Candidatura lui Iohannis pentru şefia NATO a eşuat la Washington

Klaus Iohannis a fost trezit la realitate de preşedintele american Joe Biden, care nu i-a dat niciun semn privind susţinerea SUA pentru candidatura la funcţia de secretar general al NATO, ba mai mult, i-ar fi solicitat să se gândească la sprijinirea Ucrainei prin cedarea unuia dintre sistemele Patriot pe care ţara noastră le-a achiziţionat de la partea americană şi care se află în curs de operaţionalizare. Cerinţă la care Klaus Iohannis a afirmat, în declaraţiile de presă de după întâlnirea cu omologul american, că se va gândi şi că o va discuta într-o viitoare şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), fără a lăsa să se înţeleagă că este partizanul unei decizii favorabile.

Frustrarea lui Iohannis după întâlnirea cu Biden reiese din următoarea declaraţie privind cedarea unui sistem Patriot către Ucraina: "Există, evident, nevoia unor sisteme de apărare antiaeriană în Ucraina, sisteme avansate, şi, în acest fel, în ultimele săptămâni este o discuţie destul de intensă despre cine poate să ofere sisteme Patriot Ucrainei. România dispune de astfel de sisteme şi atunci, sigur, am fost întrebaţi şi noi. Şi preşedintele Biden a adus această chestiune în discuţie şi i-am spus că sunt deschis să discutăm aceste chestiuni, asta însemnând că va trebui să discut eu acasă, în CSAT, să vedem cum putem să punem problema, ce putem să oferim, şi, evident, ce putem să primim în schimb, pentru că este, după părerea mea, inacceptabil să rămână România fără apărare antiaeriană".

Cu toate acestea, Klaus Iohannis a ţinut să precizeze că el crede că va fi găsită o soluţie, atât timp cât se discută despre cedarea unui singur sistem Patriot către Ucraina.

"Ştiu mult mai multe detalii, dar da, este unul funcţional, care va rămâne în România, şi celelalte, care sunt în faze avansate de operaţionalizare, şi despre unul dintre acestea era vorba", a afirmat preşedintele României.

Faptul că preşedintele Iohannis este nemulţumit de lipsa de susţinere din partea SUA a candidaturii sale la funcţia de secretar general al NATO reiese şi din următoarea declaraţie făcută tot după întâlnirea de marţi seară cu preşedintele Joe Biden: "Aceste discuţii (n.red. - referitoare la candidatura privind funcţia de secretar general al NATO) nu se fac publice şi nu o să mă apuc eu să spun ce a spus preşedintele Biden. Eu vă spun ce am spus eu acolo. Dar discuţia nu a fost una lungă, a fost una relativ scurtă, şi, dacă m-aţi întrebat dacă există riscul să nu existe consens, da, există riscul. Şi tocmai de aceea cred că este foarte bine să existe două candidaturi, să existe doi candidaţi care, în general, sunt consideraţi acceptabili amândoi, pentru că o organizaţie puternică are nevoie şi de competiţii puternice. Şi, până la urmă, unul dintre cei doi candidaţi probabil va fi ales următorul Secretar General. Important este să nu amestecăm lucrurile. Au fost unii care au spus că, dacă sunt doi candidaţi, se rupe unitatea Alianţei. Nici vorbă de aşa ceva! Alianţa este puternică, mergem mai departe. Dar este bine să fie doi candidaţi, pentru că atunci există posibilitatea de a deschide noi teme de dezbateri şi există, evident, şansa să facem lucrurile să meargă mai bine".

Practic, Iohannis nu spune că el este cel mai bun candidat pentru această funcţie, ba chiar a renunţat şi la retorica din declaraţia făcută în luna martie cu prilejul anunţării candidaturii când susţinea că secretarul general NATO trebuie să fie un lider din Flancul estic al Alianţei, deoarece acesta cunoaşte mai bine situaţia actuală din Ucraina şi poate oferi răspunsuri mai rapide cu privire la anumite probleme.

După refuzul primit în spatele uşilor închise presei, din partea lui Joe Biden, Iohannis se consideră un candidat acceptabil, ca şi oponentul său Mark Rutte, şi afirmă că demersul său nu are ca scop final numirea sa ca secretar general al NATO, ci o dezbatere în urma căreia alianţa politico-militară să funcţioneze mai bine.

• Eşec după eşec în contabilitatea lui Klaus Iohannis

Frustrările exprimate de Klaus Iohannis în declaraţiile de presă de mai sus arată clar că preşedintele României a contabilizat în aceste zile la Washington un eşec usturător. Este pentru a doua oară în cariera politică a lui Klaus Iohannis în care acesta înregistrează un eşec, dar magnitudinea celui de acum o depăşeşte cu mult pe aceea de la mijlocul lunii octombrie 2009, când preşedintele Traian Băsescu a refuzat să îl nominalizeze prim-ministru pe Iohannis - omul grupării de la Grivco, controlată de Dan Voiculescu şi de oamenii din jurul său. Practic, prin eşecul înregistrat la Washington se pare că lui Klaus Iohannis i se închid porţile şi pentru eventuale candidaturi la nivel european, cu excepţia poate a unei candidaturi pentru funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, funcţie deţinută în prezent de Josep Borrell.

