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 23.04.2018, 19:22)
  Corect.
2. fără titlu
(mesaj trimis de un guru în data de 23.04.2018, 09:58)
Efort intelectual excelent pt un studiu care nu e robust :))) Am ras cu lacrimi.Pai cum vine asta dom profesor ? Adica studiul nu e robust dar efortul e excelent ? :))))
1. 2.1. Stergeti lacrimile; Moscova nu crede in lacrimi! (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 24.04.2018, 12:43)
  Ar avea BNR vreun motiv ca "studiul" sa fie robust?.
3. 50 de specialisti
(mesaj trimis de un guru în data de 23.04.2018, 10:06)
Cei 50 de specialisti in economie au trimis cumva o scrisorica ceva si prin 2008 catre BNR sau guvern sa avertizeze ca vine criza ? Sa stim si noi :)
4. fără titlu
(mesaj trimis de florin în data de 23.04.2018, 10:17)
Nu am vazut BNR-ul sa faca scandal in contextul sprijinului dat bancilor cu programul Prima Casa, ca a fost si este o interventie in Piata asa zis " Libera" . Si cred ca legea asta promovata de
5. fără titlu
(mesaj trimis de florin în data de 23.04.2018, 10:23)
In plus "opera" lui Zamfir convine de minune BNR -ului si a peste 90 % din marile banci: pt ca le mareste cota de piata si asigura un grad de stabilitate si exclude unele cazuri care ar genera 'revolta'. Mai e o chestie: si in SUA si in Europa se incearca ruperea nivelului dobanzilor acordate de banci de Libor samd Eurobor ( pt ca aceste dobanzi se stabilesc tot de banci intre ele) si racordarea la alte mecanisme.
1. 5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
  (mesaj trimis de anonim în data de 23.04.2018, 16:51)
  Pai in opera sa cum.o numesti plafonarea nu este legata de robor euribor etc. Daca convenea nu se mai aprindea isarescu....
6. fără titlu
(mesaj trimis de Vanat în data de 23.04.2018, 11:57)
Plafonarea dobanzilor in varianta propusa de Parlament rezolva oarecum problema in criza cand dobanzile sunt mari, dar nu rezolva problema in situatiile post criza cand dobanzile sunt mici iar 2,5x aplicat la ceva mic nu satisface bancile. De asemenea, nu rezolva problema dobanzilor mici la depozite.
O varianta care ar acoperi toate cele 3 aspecte (plafonul la dobanzi mici, plafonul la dobanzi mari si dobanzile la depozite) ar fi ca referinta sa fie formata din media dintre dobanda de referinta a BNR si media dobanzilor la depozitele pe 1 an (sau mai mult) practicate de banci in anul anterior. In felul acesta avem o componenta independenta (referinta BNR) si una dependenta de banci (dar cinstita intrucat majorarea plafonului presupune in prealabil majorarea dobanzilor la depozite). Singura problema este ca bancilor nu le plac solutiile cinstite ci situatia in care dobanzile la depozite sa fie oricat de mici vor ele iar plafonul la credite sa fie oricat de mare vor ele.
Solutia de mai sus rezolva problema referintei dar nu rezolva problema la capetele de interval (cand dobanzile sunt fie foarte mici, fie foarte mari). O varianta de solutionare ar fi “amendarea” la cele 2 capete, adica plafonul sa fie de 2,5 ori referinta dar:
a) nu mai mare de 25% (sau chiar 20%) in valoare absoluta si
b) nu mai mic de 4% in valoare absoluta decat daca banca doreste asta.
In felul acesta, bancile pot depasi plafonul de 2,5x la referinte mici (fiind protejate la aceste valori mici sau chiar negative) si totodata clientul este protejat la dobanzile exagerate pe termen scurt (cum a fost cazul atacului speculativ pe curs din criza cand dobanzile au crescut f. mult) prin limitarea plafonului la 25% (sau chiar 20%).
Acest tip de solutionare ar trebui sa multumeasca pe toata lumea de buna credinta.