ANALIZĂ BLOOMBERG Soarta băncilor germane, "în mâna" viitorului cancelar

Băncile germane au trecut printr-un deceniu dificil sub mandatul cancelarului Angela Merkel, iar viitorul acestui sector depinde de cine va prelua funcţia din fruntea statului.

În măsura în care era cancelarului Merkel se încheie luna aceasta, marile bănci de investiţii din Frankfurt, odinioară puternice, vor trebui să se redreseze după ce au fost afectate puternic de ani cu dobânzi negative şi de reglementări mai stricte, pe care Merkel le-a susţinut, conform unei analize Bloomberg, care subliniază că modul în care aceste bănci vor lăsa în urmă perioadele lungi de declin depinde atât de persoana care va prelua funcţia de cancelar, cât şi de viziunea acesteia cu privire la un proiect cheie care a rămas neterminat: uniunea bancară europeană. Potrivit sursei, acest proiect ar trebui finalizat de viitorul cancelar german.

Candidatul cel mai bine văzut pentru preluarea funcţiei de cancelar, ministrul social-democrat de Finanţe Olaf Scholz, nu prea a fost aliatul marilor bănci germane, notează Bloomberg. Acesta a susţinut discuţiile de fuziune între Deutsche Bank AG şi Commerzbank AG atunci când ambii creditori aveau de aplicat planuri de redresare. Dar, în interiorul cancelariei, nu exista prea mult entuziasm pentru realizarea unui acord, spun surse apropiate situaţiei. În acest context, negocierile s-au destrămat în cele din urmă.

De asemenea, Olaf Scholz a iniţiat un nou efort de relansare a negocierilor cu privire la o asigurare comună a depozitelor (la nivel european), care este veriga lipsă a uniunii bancare a blocului comunitar.

• Olaf Scholz: "Sarcina noastră este să creăm cadrul pentru o industrie financiară de succes în Europa"

Social-democraţii au în plan să facă din Germania un motor al finanţării durabile prin mai multe emisiuni de obligaţiuni verzi; să se asigure că reglementarea este suficient de dură ca să prevină salvarea băncilor cu banii contribuabililor; să finalizeze uniunea bancară europeană şi să înfiinţeze o uniune a pieţelor de capital; să angajeze personal la autoritatea care supraveghează eforturile de combatere a spălării banilor şi să acorde mai multe competenţe autorităţii de reglementare BaFin.

"Sarcina noastră este să creăm cadrul pentru o industrie financiară de succes în Europa", a declarat recent Olaf Scholz.

Totuşi, abordarea sa practică a dat puţine rezultate - în parte, spun surse din industria bancară, din cauza lipsei de entuziasm din partea cancelarului consevator Merkel, care a ţinut creditorii la distanţă de când a fost forţată să îi salveze în timpul crizei financiare.

Analiza Bloomberg aminteşte că guvernul de la Berlin a decis să sprijine industria bancară cu pachete de salvare şi garantarea depozitele clienţilor în perioada crizei financiare, iar din acest motiv cancelarul a decis ulterior să susţină reglementările care au obligat instituţiile de credit să-şi reducă riscurile şi să se concentreze asupra împrumuturilor. Însă, Merkel nu a reuşit să creeze o piaţă unică funcţională pentru serviciile bancare, care ar fi stimulat concurenţa cu băncile de investiţii de pe Wall Street.

"Merkel şi guvernele sale au văzut domeniul bancar drept un slujitor al sectorului industrial", spune Axel Wieandt, fost executiv al Deutsche Bank, care a preluat conducerea Hypo Real Estate Holding AG, după salvarea acesteia. Axel Wieandt adaugă: "Sectorul bancar se află acum într-o formă mai bună în ceea ce priveşte buffer-ele de capital şi lichiditatea, dar când vine vorba de competitivitate, băncile germane au rămas în urmă".

