Aroganţa BCE nu este suficientă pentru salvarea euro

Decizia recentă a Curţii Constituţionale a Germaniei, prin care a cerut Băncii Centrale Europene să justifice legalitatea programului de relaxare cantitativă lansat în primăvara anului 2015, a fost un catalizator puternic pentru dezvăluirea adevăratei semnificaţii a independenţei instituţiei monetare a zonei euro, dar şi a "feţei" sale adevărate.

În urmă cu câteva zile, Reuters a scris că "BCE se pregăteşte pentru viaţa fără Bundesbank", în condiţiile în care Curtea de la Karlsruhe a cerut băncii centrale a Germaniei să nu mai participe la programul de relaxare cantitativă, dacă nu va fi prezentată justificarea legalităţii sale până în prima parte a lunii august 2020.

La aproape o lună de la decizia Curţii Constituţionale a Germaniei, BCE nu a oferit încă justificări. A ales, în schimb, varianta sfidării şi confruntării, după cum mai arată ştirea de la Reuters, conform căreia BCE ar pregăti acţionarea în justiţie a celui mai mare acţionar al său.

Probabil că doar o combinaţie între "Zona crepusculară" şi teatrul absurdului ar mai putea descrie "eforturile" pe care le fac oficialii BCE pentru a explica de ce nu încalcă legea când încalcă prevederi fundamentale ale tratatelor europene.

"BCE este gata să extindă utilizarea tuturor instrumentelor sale pentru a-şi atinge obiectivul de asigurare a stabilităţii preţurilor", a declarat Isabel Schnabel, membru al conducerii executive a BCE, într-un interviu acordat cotidianului Financial Times. Mai mult, "BCE nu îşi va ajusta politica monetară ca răspuns la ultima decizie a Curţii Constituţionale din Germania", după cum a mai declarat oficialul băncii, care şi-a exprimat încrederea că Bundesbank nu va abandona programele de relaxare cantitativă.

Dar cum poate continua implicarea băncii centrale a Germaniei, în condiţiile în care apar tot mai multe declaraţii referitoare la "flexibilizarea" celui mai recent program de tipărire, respectiv Pandemic Emergency Purchase Programme (PEPP)?

Philip Lane, economistul şef al BCE, a declarat că achiziţiile de obligaţiuni guvernamentale din cadrul programului PEPP pot devia de la cotele dictate de cheia de capital, astfel încât să nu existe "creşteri nedorite ale costurilor de finanţare", după cum scrie Bloomberg.

Dar cum rămâne cu prevederile referitoare la concurenţă din Tratatul privind funcţionarea UE (TFUE), printre care se află interzicerea explicită a stabilirii directe sau indirecte a preţurilor de vânzare sau de cumpărare sau orice alte condiţii de tranzacţionare? Acestea sunt valabile doar pentru întreprinderile private?

Oficialul BCE nu a considerat necesar să amintească importanţa cheii de capital pentru declararea legalităţii PSPP de către Curtea de Justiţie a UE.

Şi pentru guvernatorul Băncii Franţei, Francois Villeroy de Galhau, cheia de capital, care obligă BCE să cumpere obligaţiunile guvernamentale ale statelor din zona euro proporţional cu dimensiunea economiilor respective, este considerată "o restricţie de care nu este nevoie" pentru PEPP.

Adică este acceptată cu seninătate încălcarea unor prevederi fundamentale din tratatele europene sau pur şi simplu oficialii BCE consideră că aroganţa este cea mai bună politică?

"Cred că este un comentariu uluitor", a declarat Piet Christiansen, director de strategie la Danske Bank, pentru Bloomberg. "Renunţarea la cheia de capital este o decizie majoră şi nu am crezut că ar putea face aşa ceva", a continuat bancherul danez.

Deocamdată opţiunea nu a fost analizată în Consiliul Guvernatorilor, conform unor declaraţii recente ale vicepreşedintelui BCE, Luis de Guindos, pentru Bloomberg.

Cheia de capital şi limitarea achiziţiei obligaţiunilor unui stat la o treime din emisiunea totală au avut o importanţă fundamentală pentru recunoaşterea legalităţii programului Public Sector Purchase Programme (PSPP) de către Curtea de Justiţie a UE.

Fără respectarea acestor limite, continuare PEPP reprezintă o încălcare flagrantă a tratatelor europene, care interzic finanţarea prin tipărire a deficitelor bugetare, iar această încălcare a legilor fundamentale ale UE arată atât impotenţa instrumentelor de politică monetară acceptate în mod tradiţional, cât şi impotenţa unei instituţii care a demonstrat că puterea absolută corupe în mod absolut.

Pe fondul acestei dispute juridice, ultimul raport asupra stabilităţii financiare de la BCE include avertismente cu privire la implicaţiile creşterii explozive a datoriilor publice din zona euro, fără să amintească nimic de faptul că manipularea costurilor de finanţare în ultima decadă, inclusiv prin pornirea tiparniţei, ar putea avea o influenţă cât de mică asupra acestei dinamici a datoriilor.

