BĂNCI - DOUĂ VIZIUNI "Vânzarea de credite neperformante - singura cale de reîmprospătare a sistemului bancar"

Reporter: Cum ajunge un credit neperformant în portofoliul unei companii de creanţe comerciale?

Georg Kovacs: Dintre membrii AMCC, cei mai mulţi deţin credite negarantate (80-90% din ce au în portofoliu), 15%-20% garantate.

Acum mă voi referi la creditele de consum negarantate.

Un credit devine neperformant în momentul în care debitorul nu -şi mai plăteşte ratele la bancă o anumită perioadă de timp - 90, 180, 360 de zile.

Fiecare bancă are propriile reguli şi strategii.

Există bănci care susţin că au proceduri interne clare prin care pot să recupereze banii dintr-un credit neperformant.

Însă cele mai multe instituţii bancare preferă să-şi vândă către noi portofoliile de credite neperformante (NPL). Momentul diferă de la bancă la bancă.

Potrivit legii, clienţii băncilor trebuie să fie informaţi prin intermediul notificărilor, că au fost cesionate creditele lor neperformante. Înainte de a demara procedura de recuperare a creditelor, cesiunea se înregistrează în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Cu cât trece timpul, cu atât preţul pentru aceste credite scade şi, în consecinţă, creşte discountul la care noi le achiziţionăm. Să nu uităm că, între timp, un NPL e posibil sa fi trecut deja printr-un executor judecătoresc, care a încercat să recupereze o parte din bani.

În aceste condiţii, eu, societate de recuperare a creanţelor, cât pot oferi pentru un credit cu şanse minime de recuperare?

Puţin, bineînţeles.

Şi cu cât aştepţi mai mult, cu atât preţul scade.

Rata de recuperare a unui credit variază în funcţie de vechimea şi valoarea medie a creanţelor de recuperat, de perioada de colectare şi de acţiunile interne ale băncii, făcute până la momentul externalizării. Cele mai mari rate de succes sunt obţinute atunci când creanţele se externalizează cât mai repede după scadenţă.

Să nu uităm că există, conform legii, un termen de prescriere a datoriei la trei ani, dar numai dacă banca sau societatea de recuperare nu ia măsuri legale împotriva debitorului în toată această perioadă. În alte ţări, datornicii sunt urmăriţi chiar şi 20-30 de ani.

Reporter: La ce discounturi se vând portofoliile de NPL-uri?

Georg Kovacs: Când cumperi o datorie, îţi asumi riscuri mari.

Poţi să recuperezi o parte din bani sau poţi să nu recuperezi nimic.

Important este să estimezi în câţi ani îţi primeşti banii. Nu contează cât plăteşti pentru această datorie.

Dacă o cumpăr acum, peste o anumită perioadă de timp, să zicem trei ani, pot să recuperez o parte care îmi acoperă banii pe care i-am dat băncii (spre exemplu, 5%), plus costurile cu recuperarea (scrisori, telefoane, executor etc) (în jur de 3%).

După acest moment, încerc să obţin şi alţi bani din credit, care devine profit pentru mine.

Discountul poate fi 90-95%, în consecinţă preţul de achiziţie a portofoliilor NPL ajunge chiar şi la 5%.

Dacă achiziţionezi 1000 de credite negarantate, statistic recuperezi între 5-10%. Şi facem o medie a recuperărilor.

În trei sau patru ani, putem să obţinem profit.

Mai mult, uneori recuperăm costurile (telefoane, scrisori etc) de la clienţi, alteori nu. Executorii sunt scumpi şi îi utilizăm când considerăm că merită să apelăm la serviciile lor.

Toată lumea crede că este un business facil, dar nu este aşa.

Reporter: Cum au evoluat preţurile de vânzare a NPL-urilor în această perioadă de criză?

Georg Kovacs: În 2008, a fost 25%, în 2009 - 5%, pentru ca în acest an să ajungă la 22%.

