Din surse sigure care provin de la un acţionar SIF, am aflat că situaţia economică la "Bancpost" nu stă pe roze. După ce anul 2005 s-a încheiat cu pierderi, situaţia este pe cale să se repete şi în 2006. Faţă de un buget aprobat pentru un profit de 25 milioane euro, la unsprezece luni banca are numai 1,8 milioane euro. Cum în decembrie se face curăţenie în conturi, este posibil ca şi anul 2006 să se încheie cu pierderi.
Îngrijorată de situaţie, SIF Moldova a cerut ca la AGEA din 12 decembrie, Consiliul de Administraţie să prezinte un raport pe această temă. Raportul confirmă faptul că situaţia nu este ce ar trebui să fie, dar argumentele sunt cel puţin puerile. Se încearcă aruncarea vinii sau a pisicii moarte spre contextul bancar naţional.
Ori acesta este acelaşi pentru toate băncile din România şi realitatea este că la toate, sau aproape la toate, situaţia din 2006 este mai bună decât cea din 2005. Până şi CEC, ciuca criticilor din ultimul deceniu, a crescut profitul chiar foarte mult, adică de aproape zece ori. Atât băncile de frunte din top 10, (BCR, BRD, Transilvania, Raiffeisen etc), dar şi cele mici, precum "Carpatica", "Eximbank", "Romexterra", au profituri în creştere, uneori chiar semnificativă. Raportul administratorilor arată foarte bine de ce a scăzut profitul, iar feelingul unor acţionari este că profitul se sifonează afară. Este vorba evident de resurse externe atrase la costuri foarte mari, şi nu ar fi nicio surpriză ca acestea să provină de la acţionarul principal, EGF Eurobank Ergasias SA din Grecia. La fel, în sarcina administratorilor executivi se poate pune alegerea de clienţi de mare risc pentru finanţare, fapt care a făcut ca rata riscului de credit calculată ca expunere neajustată pentru categoriile îndoielnic şi pierdere să crească de la 4,23 % (care era oricum foarte mare) la 7,27% la 30 iunie şi 6,79 la 30 noiembrie. Iar calculată ca expunere ajustată să crească de la 1,72% la 31 decembrie 2005 la 2,57% la 30 noiembrie 2006. Că executivul nu a găsit linia de echilibru între resursele atrase şi plasamente, stă faptul recunoscut în raport că s-a apelat foarte mult la împrumuturi de pe piaţa interbancară, care se ştie sunt dintre cele mai scumpe.
Situaţia este dacă nu îngrijorătoare, cel puţin preocupantă pentru acţionarii SIF în special, care anul trecut au subscris la majorarea capitalului social, la o valoare a acţiunii foarte mare, de 1,14 lei noi, preferând să participe aici, în loc să participe la majorarea capitalului Eximbank, unde numai SIF 5 Oltenia a subscris şi se vede că bine a făcut. În contextul actual, mă întreb dacă nu a făcut mai bine SIF 4 Muntenia că a vândut acţiunile, după ce am criticat că a vândut prea ieftin, comparativ cu ofertele refuzate de către ceilalţi acţionari SIF.
Acţionarii minoritari au suficientă forţă legală pentru a cere un audit financiar pentru a se vedea care contracte au contribuit la degradarea rezultatelor financiare ale Bancpost, chiar dacă prin forţa votului acţionarul majoritar ar aproba bilanţul, compensând pierderile din rezultatele globale. Cred că este de datoria SIF-urilor să ia toate măsurile necesare pentru a apăra interesele propriilor acţionari.