ALARMĂ DE "SECETĂ" PENTRU LICHIDITATEA GLOBALĂ În căutarea valorii pierdute

Situaţia precară a pieţelor de credit internaţionale începe să facă vechime şi pe prima pagină a presei financiare scrise din întreaga lume. Ce a mers greşit în această epocă a pieţelor eficiente şi a transferurilor instante de informaţie şi capital? "Nepotrivirea de caracter" care a condus la "divorţul" dintre preţ şi valoare.

În epoca lichidităţii globale excesive şi a unor politici monetare care ar fi fost neverosimile cu câteva decenii în urmă, confuzia dintre preţ şi valoare s-a accentuat. Parafrazându-l pe Oscar Wilde, se poate spune că economiştii şi finanţiştii au ajuns să ştie preţul oricărui lucru, dar nu mai ştiu valoarea nici unuia.

Se pare că în prezent pieţele au trecut într-o nouă etapă de căutare a valorii reale a instrumentelor financiare, în special a instrumentelor derivate de credit.

Bill Gross, director executiv la PIMCO şi poate cel mai faimos manager de portofolii de obligaţiuni, a ieşit la rampă, după multe ezitări, cu un verdict aspru: criza de pe piaţa obligaţiunilor ipotecare sub-prime nu este un eveniment izolat, iar contagiunea nu poate fi împiedicată. El consideră că derivatele de credit sunt o sabie cu două tăişuri care nu ajută doar la diversificarea riscului, ci contribuie şi la multiplicarea exponenţială a gradului de leverage.

Divergenţa tot mai mare dintre realitate şi modelele de evaluare ale instrumentelor derivate de credit, în special CDO, "sapă" credibilitatea marilor agenţii de rating. Bloomberg consideră că Standard & Poor"s, Moody"s Investors Service şi Fitch Ratings ascund pierderile în creştere de pe piaţa obligaţiunilor ipotecare sub-prime deoarece nu degradează ratingurile unor titluri în valoa­re de aproximativ 200 miliarde de dolari susţinute de creditele ipotecare.

"Dacă fiecare manager de portofolii CDO ar fi forţat să-şi marcheze la piaţă instrumentele financiare sub-prime, atunci ar fi - ei bine, nu găsesc un cuvânt destul de puternic pentru a descrie ce ar putea fi", citează Financial Times un oficial american care şi-a declinat identitatea.

Reevaluarea ratingurilor pentru instrumentele CDO ascunde însă şi pericolul lichiditării în masă a acestora de către fondurile de pensii şi alte instituţii financiare, care sunt obligate prin statutul lor să deţină doar instrumente cu grad investiţional.

Într-un articol din Financial Times se apreciază că încrederea investitorilor în stabilitatea pieţelor financiare provine din neînţelegerea naturii unice a exceselor globale în creditare şi a consecinţelor unui colaps care pare tot mai greu de evitat. "Interdependenţa pieţelor financiare a ajuns la un nivel pe care nu l-am mai întâlnit", se mai arată în articol.

Excesele speculative alimentate de politicile monetare relaxate au condus la dezechilibrele majore care se manifestă în ratele de schimb valutar şi conturile curente la nivel mondial. În Noua Zeelandă deficitul de cont curent se apropie de 10%, pe când în Japonia surplusul va ajunge curând la 6 - 8% din PIB. Elveţia "beneficiază" deja de un surplus de cont curent de circa 17% din PIB. Convergenţa cursurilor de schimb, chiar dacă nu pare iminentă deocamdată, este inevitabilă.

Conform analiştilor de la Lombard Street Research, criza de pe piaţa imobiliară din Statele Unite se va adânci ca urmare a ajustării dobânzilor pentru credite ipotecare în valoare de peste 2.000 de miliarde de dolari.

În analiza sa lunară publicată pe Internet, Bill Gross afirmă că, prin intermediul arbitrajului de pe pieţele de capital, efectul de contagiune va influenţa şi primele de risc de pe pieţe complet separate de sectorul imobiliar din Statele Unite: "Ce legătură este între realul brazilian şi sectorul sub-prime din SUA? Niciunul, exceptând faptul că multe poziţii speculative similare sunt deţinute de fondurile de hedging care, din cauza prudenţei sau a necesităţii, vor reduce bugetele lor de risc pentru a supravieţui".

