Am intrat în posesia rezultatelor obţinute de Banca Ion Ţiriac (BIŢ) în 2004. Luate ca atare, rezultatele sînt foarte bune. Ca să începem cu ce este mai important, activitatea anului 2004 s-a încheiat cu un profit brut de 759,7 miliarde şi profit net de 542,5 miliarde. Rezultatele sînt apropiate de cele ale Băncii Transilvania, care din multe puncte de vedere este asemanatoare. De exemplu, la 31 decembrie, activele bancare sînt la BIŢ de 24.476 miliarde faţă de 26.039 la Banca Transilvania. Dar sînt şi multe diferenţe. Activele bancare totale au ajuns la valoarea arătată de la 19.478 miliarde în 2003, adică o creştere de 25,62%, în timp ce creşterea la Banca Transilvania a fost de 83%. Profitul anului 2004 a fost mai mic decît cel din 2003 cu 256,41 miliarde, adică minus 32,1%. Dacă nu mă înşeală memoria, la 30 septembrie activele bancare erau la BIŢ de peste 25.400 miliarde, poate chiar peste 24.500, oricum mai mari decît la Banca Transilvania, care erau de 25.229 miliarde. Rezultă că acestea au crescut la Banca Transilvania şi au scăzut la Banca Ţiriac. Nu cu mult şi în plus foarte explicabil. Clienţii persoane juridice puteau face cheltuieli cu aprovizionarea inclusiv pentru importuri de sărbători. O dată cu vînzările, banii se vor întoarce în conturi. Dat fiind ritmul de creştere manifestat în ultimii ani, mă îndoiesc că va mai putea să ocupe un loc în clasamentul celor mai mari 10 bănci, acolo unde s-a aflat mulţi ani. Pentru a reface handicapul, ar trebui să adopte un plan de dezvoltare mai agresiv, aşa cum a făcut în ultimii doi ani Banca Transilvania şi cum încearcă să facă şi Banca Comercială Carpatica, aceasta din urmă handicapată de micimea sa în comparaţie cu cele menţionate. Din punct de vedere al acţionarilor, unii vor fi probabil mulţumiţi. Alţii, din contră. Am nenumărate semnale de la acţionari nemulţumiţi de faptul că acţiunile nu sînt tranzacţionate pe piaţa de capital unde preţul acţiunilor ar fi mai aproape de valoarea reală a acţiunilor. Cei pe care îi cunosc au fost indignaţi de oferta făcută de către domnul Ion Ţiriac, acţionarul principal, care a făcut o ofertă considerată jignitoare. Bănuiesc că nu a prea avut succes. Părerea mea este că CNVM ar trebui să pună piciorul în prag, aşa cum a făcut în cazul Eurom Bank, ţinînd cont de faptul că la înfiinţare, în anul 1990 - 1991 cînd s-a constituit, a făcut obiectul unei oferte publice. Se pare că legea este obligatorie numai pentru unii, iar pentru alţii este opţională.
Sincer, nu înţeleg de ce nu este listată. Dacă aceasta se va realiza, toată lumea ar avea de cîştigat. Şi în primul rînd banca. Căci listarea la bursă nu a făcut rău nimănui, ba din contră.
Dar asta nu o hotărăsc eu, nici măcar majoritatea acţionarilor, ci numai acţionarul majoritar, adică Ion Ţiriac.
Notă: Domnul Mihai Iordache, colaborator al ziarului "BURSA", este jucător activ pe piaţa valorilor mobiliare. Orice sugestie de investiţie s-ar desprinde din articolele domniei sale trebuie considerată din acest punct de vedere.