Ce pericole ascund emisiunile de obligaţiuni dedicate populaţiei?

Ministerul de Finanţe a anunţat recent că pregăteşte o emisiune de obligaţiuni a cărei ţintă este investitorul retail, adică orice cetăţean care dispune măcar de 1.000 de lei, valoarea nominală unitară a unui astfel de titlu.

Obligaţiunile se vor vinde prin intermediul BVB, iar Lucian Anghel, preşedintele Bursei, a declarat că "vrem să dezvoltăm piaţa titlurilor de stat ca o alternativă viabilă de economisire la depozitele bancare", după cum scrie presa financiară.

Într-un comentariu pe marginea unui articol dedicat acestei emisiuni de obligaţiuni, cititorul unui site financiar apreciază că "titlurile sunt foarte lichide şi stabile, deci practic se comportă ca un depozit la vedere".

Din păcate, plasarea banilor în obligaţiuni de stat este cu totul altceva decât economisirea prin intermediul depozitelor bancare. Investitorul va primi valoarea nominală doar la scadenţă, care este mult mai îndepărtată decât a unui depozit obişnuit, dar până atunci preţul de pe piaţă poate înregistra fluctuaţii majore, în funcţie de evoluţia dobânzilor.

În cazul titlurilor cu venit fix, cum sunt şi obligaţiunile guvernamentale, valoarea lor de piaţă este invers proporţională cu evoluţia dobânzilor. Adică preţul obligaţiunilor scade când dobânzile cresc şi invers.

De exemplu, la emisiunea unor noi obligaţiuni investitorul află o serie de informaţii de bază, cum sunt rata cuponului (n.a. dobânda anuală plătită, care este, de obicei, fixă până la maturitate), valoarea nominală şi maturitatea.

Să presupunem că valoarea nominală este de 1.000 de lei, iar rata cuponului de 6%. Dacă preţul de pe piaţă ajunge la 800 de lei, atunci randamentul obligaţiunii va creşte până la 7,5%, deoarece investitorul va obţine un cupon anual de 60 de lei pe un titlu financiar pentru care a plătit 800 de lei. Dacă preţul va creşte până la 1.200 de lei, atunci randamentul scade până la 5%. Oare ce fel de depozit la vedere poate să valoreze într-o zi 1.000 de lei, iar în ziua următoare doar 800?

Indiferent cât plăteşte investitorul pentru o obligaţiune de stat cu o valoare nominală de 1.000 de lei, păstrarea acesteia până la maturitate îi garantează returnarea principalului, alături de sumele aferente cupoanelor. Dar nimeni nu garantează şi puterea de cumpărare a principalului la maturitate.

Acesta este unul dintre motivele pentru care obligaţiunile guvernamentale sunt cunoscute, de mai multe decenii, drept "certificate de confiscare garantată". Un alt mod în care funcţionează confiscarea este reprezentat de creşterea taxelor în viitor pentru acoperirea noilor datorii.

Curios este faptul că anunţul Ministerului de Finanţe a venit cu puţin înainte de eşuarea unei licitaţii pentru obligaţiuni cu maturitatea în 24 iunie 2019. Acestea au un cupon de 4,25%, iar emisiunea de la mijlocul lunii trecute a fost acceptată în întregime de către bănci (500 de milioane de lei) la un randament de 3,3%.

De ce nu au acceptat băncile şi emisiunea de zilele trecute, mai ales că Banca Naţională şi-a manifestat intenţia de a reduce dobânda de politică monetară? Să fie lipsa de încredere în menţinerea tendinţei de scădere a dobânzilor, pe fondul semnalelor de pe pieţele internaţionale privind creşterea costurilor de finanţare la nivelul economiilor emergente?

"Obligaţiunile guvernamentale poloneze au înregistrat cea mai puternică scădere din ultimele şase luni, pe fondul speculaţiilor privind necesitatea unor noi stimulente monetare, dar mai ales a momentului în care Federal Reserve va hotărî creşterea dobânzilor", scria recent Bloomberg.

Analiştii de pe piaţă consideră că obligaţiunile pe termen lung ale Poloniei nu au suferit decât o corecţie, în condiţiile în care "PIB-ul Statelor Unite şi Fed-ul sunt principalii factori pentru evoluţia obligaţiunilor", după cum mai arată Bloomberg.

