Când vom "investi" şi în obligaţiuni cu maturitatea la cinci secole sau un mileniu?

După succesul emisiunii de obligaţiuni din 2017 cu o maturitate de 100 de ani, guvernul Austriei a lansat o emisiune similară în urmă cu câteva zile.

Datele de la Trezoreria austriacă arată că împrumutul a fost de 2 miliarde de euro, cu un cupon de 0,85%, care se plăteşte anual şi are scadenţa în 30 iunie 2120.

Pe fondul unei cereri de circa 8 ori mai mare decât oferta, obligaţiunile cu ISIN-ul AT0000A2HLC4 au fost plasate la un preţ mediu de 98% din valoarea nominală, ceea ce corespunde unui randament de 0,88%.

Bloomberg scrie că "noua emisiune a Austriei arată cât de disperaţi sunt investitorii pentru a obţine obligaţiuni cu rating superior şi care au şi un randament pozitiv, indiferent cât de mic este acesta".

În condiţiile unui rating suveran AA+, obligaţiunile pe termen foarte lung ale Austriei sunt considerate deosebit de atractive, în special pentru fondurile de pensii şi societăţile de asigurări.

Agenţia de ştiri mai arată că "obligaţiunile cu maturitate foarte mare sunt atractive şi din cauza reacţiei lor la variaţia randamentelor", respectiv "creşterea preţurilor este mult mai puternică atunci când scad randamentele decât este scăderea atunci când randamentele cresc".

O astfel de dinamică s-a observat pentru emisiunea anterioară de 100 de ani, prin care s-au atras 6 miliarde de euro la o rată a cuponului de 2,1%.

Preţurile acestor obligaţiuni au înregistrat apoi o creştere accelerată pe piaţa secundară şi au ajuns până la un maxim de 231,1% din valoarea nominală (vezi graficul 1), în condiţiile în care randamentul a coborât până la un minim de 0,404% (vezi graficul 2), conform cotaţiilor de la Bursa din Frankfurt.

În ultimele săptămâni, preţul emisiunii din 2017 s-a stabilizat în jurul a 190% din valoare nominală, în condiţiile unui randament de circa 0,8%.

"Experienţa pozitivă a Austriei cu obligaţiunile pe termen lung arată că este foarte posibil să urmeze astfel de emisiuni şi la nivelul altor ţări europene", mai ales că "în condiţiile actuale obligaţiunile de 30 de ani vor fi considerate cu maturitate medie", după cum mai scrie Bloomberg.

Atunci de ce nu ar urma şi emisiuni pe mai multe secole sau, pentru cei îndrăzneţi cu adevărat, şi emisiuni de obligaţiuni la un mileniu?

Ipoteza este absurdă dintr-un motiv destul de simplu: cererea pentru astfel de titluri ar alimenta comportamentul iresponsabil al autorităţilor guvernamentale în ceea ce priveşte gestionarea datoriilor publice.

Dar absurdul a devenit noua normalitate şi totul este posibil.

Iar una dintre scenariile posibile, după cum scrie Zerohedge, este ca băncile centrale să renunţe la promovarea ideii că aceste obligaţiuni vor fi rambursate vreodată integral şi să treacă la monetizarea lor directă, cu scopul final de "preluare" integrală a statelor suverane, după ce se va finaliza naţionalizarea pieţelor private ale obligaţiunilor emise de companii.

"Dacă doriţi să ştiţi cum va arăta viitorul, încercaţi să vă imaginaţi o cizmă care calcă o faţă umană - pentru totdeauna", scria George Orwell în "1984".

Încă mai este timp pentru a opri băncile centrale să transforme această "viziune" în realitate.