Despre declaraţiile oficialilor BCE privind limitarea costurilor de finanţare ale statelor din zona euro, jurnalistul britanic Ambrose Evans-Pritchard scrie, în cotidianul The Telegraph, că "reprezintă o recunoaştere a faptului că relaxarea cantitativă s-a transformat în plan de salvare fiscală, iar astfel au fost încălcate prerogativele parlamentului german".

Evans-Pritchard mai arată că însuşi Wolfgang Schäuble, preşedintele Bundestagului şi fost ministru de finanţe al Germaniei, a sfătuit autorităţile de la Bruxelles să accepte decizia Curţii Constituţionale şi să evite "o confruntare directă care poate avea consecinţe teribile".

Jurnalistul britanic aminteşte că "nu există nicio bază în Tratat pentru supremaţia juridică a UE", iar întâietatea susţinută cu tărie de instanţa supremă a Uniunii a fost posibilă doar pentru că "a fost îngăduită şi tolerată de state membre".

Dar de ce bănci centrale majore, cum sunt BCE sau Federal Reserve, au decis că respectarea legilor sau a propriului statut este facultativă?

Răspunsul îl oferă Eric Peters, director de investiţii la One River Asset Management, într-o analiză recentă preluată de Zerohedge.

"Fiecare criză a fost soluţionată cu ajutorul magiei monetare, prin aducerea în prezent a cererii din viitor", subliniază Peters, iar astfel "politicienii au evitat deciziile dificile cu privire la repartizarea resurselor între cheltuieli prezente şi investiţii".

"Dominanţa politicii monetare dusă până la concluzia sa logică implică existenţa unui moment în care toată prosperitatea viitoare a fost adusă în prezent", mai scrie Peters, iar "în acel moment economia reală nu mai răspunde magiei monetare, politica monetară fiind complet impotentă".

Dacă zona euro a ajuns în momentul descris de Eric Peters?

Posibil, dar acesta este doar unul dintre motivele pentru care salvarea euro s-a putea dovedi o misiune imposibilă pentru BCE.

Pe lângă subminarea constantă a euro prin menţinerea unei politici monetare ultrarelaxate pe termen lung, BCE trebuie să repare "defectul" său fundamental, acela al "unui proiect politic conceput greşit încă de la început", după cum scrie Tuomas Malinen.

Profesorul finlandez subliniază că există numeroase precedente istorice ale unor uniuni monetare care prezintă aceeaşi lecţie: "nu se înfiinţează o uniune monetară pentru ţări cu mari diferenţe politice şi culturale fără înfiinţarea unei federaţii".

Se pare că autorităţile de la Bruxelles şi din marile capitale europene încearcă să-i pună pe cetăţenii UE în faţa unui astfel de fapt împlinit, chiar dacă sunt utilizate mijloace profund imorale şi nedrepte, cum este şi cumpărarea prin tipărire a obligaţiunilor guvernamentale şi ale corporaţiilor de către BCE şi "sucursalele" sale.

Cum se poate vorbi despre principiul proporţionalităţii în cazul programului de achiziţie a obligaţiunilor corporate când acesta contribuie la crearea unor avantaje competitive incorecte şi produce distorsiuni majore în ceea ce priveşte concurenţa de pe piaţă?

Bineînţeles că nu se poate, la fel cum nu se poate vorbi despre acelaşi principiu nici în cazul achiziţiilor de obligaţiuni guvernamentale în cadrul programelor Public Sector Purchase Programme (PSPP) sau Pandemic Emergency Purchase Programme (PEPP).

Iar acest lucru a fost recunoscut chiar într-o analiză a Băncii Naţionale a Ţărilor de Jos, din martie 2017, cu titlul "Relaxarea cantitativă şi exuberanţa în pieţele obligaţiunilor guvernamentale" (n.a. DNB Working paper, No. 548, March 2017).

Una dintre concluziile studiului este că "în special PSPP a contribuit la comportamentul exuberant al preţurilor obligaţiunilor, în condiţiile în care toate ţările au înregistrat o divergenţă între randamentele observate şi cele determinate de factorii fundamentali".

Deoarece randamentele sunt cu atât mai mici cu cât preţul obligaţiunilor este mai "exuberant", implicaţia directă este că programul de relaxare cantitativă "a influenţat disproporţionat randamentul obligaţiunilor guvernamentale ale statelor membre, deci şi politica lor fiscală", după cum mai subliniază profesorul Malinen.

În opinia sa, "lovitura masivă a epidemiei va contribui, foarte probabil, la sfârşitul monedei euro", care "va fi cel mai mare cutremur financiar din istorie".

Iar tiparniţa BCE nu va fi destul de puternică pentru a opri marşul către acest deznodământ inexorabil, ci, dimpotrivă, va accelera procesul.

Până atunci va mai fi, însă, multă suferinţă, deoarece autorităţile europene şi giganticul aparat birocratic construit în ultimele decenii vor face totul pentru a păstra un status-quo care are tot mai puţine argumentele şi motive în favoarea sa.