Cât mai poate fi amânată "ziua judecăţii"?

Actualizare - Panica s-a extins pe bursele internaţionale, alimentată puternic de eşecul negocierilor dintre OPEC şi Rusia privind reducerea producţiei de petrol

Contractele futures pentru indicele Dow Jones au înregistrat un declin de peste 1.200 de puncte, care poate indica o prăbuşire a cotaţiilor de deschiderea de astăzi de la New York.

Contractele futures pentru S&P 500 au scăzut cu peste 5%. În aceste condiţii tranzacţiile de pe piaţa CME au fost oprite de mai multe ori, iar ulterior a fost introdusă limita de tranzacţionare care nu permite scăderi mai mari de 5%.

Efectele "războiului petrolier" s-au manifestat violent după scăderea preţului petrolului cu circa 10% în ultima zi de tranzacţionare a săptămânii trecute. Cotaţiile futures pentru WTI au scăzut cu 27% şi au coborât sub 30 de dolari pe baril, iar cotaţiile petrolului Brent au scăzut cu peste 31%, până la circa 31 de dolari pe baril.

Randamentul obligaţiunilor guvernamentale americane şi-au continuat declinul accelerat şi au împins întreaga curbă a randamentelor sub 1%. Randamentul obligaţiunilor de 10 ani a scăzut până la 0,489%, conform datelor de la Investing.com, în timp ce randamentul obligaţiunilor de 30 de ani a atins un nou minim istoric, de circa 0,93%.

---

După comunicatul Federal Reserve în care se anunţa reducerea neaşteptată a dobânzii de politică monetară, Jerome Powell, preşedintele instituţiei, a declarat în faţa jurnaliştilor că "pieţele financiare funcţionează într-o manieră ordonată".

Oricum am întoarce sensul acestor cuvinte, ceva nu este în regulă. Oare cât vor mai nega bancherii centrali că s-a depăşit cu mult pragul până la care erau de ajuns câteva vorbe meşteşugite pentru a "îmblânzi" pieţele şi a le "convinge" să arate numai creşteri?

Nici epidemia de coronavirus nu va putea fi folosită drept ţap ispăşitor, în condiţiile numeroaselor declaraţii ale analiştilor şi investitorilor, care nu o privesc drept cauză a prăbuşirii burselor, ci doar catalizator al fenomenului.

Sfârşitul săptămânii trecute ne-a oferit, din nou, o mostră a comportamentului "ordonat" al pieţelor. Creşteri şi scăderi zilnice de peste 4% ale indicelui Dow Jones, reflectare a unor mişcări de peste 1.000 de puncte, aproape că au ajuns să fie considerate "noua normalitate" (vezi graficul 1).

Kathryn Kaminski, manager de portofoliu la AlphaSimplex Group, a declarat pentru Bloomberg că "astfel de fluctuaţii zilnice arată că nu ştim ce se întâmplă".

Oare care ar fi "reţeta" pentru refacerea încrederii pornind de la această stare de confuzie totală? Trecerea la cumpărarea directă a acţiunilor companiilor de către Federal Reserve, după cum arată o serie de speculaţii recente de pe piaţă, care sunt alimentate inclusiv de oficiali ai băncii centrale americane?

Refugiul căutat de investitori în obligaţiunile guvernamentale americane a determinat accelerarea tendinţei negative la nivelul randamentelor pe termen lung, care au atins noi minime istorice (vezi graficul 2).

Astfel, randamentul obligaţiunilor de 10 ani a scăzut până la 0,74%, conform datelor de la Trezoreria SUA, de la 1,54% la începutul lunii trecute şi 1,92% la sfârşitul anului trecut. Randamentul obligaţiunilor de 30 de ani a scăzut până la 1,25%, de la 2,01% la începutul lunii trecute şi 2,39% la sfârşitul anului trecut.