Pentru noi, 2009 a fost un an bun, pentru că atunci cumpăram ieftin, recuperam banii într-un an şi apoi aveam profit.

Acum, la 22%, durează minim 3-4 ani pînă câştigi.

Reporter: Cum vă acoperiţi costurile?

Georg Kovacs: Trebuie să investeşti şi, ulterior, speri să recuperezi din bani.

Avem un cost de 30% pentru fiecare leu colectat în primii trei ani, ajung la 40% pentru un interval de trei-cinci ani şi la 40% după cinci ani.

Dar, în mod constant, recuperăm bani de la datornici.

Când cumperi 1000 de dosare, statistic vorbind, te aştepti ca pentru 50% din ele să nu recuperezi absolut nimic.

Pentru celelalte 50%, aşa cum am mai spus, facem o medie.

Societăţile de colectare încearcă să rezolve pe cale amiabilă problemele cu debitorii şi, în ultimă instanţă, apelează la executor.

Poţi să-i iei omului casa şi masina, dar alte bunuri nu rentează.

De exemplu, dacă îi iei maşina şi proprietarul are datorii la primărie nu poţi să o înregistrezi. Nu este un business bun.

Încercăm să convingem oamenii să plătească pentru că, dacă nu o fac, mergem la executor şi atunci costurile cresc.

Toţi membrii Asociaţiei noastre ştiu că trebuie să-i ajutăm pe oameni să-şi plătească datoriile.

Iniţial, cetăţenii contractează un credit pentru un anumit scop, nu merg la bancă având ideea că nu vor plăti banii. Poate că nu înţeleg întotdeauna cât este dobânda, care sunt comisioanele.

Să nu uităm că băncile, printr-un marketing puternic, au făcut presiuni ca oamenii să contracteze credite.

De obicei, când aceştia nu-şi mai plătesc datoriile o fac din raţiuni sociale - şomaj, divorţ, moarte etc. Dar este o situaţie temporară.

Avantajul nostru, comparativ cu băncile, este că putem să-i păsuim - cumpărăm creditul la un discount de 95%, putem să aşteptăm timp de 3 ani să achite banii.

Dacă găsim clienţi care spun că nu pot să plătească pe moment, dar că o vor face la un moment dat, atunci suntem înţelegători, le acordăm o perioadă mai lungă de rambursare, îngheţăm dobânda, le facem un discount de 10%.

Trebuie să găseşti metode de achitare a banilor, pentru că, să nu plăteşti nu este o soluţie.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre recuperarea în cazul creditelor imobiliare neperformante?

Georg Kovacs: Aici contează foarte mult proprietatea - apartament sau teren - şi localizarea.

Băncile nu vând către recuperatorii de creanţe apartamente sau terenuri în locaţii bune, pentru că pot, prin executare proprie, să obţină câştiguri bune, într-un timp foarte scurt.

Dacă un debitor nu-şi mai poate plăti apartamentul din Bucureşti sau Iaşi, banca nu ne va da nouă creditul, ci îl va păstra în portofoliu şi va încerca să vândă singură proprietatea pentru că ştie că va obţine un preţ bun.

Dacă, însă, vorbim despre un teren dintr-un sat îndepărtat, atunci banca ne va vinde nouă creditul.

Reporter: Surse bancare susţin că, în această toamnă, Banca Naţională a României va obliga băncile să vândă credite neperformante în valoare de 1 miliard de euro. Ce părere aveţi?

Georg Kovacs: La asemenea valoare, probabil că sunt portofolii de credite neperformante pe corporate sau IMM-uri.

Majoritatea creditelor achiziţionate de AMCC sunt credite neperformante ale persoanelor fizice.

De obicei, cumpărătorii sunt fonduri mari de investiţii din Marea Britanie - Bank of America sau Deutsche Bank.

Vorbim de un preţ de achiziţie de 100 de milioane de euro, probabil la un discount de 90%.

