BYE, BYE MISS AMERICAN PIE? Guvernul Wall Street-ului, pentru Wall Street

Pentru cei care mai aveau nevoie de confirmare, planul lui Paulson a dovedit că sintagma "guvern de la popor, al poporului, pentru popor" s-a transformat, aproape ireversibil, în "de la Wall Street, al Wall Street-ului, pentru Wall Street". Pe lângă toate acestea, planul mai este şi "curat constituţional"!

Ben Bernanke şi Hank Paulson au făcut o vizită liderilor din Congres, înainte de a lansa iniţiativa legislativă de salvare a sistemului bancar, în scopul pregătirii terenului. New York Times scrie că prezentarea lui Bernanke a avut loc pe fondul unei "tăceri împietrite". Textul legii, prezentat de majoritatea agenţiilor de ştiri, are nevoie, într-adevăr, de un Congres foarte speriat, care să semneze orice sub imperiul groazei.

Să nu uităm că doar în urmă cu aproape două săptămâni (n.a. 15 septembrie) Hank Paulson, secretarul Trezoreriei SUA, a declarat la Casa Albă: "Trebuie să spun că sistemul nostru bancar este sigur şi solid. Americanii pot rămâne foarte, foarte încrezători în sistemul nostru bancar".

Căderea de pe Wall Street, de la începutul săptămânii, arată că orice minune ţine, chiar şi pe pieţele financiare, tot aproximativ trei zile. Preţul petrolului a crescut cu peste 30 de dolari pe baril, iar aurul a revenit peste pragul de 900 de dolari pe uncie, pe fondul unei deprecieri accelerate a dolarului. Cum se explică la Bloomberg această evoluţie? Planul de 700 miliarde al guvernului american va susţine nu doar piaţa financiară, ci şi economia şi va duce la creşterea cererii de petrol.

Argumentul este puţin "contorsionat", iar explicaţia pare să fie mult mai simplă: pieţele au ajuns să considere că planul va duce la creşterea accelerată a deficitului bugetar, a inflaţiei şi la scăderea dolarului. Este normal ca furnizorii, dacă tot mai acceptă dolarul ca mijloc de plată, să ceară mai mult pentru a-şi păstra puterea de cumpărare.

Tot acest dans al găinii decapitate, executat în panică de autorităţile americane în ultimele zile, arată câtă dreptate a avut Will Rogers, umorist şi actor american celebru în perioada interbelică, când a declarat: "Aproape că merită să avem o Mare Depresiune, doar pentru a afla cât de puţine ştiu oamenii noştri mari".

Este justificată această ascundere a adevărului, doar pentru a nu crea panică? În loc să prezinte situaţia şi în alte culori decât roz, autorităţile profită din plin de dorinţa oamenilor de a şti că totul este bine şi de a nega orice semnal de avertizare.

Întrebat de efectele inflaţioniste ale planului de salvare a sistemului bancar, Ben Bernanke a răspuns membrilor Congresului că nici nu se pune problema lor. O opinie similară întâlnim şi la Stephen Cecchetti, noul economist şef de la BIS (Bank for International Settlements), care crede că prioritară este stabilitatea financiară, iar lupta contra inflaţiei poate trece în plan secund (!!!).

Interzicerea vânzărilor short, privită cu înţelegere de campionii pieţelor libere, este tot o încercare inutilă şi costisitoare de a evita inevitabilul. După ce săptămâna trecută Securities and Exchange Commission a publicat o listă cu 799 instituţii financiare pentru care s-a interzis vânzarea short (n.a. lista a fost revizuită la 797 de companii, deoarece a inclus şi două bănci deja falimentare), luni a apărut şi o listă suplimentară. La loc de cinste pe noua listă se află General Electric, General Motors şi Moody"s. Dacă pentru GE şi GM se poate găsi o justificare, ambele fiind companii cvasifinanciare care, din întâmplare, mai construiesc şi maşini sau motoare, nu acelaşi lucru se poate spune despre Moody"s. Singura explicaţie ar fi că instituţiile federale încearcă să obţină bunăvoinţa agenţiilor de rating, astfel încât obligaţiunile emise de statul american să nu rămână fără ratingul AAA. Moody"s tocmai a reconfirmat ratingul AAA pentru obligaţiunile guvernamentael americane.

Autorităţile din Statele Unite au încercat să oprească maleficii speculatori şi în 1929, prin interzicerea vânzărilor short, iar "succesul" acţiunii se poate savura din presa vremii. După o creştere cu 19% pe parcursul a două zile consecutive, în urma prăbuşirii din octombrie 1929, indicele Dow Jones a scăzut cu 86% în anii următori. Conform datelor prezentate de Barry Ritholz, preşedintele FusionIQ, creşterea din ultimele două zile ale săptămânii trecute se află pe locul doi, după cea din 1929. Urmează prăbuşirea?

Planul prezentat de Paulson şi Bernanke în faţa Congresului american a generat controverse majore, în special din cauza plasării pe plan secund a intereselor contribuabililor. Deşi a cerut 700 de miliarde pentru rezolvarea situaţiei, Paulson a ezitat atunci când a trebuit să afirme cu toată convingerea că suma va fi suficientă.

Nu doar "o anumită parte" a Congresului a protestat împotriva planului, ci şi nume importante din mediul academic. Peste 150 de profesori de economie de la principalele universităţi americane au semnat împotriva iniţiativei legislative (n.a. lista semnăturilor se află pe site-ul profesorului John Cochrane de la Universitatea din Chicago). Motivul? Planul reprezintă o subvenţie a investitorilor pe seama contribuabililor, iar misiunea noii agenţii guvernamentale, precum şi modul de supervizare a acesteia nu sunt clare.

Probabil că profesorii americani apreciază în mod "elegant" prevederile din secţiunea 8 a propunerii legislative, deoarece acolo se precizează clar că nimeni nu poate sta în calea "salvatorilor" sistemului bancar american. Paulson a uitat, după câteva zile, ce a trimis spre aprobare Congresului, deoarece a declarat în faţa reprezentanţilor poporului american că este nevoie de supervizare. Profesorul Paul Krugman, fost coleg al lui Bernanke la Princeton, scrie că "dacă Paulson nu poate fi onest în ceea ce priveşte propria iniţiativă legislativă trimisă Congresului, atunci nu există motive să credem orice altceva legat de planul său de salvare".

Preşedintele Bush s-a adresat miercuri naţiunii, pentru a o convinge de necesitatea salvării Wall Street-ului. Şi preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, s-a adresat naţiunii în 21 septembrie: "Naţionalizez companii strategice şi sunt criticat, dar când Bush o face este OK. Bush a devenit un socialist. Ce mai faceţi, tovarăşe Bush?" Dar la Moscova şi Beijing oare ce gândesc autorităţile despre planul Washington-ului, prin care rezervele lor valutare sunt diluate foarte mult?

Warren Buffet a pus şi el umărul pentru acoperirea goliciunii celor care zburdau goi pe plaja de nudişti din New York, şi a stabilit nişte condiţii draconice pentru achiziţionarea unor acţiuni preferenţiale de la Goldman Sachs. Buffet a declarat că susţine planul lui Paulson, deoarece criza financiară reprezintă un "Pearl Harbor economic". Dar cine sunt "japonezii"? Nu cumva băncile de pe Wall Street? Şi atunci, cine "joacă" rolul vice-amiralului Nagumo?

Nu doar Wall Street-ul, ci America a murit zilele trecute. Ce se va întâmpla cu ideea de America? Aceasta nu trebuie lăsată să piară!