Analiză Buju Stanciu & Asociaţii: Ordinul ANAF privind somaţia fiscală şi riscul de închisoare
M.B.
Miscellanea / 20 februarie

Somaţia fiscală introdusă prin Ordinul 128/2025 al ANAF, care prevede sancţiuni de până la 6 ani de închisoare pentru contribuabilii care nu prezintă documentele solicitate, ridică multiple probleme juridice şi administrative, potrivit unei analize emise redacţiei de către Buju Stanciu & Asociaţii. Printre vulnerabilităţile majore identificate de societatea de avocatură Buju Stanciu & Asociaţii se numără lipsa unui mecanism clar de confirmare a primirii somaţiei, imposibilitatea contestării acesteia şi un termen de conformare considerat prea scurt.
Potrivit specialiştilor, acest ordin nu este nici lege organică, nici ordonanţă de urgenţă, ci un act administrativ emis de ANAF. În plus, aplicarea pedepsei cu închisoarea riscă să afecteze încrederea contribuabililor oneşti, exact cei pe care statul îşi propune să îi convingă să plătească taxe.
Ordinul 128/2025 are ca obiectiv îmbunătăţirea disciplinei fiscale, însă normele sale de aplicare ridică serioase semne de întrebare. Principalele aspecte care necesită clarificare includ:
Legalitatea Ordinului - trebuie stabilit clar că acest act administrativ nu creează un nou mecanism de răspundere penală, ci reglementează doar proceduri administrative.
Confirmarea primirii somaţiei - este necesară o dovadă certă că documentul a fost primit direct de destinatar.
Dreptul la contestaţie - contribuabilii trebuie să poată explica eventualele întârzieri înainte de a fi trimişi în instanţă.
Un termen mai rezonabil pentru conformare - 15 zile este considerat un interval prea scurt pentru situaţii complexe, iar extinderea la 30 de zile ar fi mai echitabilă.
"România are un deficit bugetar major, iar autorităţile încearcă să găsească soluţii rapide pentru a aduce bani la buget. După introducerea unor noi taxe şi intensificarea controalelor, ANAF a emis Ordinul 128/2025, care introduce măsuri punitive şi riscul de închisoare de până la 6 ani pentru neconformare. În lupta împotriva evaziunii fiscale, statul ar trebui să implementeze reguli clare şi echilibrate. Acest ordin, însă, are multiple vulnerabilităţi. În loc să încurajeze conformarea voluntară, riscă să piardă încrederea contribuabililor oneşti", explică Victor Buju, partener cofondator Buju Stanciu & Asociaţii, se transmite în analiză.
Una dintre cele mai mari probleme ale acestui ordin este însăşi legalitatea sa. Ordinul creează o reglementare care ar trebui să fie stabilită prin lege organică sau ordonanţă de urgenţă, nu printr-un act administrativ emis de ANAF.
Potrivit articolului 73, alin. (3), lit. h) din Constituţia României, "infracţiunile, pedepsele şi regimul executării lor" trebuie reglementate prin lege organică, ceea ce înseamnă că doar Parlamentul poate introduce noi infracţiuni şi sancţiuni. De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit că ordonanţele de urgenţă pot reglementa materii penale doar în condiţii excepţionale.
"Problema acestui ordin nu este doar faptul că introduce o sancţiune drastică, ci că reglementează ceva ce deja există în lege. ANAF creează, practic, o procedură administrativă care activează o răspundere penală, ceea ce nu respectă principiile fundamentale ale dreptului penal", explică avocatul Marius Stanciu, partener cofondator al Buju Stanciu & Asociaţii.
Dincolo de aspectele juridice, ordinul ANAF trebuie analizat şi dintr-o perspectivă practică.
"Ordinul 128/2025 pleacă de la premisa că dacă nu colaborezi cu ANAF, ai ceva de ascuns. În teorie, sună logic. În realitate, însă, problema este mai complexă. O firmă poate avea documente pierdute, un contabil care nu răspunde sau probleme tehnice care împiedică respectarea termenului de 15 zile. În aceste cazuri, riscul unei pedepse cu închisoarea devine excesiv şi disproporţionat", explică Victor Buju.
Pentru a face o analogie, este ca şi cum poliţia te opreşte în trafic şi îţi cere să sufli în fiolă. Dacă refuzi, eşti automat vinovat şi primeşti aceeaşi pedeapsă ca şi cum ai fi fost prins băut.
O altă vulnerabilitate majoră a ordinului este lipsa unui sistem clar de confirmare a primirii somaţiei. Dacă un contribuabil nu a primit în mod verificabil documentul, poate fi tras la răspundere penală fără să fi ştiut că a fost somat.
"Dacă nu ai primit Somaţia în mod clar şi verificabil, cum poţi fi tras la răspundere penală? În practică, notificările fiscale ajung la adrese greşite, sunt ignorate de recepţii de firmă sau nu sunt clar formulate. Dacă vrei să impui o sancţiune atât de severă, trebuie să fii sigur că cel vizat a fost notificat în mod real", avertizează Marius Stanciu, potrivit aceleiaşi analize.
Fără o confirmare clară a primirii, se pot crea situaţii absurde:
Un contribuabil poate fi sancţionat fără să fi ştiut că a fost somat.
Documentul poate fi primit de un angajat care nu îl transmite mai departe.
O firmă poate fi notificată la o adresă greşită, iar răspunderea penală să apară dintr-o eroare administrativă.
Dacă statul doreşte să îmbunătăţească disciplina fiscală, ar trebui să implementeze măsuri clare, eficiente şi echitabile. În loc să trimită contribuabilii în instanţă, ANAF ar trebui să se concentreze pe mecanisme care să faciliteze conformarea voluntară şi colectarea eficientă a taxelor.
Aşadar, statul trebuie să decidă: urmăreşte o colectare mai eficientă a veniturilor fiscale sau doar aplicarea unor sancţiuni dure? Răspunsul corect ar trebui să fie clar pentru toată lumea.