America purpurie

Deşi Barack Obama a câştigat alegerile prezidenţiale din SUA, deşi republicanii şi-au întărit poziţia în Congres, deşi speranţa de schimbare e cel puţin la fel de mare ca atunci când în 1932 Franklin Delano Roosevelt era ales preşedinte, America rămâne totuşi divizată. Aceasta este moştenirea pe care peste trei decenii de dominaţie neoconservatoare o lasă Americii. Dar dacă, aşa cum se vedea şi după alegerile din 2004, fractura dintre cele două Americii este profundă, pe teren situaţia e mai degrabă amestecată. America nu e nici roşie (republicană), nici albastră (democrată), ci purpurie. Un mixaj fără contur precis între cele două tendinţe. Şi, aşa cum votanţii au basculat spre democraţi din cauza crizei economice şi agravării problemelor sociale, tot aşa pot trece, odată ce situaţia a fost depăşită, spre republicani. De aceea anunţata renaştere a visului american va fi cel puţin dificilă.

În termenii votului, atât popular, cât şi electoral, victoria lui Barack Obama a fost suficientă pentru a-i da celui de-al 44-lea preşedinte american întreaga legitimitate de care are nevoie pentru a schimba America. Din perspectiva votului popular Obama a obţinut aproape 63 de milioane de voturi faţă de puţin sub 56 de milioane ale lui John McCain. În termenii votului electoral, cel carte contează, din cei 538 de mari electori Barack Obama a obţinut 364 - cu mult peste cei 270 necesar - iar John McCain 163. Şi în privinţa prezenţei la vot aproximativ două treimi dintre electorii înscrişi s-au prezentat la aceste alegeri, (cam 65% după evaluările specialiştilor) iar o astfel de rată de participare electorală nu a mai fost atinsă de o sută de ani, din 1908! Şi în cifre absolute prezenţa la vot a fost un record, depăşind 130 de milioane de votanţi, faţă de 120 de milioane acum patru ani, când se stabilea de asemenea un record. Cu toate că elementele politice au fost întrunite, reforma va fi dificilă.

Problema imediată pe care noul preşedinte trebuie să o rezolve e de natură economică: stăvilirea recesiunii care afectează deja ţara. Un nou plan de relansare bugetară - de cel puţin aceiaşi dimensiune financiară precum cu cel propus de George Bush, dar cu altă structură - va fi necesar. Pe de altă parte sensul profund social al votului din 4 noiembrie îl obligă pe Barack Obama să se concentreze şi asupra reducerii impozitelor şi taxelor ce apasă asupra populaţiei sărăcite de criză. Cu atât mai mult cu cât noului preşedinte american îi revine sarcina dificilă de a lansa un adevărat nou contract social în condiţiile în care aproape toate achiziţiile New Deal-ului au dispărut încă din timpul administraţiei Reagan pe motiv că generează costuri şi afectează competitivitatea. Ori, noua administraţie va trebui să pună la punct un sistem universal de asigurări de sănătate, în condiţiile în care 44 milioane de americani nu au niciun fel de protecţie în acest domeniu. Şi, chiar dacă asupra acestui punct Barack Obama a beneficiat de sprijinul opiniei publice, lupta cu grupurile ostile şi se anunţă dură.

Un alt subiect care va crea dispute va privi cealaltă promisiune: redistribuirea veniturilor. Căci o altă promisiune a lui Obama privea şi acest punct: sfidător de inegale - ceea ce trimite la situaţia dinaintea crizei din 1929 - veniturile americanilor trebuiesc echilibrate.

Toate aceste măsuri vor necesita un efort fiscal imens. La început va exista entuziasm, dar destul de repede vor începe problemele. Ori, America purpurie poate oricând aluneca spre cealaltă roşu. Şi, când în Senat majoritatea democraţilor rămâne încă sub pragul de 60 de senatori din 100, reformele pot fi întârziate sau blocate.