Directorul de la PIMCO nu este singurul care a lansat avertismente în ultima pe­rioadă, cu privire la situaţia precară a economiilor emergente în condiţiile unei restrângeri accentuate a lichidităţii. Dezvoltarea explozivă a creditării în Europa de Est a determinat Banca Centrală a Austriei să lanseze un avertisment cu privire la creş­terea riscului sistemic în zonă. Creditarea în valută străină, mai ales euro şi franci elveţieni, este considerată ca principal factor de risc în perspectiva unor deprecieri masive ale monedelor naţionale induse de deficitele externe.

Creşterea dobânzilor şi condiţiile mai stricte de creditare nu ameninţă doar sectorul imobiliar. Lloyd Blankfein, preşedintele Goldman Sachs, a avertizat săptâmîna trecută asupra prăbuşirii boom-ului din sectorul achiziţiilor private determinată de scăderea încrederii inves­titorilor şi creşterea accelerată a spread-urilor de risc.

Efectul de leverage, un catalizator puternic al expansiunii pieţei instrumentelor de credit, poate să cunoască o inversare bruscă de direcţie şi să amplifice prăbuşirea pieţei. După o creştere cu 50% în primele şase luni din 2007, volumul fuziunilor şi achiziţiilor a ajuns la 2.780 miliarde de dolari pe plan mondial. Cu toate acestea, fonduri private de investiţii cu nume sonore, cum ar fi Kohlberg Kravis Roberts sau Carlyle, au descoperit recent că nu mai pot finanţa o serie de tranzacţii care au fost deja iniţiate, iar mai multe emisiuni de obligaţiuni au fost "îngheţate" din cauza lipsei de colaborare din partea investitorilor.

Ultimele date economice din economiile dezvoltate arată în continuare creşterea presiunilor inflaţioniste şi indică menţinerea tendinţei de creştere a dobânzilor de intervenţie. Preşedintele BCE, Jean-Claude Trichet, continuă să susţină că o accelerare a tendinţei de creş­tere a agregatelor monetare indică o creştere a inflaţiei în viitor. Instituţiile financiare din sectorul privat s-au alăturat acestor avertis­mente. "Volumul agregatului monetar M3 este alarmant" şi "implică riscuri inflaţionis­te în viitor", arată şi economis­tul şef al Barclays Capital din Germania.

Axel Leijonhufvud, profesor emerit la UCLA, a publicat recent un articol (Pericolele ţintirii inflaţiei) în care afirmă că o politică monetară expansionistă şi o conjuctură istorică marcată de o inflaţie scăzută au condus la o inflaţie a preţurilor activelor şi deteriorarea creditului. "Băncile centrale trebuie să absoarbă lichiditatea de pe pieţe la un moment dat, altfel vor observa cum inflaţia va face acest lucru pentru ele", mai arată acesta.

Chiar şi managerii de portofolii care nu deţin instrumente financiare legate de sectorul imobiliar nu se pot considera pe deplin în afara pericolului. Peter Schiff, director general la Euro Pacific Capital, prognozează că într-o perioadă relativ scurtă, creditorii străini vor realiza că SUA este cel mai mare debitor sub-prime şi vor acţiona în consecinţă.

Efectele turbulenţelor de pe pieţele externe nu se resimt încâ pe pieţele noastre financiare. Leul nu se împiedică nici de relaxarea politicii monetare şi nici de consecinţele fiscale ale creşterii pensiilor. Seceta nu afectează şi nici nu va afecta pe nimeni anul acesta. Deficitul extern? Este şi va fi finanţat confortabil fără efecte asupra creşterii economice durabile! Aici se pare că avem totuşi o mică problemă. Concluziile unei analize a Economist Intelligence Unit, publicată în Financial Times, arată că fluxurile de investiţii străine către Estul Europei se vor încadra pe o tendinţă descrescătoare pe termen mediu, după ce au atins un maxim în 2006. Epuizarea oportunităţilor majore de privatizare, creşterea rapidă a costurilor forţei de muncă şi problemele din mediul de afaceri sunt principalele argumente aduse în favoarea acestei afirmaţii.

Prognozele îşi menţin cu­loarea roz până când leul, gigantul nostru cu picioare de lut, se va prăbuşi sub propria greutate, iar preţurile vor ajunge să reflecte, din nou, valoarea.

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.