Anul 2023 este decisiv pentru consolidarea echilibrelor economice

Bugetul României pe anul 2023 este construit pe o prognoză macroeconomică pozitivă la nivelul celor trei indicatori esenţiali - creşterea economică, inflaţia şi şomajul. Creşterea economică se menţine, deşi la ritmuri mai mici, respectiv 2,8%, comparativ cu 4,8% în anul 2022. Ritmul de creştere al produsului intern brut (PIB) al României va fi mai mare decât cel estimat, la sub 1% pentru economia Uniunii Europene (UE). Ca atare, anul 2023 va marca o nouă reducere a decalajului economic dintre UE şi România, măsurat prin PIB pe locuitor, la paritatea puterii de cumpărare. În anul 2021, acest indicator reprezenta 73% din media UE. Inflaţia va scădea la circa 7-8% la finele anului 2023, de la peste 16%, în decembrie 2022. Rata şomajului va fi în jurul a 5% sub nivelul din UE, cu excepţia şomajului la tineri, unde ne situăm peste rata şomajului din UE.

Desigur, reducerea cu peste 50% a procentului de inflaţie este evoluţia cea mai aşteptată la nivelul populaţiei. În etapa actuală, micşorarea inflaţiei este cea mai puternică cale de întărire a solidarităţii sociale, deoarece inflaţia acţionează ca un veritabil impozit pe puterea de cumpărare a oamenilor, în special a persoanelor vulnerabile, care alocă cea mai mare parte a veniturilor pentru cheltuielile de subzistenţă (hrană, locuinţă). Întrebarea legitimă este dacă diminuarea prognozată a inflaţiei va deveni şi realitate. Răspunsul nostru este afirmativ, având în vedere doi factori principali: (1) există o reducere şi o calmare a variaţiei preţurilor la energie pe pieţele externe, chiar dacă nivelul acestora nu a revenit la cel din anul 2019. De exemplu, în 17 februarie 2023, preţul gazelor naturale pe piaţa europeană era de 48 euro pe megawatt/oră (echivalentul a circa 85 de dolari barilul de petrol), comparativ cu 311 euro, nivelul maxim înregistrat pe 25 august 2022 (echivalentul a circa 500 dolari barilul de petrol). Nivelul istoric al acestui preţ era de 10-30 euro pe megawatt/oră. Desigur, nu excludem că pot apărea decizii impredictibile ale Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), care acţionează ca un cartel pe pieţele externe ale ţiţeiului, ca evoluţii nefavorabile ale războiului din Ucraina etc., care să determine noi şocuri ale preţurilor energiei; (2) voinţa politică a Guvernului României şi determinarea Băncii Naţionale de a acţiona pentru reducerea inflaţiei.

Voinţa politică a Guvernului pentru reducerea inflaţiei este reflectată cel mai bine în decizia de a diminua deficitul bugetului consolidat la 4,4% din PIB în anul 2023, comparativ cu 5,7% în anul 2022. Realizarea acestei reduceri a deficitului bugetar este linia roşie a întregii execuţii bugetare pe anul 2023. Atingerea unui deficit de 4,4% este contribuţia majoră a politicii fiscale şi bugetare la scăderea presiunii inflaţioniste din economie, precum şi la atingerea ţintei de deficit bugetar pe anul 2024 de 3%, care să permită ieşirea României din procedura de deficit excesiv. România este singura ţară din UE aflată în această procedură de deficit excesiv, încă înainte de declanşarea pandemiei, impusă potrivit reglementărilor europene cu privire la Pactul de stabilitate şi creştere economică. În conformitate cu aceste reglementări, România este obligată să adopte măsurile necesare pentru reducerea deficitului bugetar. În anii 2022 şi 2023, UE a suspendat aplicarea prevederilor acestor reglementări cu privire la înregistrarea de deficite bugetare excesive.

Anul 2023 este decisiv nu numai pentru consolidarea echilibrelor economice, dar şi din punctul de vedere al absorbţiei fondurilor europene: România mai are de folosit circa 7,5 miliarde euro din exerciţiul financiar european 2014-2020; au fost convenite cu Comisia Europeană toate programele operaţionale pentru a începe utilizarea fondurilor europene alocate României în noul exerciţiu financiar european 2021-2027, de peste 50 miliarde euro; continuă absorbţia fondurilor europene din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, în sumă de circa 29 miliarde euro, fonduri nerambursabile şi împrumuturi la costuri mici. Această absorbţie este însă condiţionată de îndeplinirea reformelor pe care România s-a angajat să le realizeze şi care sunt necesare exact pentru redresarea şi întărirea rezilienţei economiei româneşti.

