AVOCATUL PIPEREA, REFERITOR LA MOTIVAREA CCR PE LEGEA DĂRII ÎN PLATĂ: "Instanţa va reconstrui contractul de credit, dacă banca nu va negocia"

Motivarea deciziei Curţii Constituţionale a Româ-niei (CCR) asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate de bănci pe Legea dării în plată pare să fi avut un efect imediat.

Publicată vineri seara pe site-ul CCR, motivarea a stat la baza avizului favorabil acordat, ieri, de instanţa de judecată, asupra primei solicitări de soluţionare prin negociere şi/sau readaptare a contractului de credit. Informaţia a fost postată de avocatul Alexandra Burada pe pagina sa de Facebook. Specialistul a completat: "Instanţa a pus în vedere băncii să îşi prezinte în scris, motivat, poziţia sa faţă de solicitarea clientului, până la următorul termen de judecată".

Avocatul Gheorghe Piperea, care a redactat Legea dării în plată, ne-a explicat că, în astfel de situaţii, instanţa va pune în vedere băncii să renegocieze contractul şi, în cazul în care instituţia financiară va refuza, atunci instanţa însăşi va reconstrui contractul de credit. Specialistul ne-a declarat: "Instanţa de judecată va stabili un termen până la care banca va fi obligată să renegocieze cu debitorul contractul de credit. Dacă banca nu va respecta acest termen, atunci contractul va fi reconstruit de către instanţă, care va avea puterea să elimine clauze, să îngheţe cursul de schimb, să impună un discount etc. De aceea susţin că această motivare a Curţii Constituţionale este chiar mai bună decât legea care a ieşit din Parlament. De la început am urmărit ca, prin această lege, să se ajungă la o negociere între bancă şi clienţi, lucru pe care l-am declarat în numeroase rânduri. Curtea s-a pronunţat exact pentru acest aspect - pentru renegocierea contractelor -, în vederea echilibrării lor. Mai mult decât atât, trebuie să ţinem cont că impreviziunea, invocată de CCR în cazul Legii dării în plată, se aplică şi contractelor cu o valoare mai mare de 250.000 de euro, şi creditelor acordate prin Programul Prima Casă, şi creditelor de nevoi personale. Motivarea Curţii Constituţionale certifică faptul că legea este una dreaptă, invocând echitatea şi echilibrul în contractele de credit".

Avocatul Piperea susţine că, în urma publicării acestei motivări, judecătorii nu mai au niciun motiv să refuze judecarea dosarelor pe Legea dării în plată.

CCR a introdus în motivarea sa instanţa previziunii, considerând, pur şi simplu, că legea înlătură controlul judecătoresc, ne-a mai spus domnul Piperea.

În 25 octombrie 2016, Curtea Constituţională a decis asupra mai multor excepţii de neconstituţionalitate ridicate de bănci pe marginea Legii 77/2016, pe unele admiţându-le, iar pe altele nu. În esenţă, CCR a hotărât că legea se aplică şi în cazul contractelor în curs, stabilind şi faptul că instanţele vor fi obligate să verifice condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii, în dosarele deschise în urma notificărilor de dare în plată făcute de clienţi.

Referitor la acest aspect, avocatul Stan Tîrnoveanu, partener senior la Zamfirescu Racoţi & Partners, ne-a precizat, la finalul săptămânii trecute, că "CCR a avut în vedere faptul că impreviziunea este o instituţie care avea incidenţă şi pe vechiul Cod civil, principala critică reţinută de instanţă fiind aceea că Legea dării în plată face ca impreviziunea să funcţioneze în baza legii fără o minimă verificare, de către un judecător, a condiţiilor ce trebuie îndeplinite atunci când avem de-a face cu această instituţie. Impreviziunea presupune echilibrul contractual şi nu devalorizarea şi predarea bunului către bancă. În aceste condiţii, judecătorul va decide echilibrarea contractului, nu darea în plată, pentru că aceasta este instituţia impreviziunii".

Şi avocatul Alexandra Burada consideră că motivarea CCR susţine cauza consumatorilor, legitimând scopul şi existenţa legii privind darea în plată a unor imobile puse garanţie în contractele de credit în scopul ştergerii întregii datorii.

Despre hotărârea Curţii Constituţionale, doamna Burada a scris, pe pagina sa de Facebook, că este "o decizie excepţional de bine motivată, o decizie care validează şi legitimează legea dării în plată, scopul pentru care a fost adoptată şi existenţa acesteia! Este o mare victorie! Motivarea impreviziunii pe Vechiul Cod va schimba viziunea şi practica multor instanţe. De asemenea, impreviziunea va fi analizată doar dacă creditorii se opun procedurii. Procedura notificării rămâne în picioare. Legea se aplică contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a Vechiului Cod Civil. Este o mare victorie!"

