Chiar nimeni din conducere nu va răspunde material şi penal pentru frauda de la Wells Fargo?

Wells Fargo (WFC) nu mai este cea mai valoroasă bancă din Statele Unite. Acţiunile sale au scăzut la NYSE cu peste 3% de la începutul săptămânii, iar capitalizarea bursieră s-a redus până la 236 de miliarde de dolari, de la peste 254 de miliarde la sfârşitul săptămânii trecute.

Motivul îl reprezintă descoperirea unei fraude masive la nivelul diviziei de retail, unde s-au deschis peste 2 milioane de conturi fictive şi s-au emis carduri de credit şi de debit fără acordul clienţilor (n.a. vezi şi articolul "Unde se fură mai mult din conturile bancare, în România sau în Statele Unite?", BURSA, 12.09.2016).

John Stumpf, directorul executiv şi preşedintele băncii, a tăcut mai multe zile după apariţia ştirii în presa americană. Apoi a acordat un interviu cotidianului Wall Street Journal, unde a precizat că "nu au existat motivaţii pentru acest comportament", dar a refuzat să spună cine poartă responsabilitatea finală pentru astfel de practici.

Stumpf a găsit, totuşi, şi nişte vinovaţi: angajaţii care nu au respectat cultura băncii. După cum a scris presa din SUA, 5.300 de angajaţi, care au acţionat probabil din proprie iniţiativă, la fel cum au făcut şi angajaţii Volkswagen pentru falsificarea emisiilor de noxe, au fost concediaţi în ultimii 5 ani.

Directorul financiar John Shrewsberry a mers şi mai departe: "Oamenii despre care vorbim nu erau dintre cei mai performanţi, ci angajaţi care încercau să atingă obiectivele minime pentru a-şi păstra locul de muncă".

Dar dacă nu au existat motivaţii şi presiuni pentru îndeplinirea ţintelor de vânzări, de ce s-a anunţat că banca renunţă la aceste ţinte? Şi de ce a fost nevoie de o perioadă aşa de lungă pentru stoparea fraudei?

Într-un raport al agenţiei guvernamentale Consumer Financial Protection Bureau (CFPB) sunt descrise aspectele fraudei, iar un oficial CPFB a declarat că "WFC a cunoscut activitatea angajaţilor, dar nu a luat măsuri pentru stoparea acesteia".

La sfârşitul săptămânii trecute, Bloomberg scria că banca a fost de acord să soluţioneze cazul fără a admite sau a nega acuzaţiile din partea CFPB şi va plăti o amendă de 185 de milioane de dolari. De asemenea, banca va plăti şi despăgubiri cumulate de 5 milioane de dolari clienţilor de la care s-au încasat comisioane abuzive.

De parcă amenda de 185 de milioane de dolari nu ar fi fost destul de scandaloasă prin dimensiunea ei nesemnificativă, în presă a mai apărut o ştire despre prima de aproape 125 de milioane de dolari acordată la retragerea din structurile băncii a directorului executiv Carrie Tolstedt, care a coordonat operaţiunile de retail din 2008, după fuziunea cu Wachovia în perioada crizei financiare. Wells Fargo a beneficiat atunci de un "ajutor" guvernamental de 25 de miliarde de dolari.

Când şi-a anunţat "pensionarea", în iulie 2016, doamna Tolstedt a fost elogiată de John Stumpf, fiind numită "purtător de drapel al culturii noastre" şi "apărător al cauzei clienţilor noştri", după cum scrie revista Forbes, care mai arată că "nu este clar dacă Tolstedt a cunoscut sau este responsabilă pentru tacticile abuzive ale băncii". Dar cine le-ar fi putut cunoaşte cel mai bine? Portarul de la sediul central din San Francisco?

După ce a mai declarat pentru WSJ că nu intenţionează să demisioneze, ci se va concentra integral asupra viitorului băncii, John Stumpf a subliniat necesitatea recâştigării încrederii clienţilor.

Mult mai dificilă se va dovedi, însă, recâştigarea încrederii acţionarilor şi altor investitori, în condiţiile în care şi politicienii doresc să demonstreze că le pasă, mai ales că Statele Unite se află în campanie electorală pentru Casa Albă, Camera Reprezentanţilor şi o treime din Senat.

La propunerea unor senatori ai Partidului Democrat, Stumpf a fost invitat să dea explicaţii în faţa Comisiei Bancare din Senat alături de alţi conducători ai băncii. Data stabilită pentru audiere este 20 septembrie 2016.

Totodată, doi dintre cei mai mari acţionari ai băncii au cerut explicaţii cu privire la prima de despărţire acordată doamnei Tolstedt, iar unul dintre aceştia consideră că banii trebuie ceruţi înapoi, conform unui articol din Financial Times.

"Dacă această persoană a coordonat activitatea în perioada fraudei, de ce nu există răspundere?", întreabă un alt investitor, în opinia căruia "ceea ce s-a întâmplat la Wells reprezintă un afront adus integrităţii instituţiei".

Dar ce spune Warren Buffett, conducătorul companiei de investiţii Berkshire Hathaway, cel mai mare acţionar al băncii? Nimic.

Într-un editorial recent de la Bloomberg, Michael Regan scrie despre "tăcerea asurzitoare a lui Buffet referitoare la Wells Fargo".

Berkshire Hathaway deţine circa 10% din acţiunile WFC, iar o cerere trimisă Federal Reserve în iulie 2016 arată intenţia de majorare a cotei peste acest prag. În urma scăderii cu peste 5% a valorii acţiunilor Wells Fargo în ultimele cinci zile (vezi graficul), Buffett a pierdut 1,4 miliarde de dolari, conform estimărilor Bloomberg.

"O mare parte a reputaţiei Wells Fargo a fost construită pe faptul că este banca favorită a lui Buffett", mai arată Regan. Editorialistul de la Bloomberg aminteşte că, pe vremea când era acţionar majoritar la Salomon Brothers la începutul anilor "90, Warren Buffett a fost chemat în faţa Congresului pentru explicaţii referitoare la un scandal major în care a fost implicată banca de investiţii.

"Pierzi bani pentru firmă şi voi fi înţelegător; pierzi o fărâmă din reputaţia firmei şi voi fi nemilos", a declarat atunci cel supranumit "Oracolul din Omaha". Acum tace.

"La fel ca în cazul Goldman Sachs şi al oricărei alte bănci, clienţii sunt doar fraieri care pot fi abuzaţi şi, deoarece nimeni nu merge la închisoare, abuzurile vor continua pe termen nedefinit, până când ceva se va schimba cu adevărat", scrie Zerohedge.

Dar de unde să vină schimbarea fundamentală, când pieţele au uitat deja "problema" de la Wells Fargo? La deschiderea de ieri, acţiunile băncii au crescut cu peste 1%, capitalizarea s-a redresat până la 239,5 miliarde, iar o analiză de pe site-ul The Street arată că "declinul acţiunilor WFC pare să fie în stadiul final şi un minim de circa 41 de dolari pe acţiune poate fi atins în viitorul apropiat, de unde acţiunile pot creşte cu până la 50%".

În aceste condiţii, cine mai are timp de pierdut cu aspectele morale ale "afacerii" şi cine va mai cere răspunderea materială şi penală pentru frauda de la Wells Fargo?