Mai mult, Klaus Iohannis nu a reuşit să obţină nimic concret din întâlnirea cu Joe Biden, nici măcar ridicarea regimului de acordare a vizelor pentru cetăţenii români. Referitor la această chestiune, preşedintele Iohannis a spus: "Sunt foarte multe discuţii tehnice aici. Ştiţi că Visa Waiver nu este o decizie politică, este o decizie care se bazează pe date statistice. Ministerul de Externe de la noi şi Ambasada de aici au luat lucrurile foarte în serios. Există campanii de conştientizare, de îmbunătăţire a ratei de acceptare şi, în acest sens, putem să avem speranţa legitimă ca într-un viitor destul de apropiat să se rezolve această chestiune".

Viitor apropiat despre care se vorbeşte de câţiva ani încoace, dar care nu se concretizează sau mai bine spus nu se întrezăreşte.

Singurul domeniu în care cei doi omologi se pare că s-au înţeles au fost discuţiile privind înzestrarea Armatei şi industria de apărare. Cel puţin aşa reiese din declaraţiile preşedintelui Klaus Iohannis, dar şi din comunicatul de presă emis de Administraţia prezidenţială americană după întâlnirea celor doi şefi de stat.

Klaus Iohannis a afirmat: "România stă extraordinar de bine cu decizia de 2,5% din PIB pentru Apărare. Sunt mulţi aliaţi care sunt foarte departe chiar de 2% şi, sigur, în măsura în care tensiunile cresc, discuţia se va relua şi va fi nevoie, şi asta am spus-o şi în discuţia cu preşedintele Biden: trebuie să fim foarte lucizi şi să vedem că industriile noastre de apărare trebuie să crească producţia, altfel nu vom face faţă acestei situaţii. (...) Sunt obiective naţionale importante: întărirea Flancului Estic, şi asta am pus-o în discuţie astăzi (n.r. marţi). Avem acele battlegroups, avem trupe, dar, după părerea mea, nu este suficient. Este nevoie de un angajament mult mai ferm pentru Flancul estic, şi pentru apărare, dar şi pentru descurajare, însă descurajare nu înseamnă să aducem şi mai mulţi soldaţi pe Flancul estic. Descurajare înseamnă să fim echipaţi ca lumea, înseamnă să avem o producţie din industria de apărare care este suficientă. Ştiţi foarte bine că ajutorul pentru Ucraina gâfâie într-o zonă sensibilă, proiectilele de artilerie, şi aşa ceva nu poate să rămână aşa cum este acum. Deci, apărare - e clar. Descurajare înseamnă să devenim noi mai puternici, iar pentru asta, da, trebuie să alocăm sume mai mari pentru industria de apărare, pentru cei care se ocupă de achiziţia de sisteme. Dar lucrurile merg mult mai departe. Dacă vrem să avem un sistem funcţional pe Flancul estic, el trebuie să aibă o acoperire logistică pe măsură. De exemplu, pentru carburant, este un lucru esenţial. Orice armată se opreşte dacă nu mai are carburant, şi noi trebuie să avem un sistem de alimentare pe întreg Flancul estic. Aceste chestiuni sunt vitale. Pe de altă parte, strategia pentru Marea Neagră - războiul este în Marea Neagră, este în regiunea Mării Negre, nu în altă regiune. Trebuie să ne concentrăm mai mult, să fim mai concreţi, să elaborăm obiective punctuale, să elaborăm strategii pentru a preveni extinderea conflictului şi, sigur, în final, să ajungem la o pace care satisface şi obiectivele Ucrainei".

Referitor la aceste aspecte, în comunicatul de presă emis de Administraţia prezidenţială americană se arată: "Preşedintele Biden a mulţumit României pentru găzduirea militarilor americani şi pentru angajamentul său faţă de securitatea în flancul estic al NATO, inclusiv în regiunea Mării Negre. Preşedintele Biden a salutat investiţiile României în apărare, stat care şi-a depăşit constant angajamentul NATO de a cheltui cel puţin 2% din PIB pentru apărare. Liderii şi-au reafirmat sprijinul ferm pentru Ucraina, deoarece aceasta se apără împotriva agresiunii ilegal declanşată de Federaţia Rusă, iar preşedintele Biden şi-a exprimat aprecierea pentru sprijinul acordat de România refugiaţilor ucraineni şi pentru eforturile făcute pentru tranzitul cerealelor ucrainene către piaţa internaţională. Ambii lideri au convenit că este esenţială cooperarea bilaterală în domeniul securităţii energetice şi au remarcat că acesta este unul dintre multele domenii ale relaţiei economice şi comerciale în creştere dintre cele două state".

Din cele de mai sus, se poate spune că întrevederea celor doi preşedinţi a avut un singur scop: reafirmarea sprijinului american pentru ţara noastră în faţa provocărilor venite dinspre Federaţia Rusă. În rest, nimic din ce şi-ar fi dorit Klaus Iohannis cu câteva luni înainte de finalul celui de-al doilea mandat prezidenţial nu s-a concretizat. Eşec personal pe linie pentru Klaus Iohannis, consolat cu premiul primit azi noapte, în jurul orei 2 a.m. - ora României - din partea celor de la Atlantic Council.