• Daniel Zamfir: "Motivarea CCR este una istorică"

Motivarea CCR este una istorică, opinează Daniel Cătălin Zamfir, senator PNL, care a promovat Legea dării în plată. Domnia sa a notat: "Pur şi simplu revoluţionează relaţiile contractuale între clienţi şi furnizorii de servicii (deci nu numai contractele bancare!), prin motivarea impreviziunii. Pentru toţi cei care nu sunt familiarizaţi cu terminologia, impreviziunea se aplică în cazul în care a apărut un eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor ce nu putea fi prevăzut în contract, creşterea cursului valutar încadrându-se perfect în această situaţie. CCR «obligă părţile la renegocierea contractelor, iar renegocierea trebuie să fie una efectivă, raportată la noua realitate, care să permită executarea contractului prin reechilibrarea prestaţiilor. Intervenţia asupra contractului e obligatorie şi trebuie să fie efectivă, fie în sensul încetării, fie în cel al adaptării la noile condiţii» (am citat din textul motivării). Oameni buni, toţi cei care aveţi credite în valută, deci şi cei în euro, fie că aveţi credite de nevoi personale, cu sau fără ipotecă, trebuie să cereţi o renegocire a contractului, renegociere adaptată la noua realitate! Băncile sunt obligate să facă asta! Aşadar, iată şi soluţia pentru cei cu credite în euro! Creşterea excesivă a euro este o situaţie de impreviziune, ca atare băncile sunt obligate să reechilibreze prestaţiile, adică să plătiţi o rată suportabilă! Ce e şi mai tare, e că explicarea impreviziunii de acum creează premisele renegocierii oricărui contract în care prestaţiile sunt dezechilibrate!"

Printre altele, motivarea CCR precizează: "Clauzele contractului cu executare succesivă în timp trebuie adaptate în mod adecvat la noua realitate în măsura survenirii unui risc care se circumscrie ideii de impreviziune. În acest context, Curtea reţine că determinarea împrejurărilor care justifică aplicarea impreviziunii, concept derivând din buna credinţă care trebuie să caracterizeze executarea contractului, trebuie realizată ţinându-se cont de ideea de risc al contractului. Acesta trebuie analizat dintr-un punct de vedere bivalent atunci când acesta se materializează; astfel, contractul în sine presupune un risc inerent asumat în mod voluntar de cele două părţi ale contractului, în baza autonomiei lor de voinţă, principiu care caracterizează materia încheierii contractului, şi unul supra-adăugat care nu a putut face obiectul in concreto a unei previzionări de către niciuna dintre acestea, risc care trece dincolo de puterea de prevedere a cocontractanţilor şi care ţine de intervenirea unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la momentul a quo.

Impreviziunea vizează numai riscul supra-adăugat şi, în condiţiile intervenirii acestuia, este menită să reamenajeze prestaţiile la care părţile s-au obligat în condiţiile noii realităţi economice/juridice. Ea nu are drept scop revenirea la prestaţiile de la momentul a quo al încheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de către părţi la acelaşi moment, fiind, aşadar, străină acestora, dar oferă o bază legală pentru adaptarea sau încetarea contractului. Adaptarea are loc atunci când utilitatea socială a contractului poate fi menţinută, pe când încetarea atunci când în cazul intervenirii noilor condiţii contractul îşi pierde utilitatea socială. În consecinţă, Curtea reţine că revine, în primul rând, părţilor obligaţia de a renegocia contractul, iar, în al doilea rând, renegocierea trebuie să fie una efectivă prin raportare la noua realitate. Din cele de mai sus, rezultă că adaptarea contractului pe parcursul executării sale la noua realitate intervenită echivalează cu menţinerea utilităţii sociale a acestuia, mai precis permite executarea în continuare a contractului prin reechilibrarea prestaţiilor. (...) Odată constatată depăşirea riscului inerent contractului şi survenirea celui supra-adăugat, intervenţia asupra acestuia devine obligatorie şi trebuie să fie efectivă, fie în sensul încetării, fie în cel al adaptării sale noilor condiţii, ea producând efecte juridice pentru viitor, prestaţiile deja executate rămânând câştigate contractului. De asemenea, Curtea constată că regula pacta sunt servanda presupune luarea în considerare a unor elemente precum buna-credinţă şi echitatea, în condiţiile schimbării fundamentale a condiţiilor de executare a contractului".

În opinia domnului Zamfir, "conversia la cursul istoric poate fi, fără discuţie, o reechilibrare a contractului adaptată la noua realitate".

Curtea Constituţională a Româ-niei urmează să se pronunţe, mâine, pe Legea conversiei creditelor contractate în franci elveţieni, la cursul de la data acordării. Actul legislativ a fost adoptat de Parlament şi atacat de Guvernul Cioloş la CCR.