"Creşterea preţurilor pentru obligaţiunile de 30 de ani a fost aşa de feroce, încât CME Group a oprit în mod repetat tranzacţiile pentru contractele futures", se arată într-o ştire Bloomberg.

Agenţia de ştiri americană mai prezintă şi avertismentele din piaţă referitoare la condiţiile în care a avut loc creşterea accelerată a preţurilor obligaţiunilor, respectiv un deficit sever al lichidităţii.

O altă creştere care îngrijorează este aceea a spread-ului FRA-OIS de pe piaţa monetară din SUA, până la 51 de puncte de bază, un nivel dublu faţă de săptămâna anterioară. Spread-ul FRA-OIS reprezintă diferenţa dintre rata Libor la 3 luni şi dobânda efectivă de politică monetară din SUA şi reflectă creşterea riscului din sectorul bancar.

"Privim în abisul unei crize a creditării", a declarat Kaspar Hense, manager de portofoliu BlueBay Asset Management, pentru Bloomberg.

În aceste condiţii, volatilitatea a explodat, indicele VIX de la Cboe atingând un maxim intraday de circa 54 de puncte în ultima zi de tranzacţionare a săptămânii trecute (vezi graficul 3). Pragul de 50 de puncte nu a mai fost depăşit din august 2011.

Neputinţa Federal Reserve de a calma situaţia este ilustrată şi de continuarea "tragediei" de pe piaţa repo, unde cererea şi oferta de lichiditate refuză să se întâlnească. Dacă în luna februarie 2020 acest lucru se întâmpla doar pentru operaţiunile cu maturitatea la 14 zile, acum fenomenul a apărut şi pentru operaţiunile overnight (vezi graficul 4).

Jeffrey Gundlach, director executiv la DoubleLine Capital şi supranumit "regele obligaţiunilor", consideră că Federal Reserve a acţionat sub impulsul panicii când a redus dobânda, conform unui articol de pe site-ul televiziunii CNBC, iar dobânzile pe termen scurt se îndreaptă către zero.

În ciuda presiunilor de reducere a randamentelor, tendinţa este exact inversă pentru obligaţiunile companiilor, în special a celor cu rating speculativ.

Oricum relaţia de cauzalitate dintre dobânzile scăzute şi stimularea inves­tiţiilor a început să fie pusă sub semnul întrebării tot mai mult.

Asta a făcut recent şi Jacques de LarosiPre, fost guvernator al Băncii Franţei şi fost director executiv al FMI, în articolul "Do low rates spur investment?" din revista Central Banking Journal. Concluzia sa este că "sunt prea puţine dovezi care să arate că dobânzile scăzute ajută la redresarea economică".

Pentru David Stockman, fost director al Office of Management and Budget în administraţia Reagan, "coronavirusul expune şi boala mortală reprezentată de combinaţia otrăvitoare dintre banii ieftini, creditul ieftin, financializarea pe scară largă şi speculaţiile necontrolate care au fost injectate în economia americană de Federal Reserve şi politicienii din Washington", conform unui articol recent preluat de Zerohedge.

Stockman mai subliniază că oamenii au devenit dependenţi de datorii tot mai mari în ultimele trei decenii, iar "aici s-a ajuns ca urmare a atragerii lor pe această cale de către agenţi ai statului, în special băncile centrale".

Drept "instrumente ale minciunii" au fost utilizate "rate falsificate ale dobânzilor, preţurile umflate artificial ale activelor financiare şi teoria depăşită a creşterii economice permanente pe baza programelor de stimulare finanţate prin credite", după cum mai scrie fostul oficial american.

Politicile monetare au fost duse pe noi culmi ale iresponsabilităţii după criza financiară globală, dar ceea ce au reuşit să facă a fost doar amânarea "zilei judecăţii" pentru "realitatea" iluzorie "construită" cu bani ieftini şi tiparniţe monetare.

Dar cât mai poate fi extinsă o amâ­nare care durează deja de mai bine de un deceniu?