COMISIA EUROPEANĂ: "România - printre ţările cu cele mai dinamice vânzări de neperformante"

Ţara noastră se află printre statele din Europa Centrală şi de Est care înregistrează cele mai dinamice vânzări de credite neperformante, după cum arată Raportul pe România transmis, vineri, de Comisia Europeană.

Acesta subliniază că aplicarea planului Băncii Naţionale a României (BNR) din 2014 referitor la rezoluţia creditelor neperformante (NPL) a condus la o scădere semnificativă a ratei NPL la nivel de sistem, aceasta scăzând de la 22,6% în februarie 2014 la 11,6% în noiembrie 2015.

Raportul citat subliniază: "Curăţarea bilanţului băncilor s-a realizat în principal prin eliminarea unor credite nerecuperabile provizionate integral sau parţial. În plus, în 2014 şi 2015, piaţa românească a fost una dintre cele mai dinamice pieţe din Europa Centrală şi de Est în ceea ce priveşte vânzarea activelor depreciate. De exemplu, în 2014, băncile au vândut credite neperformante în valoare de aproximativ 8,9 miliarde lei".

Vânzarea unor portofolii importante de credite neperformante, de cele mai multe ori cu discounturi ce depăşesc 90%, reprezintă o practică uzuală a unora dintre băncile care activează pe piaţa noastră şi care ridică multe semne de întrebare în rândul clienţilor.

Întrebarea care pluteşte deasupra acestor tranzacţii este cine pierde şi cine câştigă în urma efectuării lor.

Fără excepţie, toţi specialiştii din domeniu, dar şi economiştii susţin că respectivele portofolii de credite sunt provizionate înainte să fie scoase la vânzare.

Acest răspuns naşte o nouă întrebare - cum îşi recuperează băncile provizioanele?

Economistul Adrian Mitroi, din cadrul CFA, subliniază că, dacă în primă fază, din vânzarea creditelor neperformante pierd acţionarii băncilor, în final cei afectaţi sunt reprezentaţi de toate părţile interesate, respectiv deponenţi, debitori, angajaţi, fisc etc.

Domnia sa ne-a explicat: "Când vinzi credite, vinzi de fapt creanţe, iar valoarea încasărilor nu mai este cea aferentă creditelor, ci este o recuperare a creanţelor. Diferenţa acestui efort reprezintă o pierdere pentru bancă, întrucât ea vinde la o valoare mai mică decât cea nominală aşteptată ca urmare a încasării tuturor ratelor viitoare care ar fi trebuit plătite pentru respectivul credit. Aşadar, deocamdată pierde banca, iar pierderea este mult mai mare decât valoarea nominală a creditului, pentru că în contabilitatea băncii este calculată o sumă mult mai mare, care ar fi urmat să fie încasată până la final.

Pentru că împrumuturile neperformante sunt, în general, credite de consum negarantate cu ipotecă, discountul lor, la vânzare, este, probabil, de peste 90%, de la caz la caz. În cea mai mare parte, acest discount a fost deja luat ca pierdere de acţionar, prin provizionare. Reglajul de la momentul vânzării este dat doar de indicatorii de prudenţialitate necesar să fie observaţi de bancă.

Dacă banca nu vinde în interiorul grupului, atunci este o pierdere directă şi clară. Într-un fel sau altul, aceasta este resimţită şi de către ceilalţi deţinători de interese - de la deţinătorii de credite, de obligaţiuni, de acţiuni, de împrumuturi convertibile, la deponenţi, angajaţi şi fisc, acestora din urmă nemaiavând atât de mult impozit de încasat, pentru că băncii îi scade profitul".

Potrivit lui Adrian Mitroi, recuperarea provizionelor este şi explicită şi implicită: explicită - prin comisioane mai mari şi dobânzi mai mici; implicită - prin dificultatea cu care mai poate fi luat un credit, condiţii mai aspre în viitor, necesarul suplimentar de garanţii: "Ne înconjoară pe ambele flancuri această represiune financiară în care trăim şi în care norma este reprezentată de randamentele zero".

Şi unii reprezentanţi din piaţă ne-au menţionat că, în final, provizionul nu înseamnă pierdere pentru bănci, acesta fiind recuperat din alte costuri ale produselor bancare.