În condiţiile în care dobânzile oficiale de pe piaţa noastră se află la minime istorice, pe fondul ratării ţintei veniturilor bugetare, în special a celor din TVA, se poate aprecia că obligaţiunile guvernamentale "dedicate" populaţiei reprezintă instrumente financiare cu un profil de risc deosebit de ridicat, având în vedere maturitatea şi randamentul despre care s-a scris în presă.

Dincolo de aceste elemente, precum şi de aspectul moral al investiţiei în astfel de titluri (n.a. despre care am scris în "Scăderea dobânzilor nu poate porni motorul gripat al economiei", BURSA, 05.08.2014) mai există o întrebare. Poate BVB să ofere toate informaţiile de care au nevoie investitorii în astfel de titluri financiare?

Este de ajuns să comparăm, de exemplu, informaţiile oferite la Bursa din Frankfurt pentru obligaţiunile emise de guvernul României în euro şi maturitatea în 18 iunie 2018 (n.a. ISIN XS0371163600) cu cele oferite de BVB pentru ISIN-ul RO1215DBN073 (n.a. ISIN este acronimul de la International Securities Identification Number, un cod unic de identificare al titlurilor financiare).

Preţul obligaţiunilor la Frankfurt manifestă o volatilitate semnificativă (vezi grafic; preţul este exprimat, conform convenţiei pentru obligaţiuni, ca procent din valoare nominală unitară a acestora), înregistrând o creştere semnificativă de la începutul anului, până la 117,955 la sfârşitul săptămânii trecute.

Conform prospectului, emisiunea XS0371163600 are o valoare nominală unitară de 1.000 de euro şi un cupon de 6,5%. Valoare totală a emisiunii este de 1,5 miliarde de euro, iar cadrul legal care o guvernează este cel britanic. "Curţile de justiţie din Anglia au jurisdicţie exclusivă pentru soluţionarea oricăror dispute apărute în legătură cu prezentele titluri", se arată în prospectul de emisiune.

Ultima precizare, privind cadrul juridic, este deosebit de importantă, deoarece, în cazul Greciei, haircut-ul s-a aplicat obligaţiunilor aflate sub jurisdicţia locală.

Preţul la care s-au tranzacţionat obligaţiunile noastre la Frankfurt în prima zi a lunii august arată că randamentul a fost de 1,687%, informaţii fiind oferite şi pentru durata acestora (n.a. măsură a senzitivităţii preţului obligaţiunilor la modificare dobânzilor) sau dobânda acumulată. Bursa de la Frankfurt oferă, de asemenea, şi un calculator online pentru determinarea randamentului obligaţiunilor în funcţie de preţ şi alţi factori de piaţă.

Aproape nimic din toate acestea nu se regăseşte pe site-ul BVB. Oare trebuie ca investitorii să menţină contactul permanent cu brokerii (n.a. am auzit că Harinvest, societate reglementată de ASF, oferă condiţii "premium") pentru a vedea cât de bine se comportă aceste "alternative" ale depozitelor bancare?

Bineînţeles că nici depozitele bancare nu mai sunt ce au fost odată. Ultima reducere a dobânzii de politică monetară va conduce la o nouă scădere semnificativă a dobânzilor pasive, iar cetăţenii vor fi înghesuiţi şi mai tare la colţ de represiunea financiară coordonată de BNR şi guvern.

Aceasta nu înseamnă, însă, că obligaţiunile guvernamentale reprezintă o alternativă investiţională pentru populaţie, mai ales în condiţiile în care guvernatorul Mugur Isărescu cere BCE acces la finanţarea de urgenţă în euro şi pentru băncile al căror capital majoritar este, încă, românesc.

Iar Banca Naţională a României ar trebui să-şi exprime măcar îngrijorarea pentru "iniţiativa" guvernamentală, având în vedere că mai are multe de făcut pentru îmbunătăţirea educaţiei financiare a populaţiei, iar titlurile de stat nu sunt tocmai instrumente financiare uşor de înţeles.

Dacă şi BNR va susţine emisiunea de obligaţiuni către populaţie, atunci vom şti că schema Ponzi derulată de guvernele ultimului sfert de veac se apropie de sfârşit. Nu ne rămâne decât să sperăm că cititorii ziarului "BURSA" nu vor deveni "complici" în noua schemă financiară şi, de asemenea, nu se vor găsi printre cei care îşi aruncă banii în vânt din motive patriotice.