BNR DEZVĂLUIE, DUPĂ DEPĂŞIREA MOMENTULUI CRITIC Octombrie 2008: Panică!

"În octombrie 2008, pe fondul acutizării crizei internaţionale şi apariţiei unor disfuncţionalităţi ale pieţei interbancare interne (inclusiv datorită unor zvonuri că o bancă importantă ar putea să aibă unele dificultăţi majore), în rândul deponenţilor s-a manifestat un sentiment de neîncredere", explică ultimul Raport asupra stabilităţii financiare, publicat luni de BNR, situaţia creată în cea de-a doua lună de toamnă a lui 2008, în sectorul bancar.

Sentimentul respectiv a dus la reducerea cu 3,5% a volumului total al depozitelor din bănci, astfel că, pentru prima dată în ultimii 4 ani s-au înregistrat ieşiri nete de depozite pe segmentul persoanelor fizice.

"Populaţia, în special cea cu depozite de mare valoare (peste 100.000 euro echivalent), a avut reacţia cea mai puternică", se arată în studiul BNR.

Dimensiunea băncii (mare/mijlocie/mică) şi forma de desfăşurare a activităţii (sucursală/filială) nu prea au contat, pentru că ieşirile de depozite au fost înregistrate în toate cazurile.

Oarecum contraintuitiv, băncile mari au înregistrat cele mai mari ieşiri de depozite. În unele cazuri, aceste ieşiri au fost importante nu doar ca sumă absolută, ci şi ca procent din propriul portofoliu.

După ce încrederea a revenit în sistem (decembrie 2008), tot băncile mari au redevenit principalii beneficiari de depozite.

Forma de proprietate pare însă a conta în percepţia la risc a deponenţilor. CEC Bank, instituţie de credit cu capital exclusiv al statului român, a fost considerată o entitate sigură şi a primit o bună parte din retragerile de la celelalte bănci în cele trei luni de panică.

• Lecţiile crizei

BNR crede că în urma acestei situaţii se pot desprinde o serie de concluzii.

Astfel, CEC Bank a fost percepută de către cei cu depozite mici şi medii mai sigură decât sucursalele sau filialele băncilor străine. Ca urmare, în condiţiile actuale de criză, "...aceas­tă bancă trebuie să se protejeze de eventuale probleme care să-i afecteze credibilitatea," spun specialiştii BNR.

O a doua concluzie este aceea că eventuala majorare a plafonului de garantare a depozitelor de la 50.000 la 100.000 euro s-ar putea să aibă o eficienţă redusă comparativ cu costurile asociate.

În perioada scăderii încrederii în sectorul bancar autohton, principalele depozite retrase au fost cele de peste 100 000 euro. Având în vedere şi încrederea mai mare a deponenţilor în băncile de stat, "...rezultă că dezvoltarea pieţei secundare a titlurilor de stat ar putea avea un raport cost/beneficiu mai bun decât soluţia majorării plafonului de garantare," concluzionează studiul BNR.

În sfârşit, o a treia concluzie, dar nu şi ultima, trasă de oficialii BNR este aceea că "Politica Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar (FGDSB) privind necesarul de disponibilităţi poate ar trebui să încorporeze şi scenarii legate de implicaţiile unei crize bancare asupra băncilor mari."

În prezent, o regulă empirică stabileşte ca necesarul de disponibilităţi al fondurilor de garantare ar trebui să poată acoperi plata pentru aproximativ 3-5 bănci mici sau medii.

Panica din octombrie 2008 a arătat că cele mai afectate bănci au fost cele mari (iar acestea concentrează şi cele mai mari deţineri de depozite). Asemenea scenarii ridică însă şi problema identificării necesarului de disponibilităţi şi a managementului acestora de către FGDSB.