ARTICOL PRELUAT DE PE OPINII BNR: Alte clarificări despre aurul României. Mai crede cineva că e doar o chestiune de transparenţă?

Pentru că neînţelegerea şi dezinformarea în legătură cu aurul României de la Londra continuă, cu o consecvenţă cel puţin dubioasă, simt nevoia să revin cu altă serie de clarificări pentru a risipi diversiunea care se încearcă în legătură cu atribuţiile BNR în administrarea rezervei internaţionale. Vorbim de o prevedere legală, de un atribut al băncii, pe care acelaşi domn L. Isar îl pune mereu sub semnul întrebării, inventând false probleme. Nu ştiu în ce scop, nu e treaba mea. Cred ca ar trebui alţii să se întrebe acest lucru.

Nu există niciun document "pierdut " semnat sau nu de Guvernatorul BNR în legătură cu decizia de a nu mai încasa dobândă pentru aur. Şi asta pentru că un asemenea document nu există pur şi simplu! Decizia nu e luată de un om, fie el şi Guvernatorul BNR. Oportunităţile tactice de administrare sunt aprobate de Comitetul de administrare a rezervelor internaţionale (CARI) din BNR (la data invocată de dl. Isar, din componenţa comitetului nu făcea parte şi Guvernatorul BNR). Deciziile strategice sunt luate de Consiliul de Administraţie iar rezultatele obţinute sunt prezentate în rapoartele anuale. Iată ce scrie în Raportul Anual din 2007, în legătură cu deciziile din anul 2006: Cap. V Administrarea rezervelor internaţionale, Modul de realizare a obiectivelor strategice:"Datorită climatului internaţional caracterizat printr-o aversiune faţă de risc deosebit de ridicată, CARI a decis diminuarea plasamentelor în depozite la contrapartidele private." De asemeneaîn Raportul Anual din 2008 este menţionat: "în urma manifestării riscului de credit la nivel global, după falimentul băncii de investiţii Lehman Brothers, CARI a decis reducerea expunerii faţă de entităţile private, prin lichidarea tuturor depozitelor plasate la acest tip de instituţii". Având în vedere că majoritatea contrapartidelor pentru depozitele de aur sunt contrapartide private, aceasta înseamnă renunţarea la utilizarea rezervei de aur pentru plasamente financiar

Decizia din 2006 ar trebui să fie salutată şi în niciun caz criticată. După 2007 pieţele financiare au intrat într-o criză fără precedent şi curând dobânzile aferente plasamentelor valutare au intrat în teritoriu negativ. Decizia adoptată a fost confirmată de evoluţiile ulterioare, iar apetitul faţă de risc al participanţilor a scăzut aproape de zero. Ca să nu mai spun că analize financiare contrafactuale sunt speculaţii complet neprofesioniste. Un exemplu extrem de altfel de speculaţie ce ar putea fi generată ar fi: de ce, de exemplu, nu am transformat rezerva internaţională în bitcoin? Nu-i aşa că am fi câştigat miliarde, dl Isar? Decizia privind oportunitatea de a administra activ rezerva de aur este reanalizată periodic de CARI si respectiv Consiliul de administraţie, urmând a fi pusă în practică atunci când potenţialul câştig va justifica riscurile asumate, aşa cum abia relativ recent au făcut alte bănci centrale care şi-au revizuit deciziile mai vechi.

BNR a avut contul la Banca Angliei şi alte conturi în străinătate (Elveţia, SUA ) încă din perioada interbelică. Inclusiv pe vremea lui Ceauşescu contul de la Banca Angliei avea aur în acelaşi scop principal pe care îl are şi azi: de a avea o rezervă de aur standardizată şi disponibilă a fi utilizată ca garanţie în cazul unor operaţiuni de finanţare a ţării în situaţii de criză ori pentru o eventuală valorificare într-o perioadă scurtă de timp. Ce e aşadar nou aici?

Se reproşează BNR că nu e transparentă în privinţa acestor operaţiuni. Fals! Raportul nostru anual cuprinde toate datele necesare pentru satisfacerea criteriilor de transparenţă. (Elemente de strategie, detalii tehnice, costuri etc.). A se vedea şi ultimul Raport Anual Cap. 8. Administrarea rezervelor internaţionale, pag. 155-161. Trebuie doar consultate pentru a risipi din "mistere". Mai mult, an de an, Raportul Anual în Notele privind situaţiile financiare are rubrica "Pierderi nete din operaţiuni cu metalele preţioase", care cuprinde printre altele şi celebrul comision de la Banca Angliei dar şi alte costuri (taxe de expertizare, taxe de stocare etc.). Reamintesc că acest Raport se înaintează Parlamentului şi se publică pe pagina de internet a BNR.