Iată de ce schimbarea de prim ministru, ca şi a unor poziţii de miniştri între PNL şi PSD, trebuie să fie lină şi rapidă, astfel încât activitatea Guvernului şi a ministerelor implicate în "rocadă" să nu fie afectată, punând în pericol atât reducerea inflaţiei, cât şi absorbţia fondurilor europene. Oricine a lucrat în administraţia publică centrală cunoaşte că o perioadă mai mare de tranziţie de la un ministru la altul conduce la o încetinire a activităţii.

În acest context, cea mai bună soluţie politică este ca reprezentanţii celor trei partide de coaliţie să coopereze pentru actualizarea programului de guvernare, adoptat de către Parlament la învestirea Guvernului Ciucă. Este total contraproductiv ca fiecare partid din coaliţie să elaboreze un nou program de guvernare, cu fel de fel de noi iniţiative de politici publice, după care aceste programe să fie supuse negocierilor în coaliţie, în condiţiile în care numai realizarea reformelor din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, prevăzute pentru anul 2023, necesită eforturi deosebite.

Există şi riscul ca Guvernul să scape de sub control presiunea inflaţionistă generată de creşterea veniturilor din sectorul public peste nivelul impus de către atingerea ţintei de deficit bugetar de 4,4% pe anul 2023. Este important să precizăm că şocul creşterii preţurilor la energie a provocat o realiniere a tuturor celorlalte preţuri relative din economie, inclusiv a preţului forţei de muncă. Dar creşterea veniturilor angajaţilor din sectorul public trebuie realizată strict în limita impusă de reducerea deficitului bugetar. Guvernul are datoria să stopeze tendinţa unor instituţii publice cu influenţe puternice în Parlament sau a unor grupuri sociale din sectoarele publice de a obţine majorări de venituri care să pună în pericol scăderea inflaţiei şi, mai mult, să declanşeze o spirală inflaţionistă, determinată, de această dată, de cauze interne de guvernanţă economică.

În perspectiva anului electoral 2024, cu patru rânduri de alegeri - pentru Parlamentul European, locale, parlamentare şi prezidenţiale - este necesar ca, în anul 2023, să fie prevenită deraierea execuţiei bugetare prin adoptarea de politici populiste. Deja unii lideri politici transmit semnale că depăşirea deficitului bugetar în anul 2023 nu ar fi o problemă. Din păcate ar fi o mare problemă, cu efecte negative atât pentru credibilitatea guvernării şi costul finanţării datoriei publice, cât şi pentru evoluţia deficitului comercial al balanţei de plăţi (în sensul măririi acestuia). La nivelul anului 2023, România are nevoie de o finanţare a datoriei publice de 160 miliarde lei (32 miliarde euro), din care 68 miliarde lei pentru deficitul bugetar din anul 2023 şi 92 miliarde lei pentru refinanţarea datoriei publice angajată în anii precedenţi care ajunge la scadenţă în 2023. România a cheltuit în anul 2022 aproape 6 miliarde euro numai pentru dobânzi la datoria publică. Propunerile de măsuri de reducere a impozitelor la unele produse pentru întreaga populaţie sunt total inechitabile şi depăşite în etapa actuală de calmare a inflaţiei. Corectă este politica de a susţine financiar, în continuare, numai persoanele vulnerabile prin politici publice centrate pe aceste persoane. La fel de neavenite sunt propunerile de plafonare a unor preţuri şi tarife pentru întreaga populaţie. De exemplu, în loc de plafonare a tarifelor la energia electrică, este mult mai productiv să fie stimulată fiecare gospodărie care doreşte să instaleze panouri fotovoltaice, mărindu-se fondurile europene destinate acestui scop.

În fine, ar fi bine să concentrăm mai mult alocarea fondurilor europene pe investiţii - în modernizarea infrastructurii în transporturile rutiere, aeriene, navale şi fluviale, în agricultură, educaţie, sănătate şi comunităţile locale, în domeniul folosirii resurselor naturale şi al tranziţiei la economia verde, în creşterea competitivităţii şi productivităţii, al tranziţiei la economia digitală - şi să reducem la maximum utilizarea fondurilor europene pentru cheltuieli curente, de consum.