Pentru aceste fonduri, companiile membre AMCC prestează servicii de recuperare, iar procentul pe care îl primim de la ei depinde de cât recuperăm.

Pe partea de corporate, recuperarea este complexă - sunt terenuri, fabrici, hoteluri, mall-uri. Executarea companiilor este un proces complex, depinde de tipul firmei, dacă este în insolvenţă, în reorganizare etc. Este destul de riscant.

Recent, o bancă a vîndut NPL-uri de 600 de milioane, la un discount de 90%. Cele 60 de milioane - preţ de achiziţie - probabil că vor fi recuperate în patru ani.

Băncile vând creditele pe care nu le pot vinde ele însele. Dacă cred că îşi pot recupera banii repede, le păstrează.

Reporter: Pot fi revândute portofolii de NPL-uri?

Georg Kovacs: Spre deosebire de SUA, de exemplu, în România, nu există piaţa revânzării de credite, pentru că este prea mică.

Noi încercăm să recuperăm cât mai mulţi bani, chiar dacă pot trece ani până reuşim.

Avem mai mult timp decât băncile.

Niciodată, însă, nu poţi să colectezi tot.

Omul va fi urmărit toată viaţa, până achită creditul.

Reporter: Merită să foloseşti serviciile unui executor de multe ori?

Georg Kovacs: Depinde, de la caz, la caz.

Dacă debitorul are banii şi nu vrea să plătească, da, apelăm la executor.

Dar înainte, mergem să vedem ce casă are, dacă foloseşte maşină, ciocănim la uşă şi negociem.

Reporter: Având în vedere soluţiile flexibile pe care le propun firmele de colectare a creanţelor, există situaţia paradoxală în care cei care nu-şi mai plătesc datoriile să fie avantajaţi în raport cu cei care achită fără întârziere ratele la bancă . Cum comentaţi?

Georg Kovacs: Pe termen scurt, ar putea exista această situaţie.

Dar pe termen lung îţi distrugi viaţa.

Dacă nu plăteşti, putem să ne imaginăm câte telefoane şi scrisori primeşti de la bancă, de la noi, îţi vin în vizită executorii etc.

În plus, nu mai beneficiezi de alt credit pentru că vei fi înregistrat la Biroul de Credit.

Sau, dacă îl vei primi, vei plăti dobânzi mai mari pentru că eşti considerat mai riscant decât un bun platnic.

Reporter: Cât reprezintă creanţele bancare în totalul creanţelor comerciale?

Georg Kovacs: În jur de 90%.

Reporter: Cum apreciaţi relaţia cu băncile?

Georg Kovacs: Probabil că sunt mai fericite decât noi, pentru că preţurile de vânzare a creditelor au crescut.

Să cumperi la 22% un credit negarantat este foarte scump.

Şi, dacă plăteşti atât de mult, este posibil să pierzi.

Reporter: Cum vedeţi viitorul în acest domeniu?

Georg Kovacs: Începând cu 2009 şi până în 2011, recuperarea creanţelor bancare a fost un business bun pentru noi, membrii AMCC, însă în 2014 - nu prea.

Dacă portofolii mari se vând în acest an, iar credite nu se mai acordă, noi, ca recuperatori de creanţe, pierdem obiectul muncii.

Viitorul arată rău pentru noi întrucât activitatea de creditare a scăzut mult.

Ce acordă băncile acum sunt credite pentru Prima Casă, care nu au probleme de recuperări, şi credit card, care au o limită redusă.

Vânzarea de credite neperformante este însă necesară. La fel s-a întâmplat şi în SUA. Au vândut credite pentru că ştiau că nu le mai pot recupera.

Este singura cale prin care reîmprospătezi sistemul. Arunci gunoiul afară la un preţ redus, dar cureţi banca, sistemul şi reîncepi să dai credite.

Probabil că şi în România, mai devreme sau mai târziu,va trebui repornită creditarea.