Care este răspunderea juridică a domnului Sima?

Domeniul pieţei de capital este unul foarte controversat datorită noutăţii sale în ţara noastră, a tehnicităţii deosebite pe care o prezintă, dar şi a gravităţii unor infracţiuni deja comise în cadrul său. Din acest motiv, urmează să oferim unele explicaţii necesare înţelegerii domeniului, explicaţii care au rolul de a construi şi situaţia premisă a infracţiunilor reglementate de legea nr. 297/2004. Odată cu alinierea la cerinţele Uniunii Europene, au fost determinate o serie de modificări legislative în acest domeniu. În cadrul sau, au activat, pe rând, Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, primă cu acest specific în România contemporană.

Există 3 tipuri de răspundere în cazul Sima:

- răspunderea profesională

- raspunderea penală

- raspunderea morală

Răspunderea penală

Situaţia lui Sima vizează infracţiunea de gestiune şi practică frauduloasă şi chiar abuz de încredere. În drept, fapta constituie infracţiune de gestiune frauduloasă forma agravata prevăzută de art. 214 al. 2. Cod Penal, deoarece a fost săvârşită în scopul de a dobândi foloase material.

Codul penal al României reglementează în articolul nr. 213 infracţiunea de abuz de încredere ca fiind fapta unei persoane de a-şi însuşi un bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui. Sunt asimilate bunurilor enumerate în textul de lege şi înscrisurile. De asemenea, se consideră abuz de încredere fapta coproprietarului care îşi însuşeşte un bun aflat în coproprietate, dacă bunul se afla în detenţia lui exclusivă.

Conţinutul infracţiunii

Persoana care deţine bunul ce face obiectul infracţiunii trebuie să deţină acel bun în baza unui titlu, fie că este contract de gaj, depozit, transport etc. Deţinerea bunului nu reprezintă o posesie în sensul celei definite de Codul civil, ci o detenţie precară, ceea ce presupune obligaţia celui care deţine de a returna bunul în momentul încetării raportului juridic. Dacă nu există un raport patrimonial în baza căruia se deţine lucrul, nu se poate reţine infracţiunea de abuz de încredere, ci este o infracţiune de furt.

În plus, nu trebuie confundată obligaţia de restituire a bunului deţinut precar, cu obligaţia de a restitui o sumă de bani, care face obiectul unui raport de drept civil şi în caz de neexecutare a obligaţiei, creditorul se poate îndrepta împotriva debitorului care refuză restituirea sumei, numai în instanţă civilă.

Nu există infracţiunea de abuz de încredere nici atunci când persoana deţine bunul în baza unui raport civil care îi dă drept să îl folosească, să şi-l însuşească sau chiar să nu îl restituie.

În ce priveşte actele de însuşire, dispunere sau refuz, trebuie făcute următoarele precizări: însuşirea unui bun sau a mai multor bunuri de către aceeaşi persoană, detentor precar, nu constituie conţinutul mai multor infracţiuni de abuz de încredere, ci numai a uneia. Dispunerea constă în acte de dispoziţie, spre exemplu înstrăinarea bunului, pe care detentorul le face, deşi titlul în baza căruia deţine bunul nu îi permite executarea unui astfel de act. În fine, refuzul de restituire, poate să fie expres sau tacit şi constă în atitudinea făptuitorului de a nu înapoia bunul deţinut. Poate forma element material al infracţiunii şi distrugerea bunului primit în gaj de la creditor.

Pedeapsa pentru abuz de încredere

Infracţiunea de abuz de încredere se poate săvârşi în toate formele de participaţie penală: autorat (coautorat), complicitate, instigare. Tentativă, deşi posibilă, nu este sancţionata de lege. Pedeapsa pentru infracţiunea de abuz este închisoarea de la 3 luni la 4 ani sau amendă. Ori de câte ori bunul, obiect al infracţiunii, este proprietate privată, cu excepţia cazului în care acesta aparţine parţial sau în întregime statului, acţiunea se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală a făptuitorului.

Dacă se face ce se doreşte şi anume discreţionar cu banii celor care joacă se încalcă Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital.

Legea 297/2004

Acest act normativ este unul amplu, complex, cuprinzând şi reglementările virtuale care au intrat în vigoare la un moment ulterior celui stabilit pentru intrarea în vigoare a Legii nr. 297/2004, momentul integrării României în Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007.Ca şi în cazul actelor normative anterioare şi Legea nr. 297/2004 include norme Juridice incriminatorii, norme care definesc infracţiuni, în cazul nostru prin tehnica trimiterii.