Merkel a fost nevoită, în 2008, când banca Hypo Real Estate s-a apropiat de colaps, să declare public că toţi deponenţii au conturile sigure, acesta fiind un moment cheie care a contribuit la hotărârea cancelarului de a susţine reguli bancare mai stricte. Merkel a dat tonul susţinerii, de către Germania, a standardelor internaţionale pentru majorarea rezervelor necesare acoperirii pierderilor băncilor, precum şi înfiinţarea unui fond european de rezoluţie bancară.

În timp ce băncile de pe Wall Street s-au lovit de o reglementare mai strictă şi mai costisitoare, giganţi precum JPMorgan Chase & Co. şi Goldman Sachs Group Inc. au câştigat cote de piaţă în defavoarea băncilor europene de investiţii după ce SUA au recapitalizat în forţă creditorii majori, în perioada crizei financiare. Sub administraţia lui Merkel însă, băncile germane au avut nevoie de mai mult timp ca să acumuleze rezervele financiare necesare şi nu au putut să se consolideze într-un mod semnificativ.

Analiza mai notează că Europa a avut, de asemenea, o perioadă de "mahmureală" mai lungă, din cauza crizei datoriilor suverane care a pus în lumina reflectoarelor "spirala negativă" dintre guvernele puternic îndatorate şi băncile care deţineau obligaţiuni de stat.

În 2012, liderii regiunii au decis că răspunsul la această situaţie este o uniune bancară ce ar putea ridica ştacheta în ceea ce priveşte supravegherea şi gestionarea în comun a creditorilor în faliment şi protecţia comună a depozitelor. Dar, etapa finală nu a fost realizată din cauza dezacordurilor cu privire la modul de abordare a riscurilor. Scholz a încercat să pună capăt unui impas de ani de zile în discuţiile privind integrarea bancară europeană, spunând că Germania este gata să ia în considerare o formă de asigurare comună a depozitelor. Dar, propunerea nu a reuşit să adune prea mult sprijin la Berlin, cancelarul având temeri că micile bănci germane de economii şi cooperatiste ar putea fi supuse riscurilor.

"Germania a avut o abordare «cam pe jumătate» a uniunii bancare", declară Valeriya Dinger, profesor de economie la Universitatea din Osnabruck, adăugând: "Merkel a luat măsuri în criza din 2008, dar destul de repede a devenit clar că industria bancară nu este de mare interes pentru domnia sa".

• Marile bănci germane au contribuit, la rândul lor, la propriul declin

Conform Bloomberg, de situaţia băncilor din Germania nu este responsabilă doar politica lui Merkel, marile instituţii de credit din ţară având o contribuţie la propriul declin. Spre exemplu, extinderea agresivă a gigantului Deutsche Bank ca bancă globală de investiţii a generat costuri imense - mai mari decât ale oricărui alt creditor european -, iar expansiunea Commerzbank în domeniul împrumuturilor pentru transportul maritim şi imobiliarele comerciale a generat un volum mare credite neperformante.

Ani de-a rândul, ambele bănci au aplicat diverse măsuri, dar acestea nu au reuşit să le reducă în mod decisiv costurile, potrivit sursei.

• Candidatul conservator pentru funcţia de cancelar nu s-ar abate de la viziunea lui Merkel privind sectorul bancar

Candidatul conservator desemnat ca succesor al lui Merkel, Armin Laschet, a dat prea puţine indicii că s-ar abate de la abordarea potrivit căreia sectorul bancar este, în primul rand, o sursă de creditare pentru industrie, conform analizei, care aminteşte că, luând în calcul provocările presante curente precum schimbările climatice, pandemia şi dezastrul din Afganistan, reglementarea bancară a ocupat un loc secundar pentru candidatul la funcţia de cancelar.

În schimb, Scholz a declarat săptămâna trecută că uniunea bancară "este un subiect care poate avea succes doar dacă are prioritate politică". Domnia sa a adăugat: "Eu, unul, sunt pregătit",

Dacă va câştiga, social-democratul ar trebui să depăşească indiferenţa faţă de uniunea bancară nu numai pe plan intern, ci şi la nivel european, conchide analiza.