Cât de imorali sunt cei bogaţi?

Într-o intersecţie din California, acum ceva vreme, putea fi văzut un individ cu un carneţel. Se uita atent după maşini şi lua notiţe. Omul era psiholog şi colecta informaţii pentru un experiment.

Mai întâi, el nota fiecare maşină care executa o manevră interzisă de Codul Rutier. Circa 12% dintre maşinile care traversau intersecţia executau o astfel de manevră. În altă coloană el nota şi marca maşinii. Această marcă a maşinii corelează foarte bine - lucru ştiut deja - cu venitul şoferului. Aşa încât savanţii, în pasul al doilea, au trecut direct la construcţia unei alte corelaţii. Şi au descoperit că şoferii mai bogaţi erau mai neatenţi cu regulile de trafic. Spre exemplu, erau mai înclinaţi să îi "taie faţa" unui alt şofer.

Desigur, regulile de trafic sunt doar un set anume de reguli sociale. Însă descoperirea psihologilor americani este destul de interesantă şi ne bulversează unele aşteptări.

Iată un exemplu de aşteptări înşelate. Să luăm un grup de oameni a căror meserie este chiar studiul normelor - eticienii. Ei sunt subiectul unui studiu fascinant, care a vizat genul cărţilor furate din bibliotecile unor departamente de filozofie. Cele mai furate s-au dovedit... chiar cărţile de etică.

Să revenim la bogaţii noştri, pentru că evidenţa se acumulează. Într-un alt experiment s-au folosit, fără ca subiecţii să ştie, zaruri măsluite. Acestor subiecţi li se cerea să raporteze scorurile. Fără ca aceştia să ştie, li se dădea posibilitatea să trişeze în raportarea acestor scoruri.

Şi aici cercetătorii de descoperit ceva asemănător: frecvenţa cu care subiecţi trişau era direct corelată cu starea lor materială. Mai precis, cei mai înstăriţi trişau mai frecvent.

În termeni mai generali: cu cât mai sus pe scara socială, cu atât mai redus respectul pentru norme.

Nu este o concluzie foarte confortabilă, nu-i aşa?

Acum, pentru a privi lucrurile într-o manieră mai riguroasă, să precizăm că o corelaţie statistică nu înseamnă că bogaţii sunt strict imorali sau că săracii, prin opoziţie, sunt monumente de moralitate. Aceasta este problema cu multe studii interpretate "pe picior". Haideţi să încercăm ceva mai inteligent.

Cât de puternică este corelaţia dintre clasă şi comportamentul abuziv? În cazul precis al experimentului din intersecţie, mă tem că foarte puternică. Pentru mine, cel puţin, surprinzător de puternică. Şoferii unor maşini scumpe precum Porsche erau de circa 4 ori mai înclinaţi să "taie faţa" altor şoferi, să nu dea prioritate pietonilor etc. (O observaţie pe care, suspectez, mulţi şoferi au făcut-o în trafic fără să mai citească studii de psihologie). În alt experiment, unor subiecţi li s-a spus că bomboanele de pe masă sunt destinate unor copii dintr-un alt experiment, însă pot lua şi ei, dacă doresc. Participanţii mai înstăriţi au luat... de două ori mai multe bomboane de la gura copiilor decât participanţii mai săraci.

În faţa acestor fapte, vin cu o întrebare de principiu: poţi deveni bogat dacă eşti altruist?

Altfel spus - dacă suntem de acord că altruismul este superior egoismului, în ordine morală - pot oamenii cu o moralitate superioară să devină mai bogaţi decât aceia care sunt, evident, deficienţi moral?

Unii vor obiecta aici arătând cu degetul spre activităţile filantropice ale bogaţilor. Eu salut filantropia - deşi ea nu e specifică bogaţilor. (Sunt destule bătrâne care dintr-o pensie modestă fac donaţii, hrănesc animale sau întreţin orfani). Însă observ ceva: matematic vorbind, nu poţi da altora mai mult decât ai luat de la ei, ca profit.

Iarăşi, trebuie să temperez impulsul de a legitima o anumită ideologie în cele de mai sus. Nu de alta, dar mai observ ceva: multe dintre aceste experimente, de psihologie sau de economie comportamentală, vizează doar un anumit set de principii. Aş fi curios, spre exemplu, ce corelaţii ar descoperi cercetătorii dacă ar investiga alt gen de transgresiuni, cum ar fi acelea de la normele politeţei.

Toţi avem o anume experienţă cu privire la caracterele unora dintre aceşti oameni, - "les nouxeaux riches" cum erau ei numiţi altădată. Eu îmi amintesc cum pe la mijlocul anilor '90 în faţa blocului nostru îşi parca Mercedes-ul (violet!), nou-nouţ, una dintre aceste îmbogăţite ale tranziţiei, patroana cu coc exigenat a unui butic de pe stradă. Avea o alarmă care suna de fiecare dată când cineva trecea pe lângă maşină - adică mai mereu, având în vedere zona în care stăteam. I-am atras la un moment dat atenţia că deranjează. Privirea ei spunea totul. Părea un extraterestru surprins că fiinţele inferioare de pe planeta vizitată au darul vorbirii. Şi-a mutat status-symbol-ul doar după ce clasa muncitoare a început să arunce cu diverse obiecte de la balcon.

Confucius afirma că "într-o ţară bine guvernată, sărăcia este ceva imoral; într-o ţară rău guvernată, averea este ceva imoral".

Să ne întoarcem la întrebarea din titlu. Răspunsul este, din câte se vede, "Depinde!". Printre altele, depinde de buna guvernare sau de absenţa acesteia.