Astfel, în art. 279 din lege, se stabileşte că "Săvârşirea cu intenţie a faptelor prevăzute la art. 237 alin. (3), art. 245-248 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, în limitele prevăzute la art. 276 lit. c), şi cu pedeapsa accesorie a interdicţiei prevăzute la art. 273 alin. (1) lit. c) pct.3. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

În limitele prevăzute la art. 276 lit. c), accesarea cu intenţie de către persoane neautorizate a sistemelor electronice de tranzacţionare, de depozitare sau de compensare-decontare".Conţinutul legal: "încălcarea cu intenţie de către administratorul, directorul şi/sau directorul executive al unei societăţi comerciale a obligaţiei de a prezenta acţionarilor situaţii financiare exacte şi informaţii reale privind condiţiile economice ale societăţii constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

În limitele prevăzute la art. 276 lit. c) - între jumătate şi totalitatea valorii tranzacţiei realizate cu săvârşirea faptelor prevăzute la art. 245- 248 din Legea nr. 297/2004 şi cu pedeapsa accesorie a interdicţiei prevăzute la art. 273 alin. (1) lit. c) pct. 3 - interzicerea temporară a desfăşurării unor activităţi şi servicii ce cad sub incidenţa Legii nr. 297/2004. În cazul de faţă, este vorba de o variantă de specie a infracţiunii prevăzute de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Legea societăţilor comerciale care prevede că se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani fondatorul, administratorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii care prezintă, cu rea-credinţa, acţionarilor o situaţie financiară inexacta sau cu date inexacte asupra condiţiilor economice ale societăţii, în vederea ascunderii situaţiei ei reale.

De fiecare dată când fapta va fi comisă în cadrul unei societăţi comerciale admisă la tranzacţionare pe piaţa de capital prin autorizare de C.N.V.M., se va aplica art. 279 alin. (1) din Legea nr. 279/2004. Autorizaţia se acordă în urma constatării îndeplinirii condiţiilor legale pentru aceasta. În cazul în care o astfel de autorizaţie există nu se vor mai aplica prevederile art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, ci cele din Legea nr. 297/2004.

Deci există legislaţie.Unele sunt infracţiuni pentru care trebuie depusă plângere prealabilă,altele nu. Chiar dacă nu avem plângeri din partea păgubiţilor se poate urmări penal domnul Sima.

Răspunderea profesională

Poliţa de asigurare privind răspunderea civilă profesională a brokerilor de asigurări.

Prezenţa asigurare acoperă pierderile băneşti pe care Asiguratul este obligat să le suporte în cazul în care, în legătură cu exercitarea profesiei de broker de asigurări, a cauzat un prejudiciu unui client al său, persoană fizică sau juridică, pe care, în temeiul angajării răspunderii sale contractuale profesionale, este obligat să îl repare.

Asiguratorul acoperă pretenţiile de despăgubiri, ca urmare a prejudiciilor produse de Asigurat clienţilor săi cu care a încheiat un contract valabil de mandat comercial (contract de reprezentare, contract de comision,contract de brokeraj), prin încălcarea din culpă a obligaţiilor profesionale că broker de asigurări (urmărea unui act de neglijenţă,eroare sau omisiune) comis oriunde sau pretins a fi fost comis în perioada de valabilitate a poliţei, în limita răspunderii asumate prin poliţa,pentru:

a) sume pe care Asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de daune pentru prejudicii materiale provocate, din culpă sa, clienţilor, în exercitarea profesiei şi conform cu clauzele contractului de brokeraj încheiat cu acesta pentru operaţiuni că:

- negocierea în numele clientului său şi încheierea de contracte de asigurare pentru acesta;

- realizarea acoperirii riscurilor convenite prin contractul de mandat cu clientul, obţinerea condiţiilor de asigurare corespunzătoare referitor la sume asigurate / limite ale răspunderii, modalităţi de plată a asigurării,regularizarea daunelor ;

- corespondenţa între client şi Asigurator privind chestionar de asigurare, rezilierea sau denunţarea poliţei,reînnoirea poliţei, plata primelor de asigurare, acte şi documente pentru întocmirea dosarelor de dăuna în vederea despăgubirii / indemnizării, orice alte servicii specificate în contractul de mandat, conform legislaţiei în vigoare privind activitatea de broker de asigurări;

b)cheltuieli de judecată făcute de Asigurat în procesul civil, dacă a fost obligat la desdaunaare;

c)cheltuieli de judecată făcute de clientul Asiguratului în calitate de prejudiciat pentru îndeplinirea formalităţilor legale în vederea obligării Asiguratului la plata despăgubirii, cu condiţia ca acesta să fi fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata acestora.

Calitatea de asigurat

Prin Asigurat, în sensul prezentelor condiţii se înţelege:

a) Broker de asigurare, (aşa cum este definit de Legea Nr. 32/2000, şi de ORDINUL nr. 4/2001), respectiv persoană juridică romana sau străină, autorizată în condiţiile legii, care, pentru clienţii săi, negociază sau încheie contracte de asigurare şi acordă alte servicii în legătură cu protecţia împotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor;

b) Poliţa se încheie pe numele societăţii comerciale pentru toţi angajaţii cu contract de muncă, şi pentru toţi colaboratorii cu contracte de sub-mandat.

Răspunderea morală

Creşte foarte mult neîncrederea în activitatea bursei şi ar putea fiecare dintre brokeri să îl cheme delictual pe Sima pentru daune în instanţă.