Conceptul corporatist de "ameninţare" existenţială (I)

Modul cum reacţionăm emoţional la provocări şi oportunităţi, alegerile pe care le facem, mai mult sau mai puţin raţional, lucrurile pe care le însufleţim sau cârligele cu care ne agăţăm de anumite persoane, toate acestea sunt o parte din ceea ce suntem, din identitatea noastră, şi nu ar trebui să fie monetizate de nimeni, mai ales dacă sunt culese fără voia sau ştiinţa noastră.

Cu toate acestea, trăim într-o lume din ce în ce mai digitalizată, într-o conexiune ubicuă şi aproape permanentă, inevitabilă, (de) unde se colectează şi ni se extrag toate informaţiile cu caracter personal, aparent nesemnificative, pe care le "producem" cu fiecare click pe internet, cu fiecare up-grade al unui dispozitiv electronic, cu fiecare actualizare (obligatorie) a datelor cu caracter personal. Ulterior, aceste informaţii sunt prelucrate şi transformate în "produse predictive", care sunt estimări comportamentale sau chiar certitudini ale achiziţiilor noastre viitoare (comerciale, ideologice, politice sau religioase).

Corporaţiile Big Tech fac din colectarea de date cu caracter personal şi din supravegherea şi captivitatea utilizatorilor principalul lor model de business.

Colectorii auto-împuterniciţi ai acestor informaţii, proprietari prin ocupaţiune ai acestor predicţii comportamentale, pot pretinde orice preţ pentru aceste predicţii - în bani sau în drepturi şi libertăţi neutralizate, în legi şi jurisprudenţe protective, în reduceri sau scutiri de taxe şi impozite, în auto-reglementări şi "valori ale comunităţii" proprii, care au caracter a- sau anti-naţional sau care anulează culturi ori credinţe religioase ori care cenzurează opinii şi credinţe.

De aceea, aceşti colectori vor face orice să se asigure că nu vor fi deposedaţi de produsele "lor" predictive, recoltate de la noi.

De aceea şi-au construit fortăreţe digitale, apărate de ziduri groase, legale şi contractuale, şi de şanţuri adânci şi largi, din protocoale informatice impenetrabile şi ineluctabile, ziduri şi şanţuri străjuite de armate de lobbyşti, avocaţi şi consultanţi.

Directiva europeană privitoare la protecţia datelor cu caracter European (GDPR) nu numai că a ieşit prost şi ineficient de sub bagheta birocraţilor bruxelezi (împănaţi cu foşti sau viitori lucrători ai Big Tech, după "principiul" uşii rotative), dar s-a şi transformat rapid într-o metodă foarte eficientă de a culege în continuare, aparent legitim, informaţii personale despre noi, puse chiar de noi la dispoziţia lor, gratuit. În plus, ceea ce putea fi considerat ilegitim până la GDPR, acum este "spălat" prin apăsarea zisului buton, gest cu care acceptăm inconştient (dar legally binding) că furtul de până acum s-a transformat, retroactiv, în ceva onorabil şi respectabil.

Lobby-ul*, sponsorizările politice**, principiul "uşii rotative" (revolving door)***, precum şi armatele de consultanţi şi avocaţi utilizate pentru a apăra la baionetă tranşeele fortificaţiilor celor trei mari tipuri de corporaţii, completează tabloul şocant al capitalismului de supraveghere, care domină lumea contemporană şi o determină la involuţie severă. Aceasta este sursa însărăcirii accentuate a populaţiei vestului şi, mai ales, sursa regresiei democratice, demografice şi culturale care afectează civilizaţia occidentală.

Acelaşi gen de comportament se regăseşte şi la emulii corporaţiilor Big Tech, inclusiv la chinezi, precum şi la corporaţiile Big Pharma şi Big Finance.

Pentru bănci, deponenţii şi împrumutaţii, mai ales cei care fac credite pentru a consuma şi cei care au tendinţa de supra-îndatorare, sunt condiţii sine qua non ale existenţei şi supravieţuirii lor. De aceea, atunci când băncile din România au fost nevoite să "dea piept" cu legea dării în plată (care este un instrument pus la îndemâna consumatorului pentru a-şi negocia cu banca o reducere a poverii datoriei sau o ştergere a datoriei), au considerat-o ameninţare existenţială. Ca să dai credite în continuare (ori pentru a da mai multe credite), trebuie să ai (încă) credite în derulare; totalul creditelor în derulare reprezintă "garanţia" pe care banca trebuie să o furnizeze pentru a da alte credite; creditele neperformante se vând la doi lei din exact acest motiv. Ştergerea prin dare în plată a tuturor (sau a unei mari părţi) creditelor ipotecare în derulare ar însemna dispariţia totală sau parţială a levierului de care băncile dispun, în mod exclusiv şi privilegiat să dea alte credite.

Pentru corporaţiile Big Pharma, bolnavii (inclusiv cei potenţiali sau asimptomatici) sunt esenţiali pentru afacerea farmaceutică. Oamenii sănătoşi, oamenii informaţi, pacienţii care îşi ştiu sau îşi cer drepturile, oamenii care cer tragerea la răspundere pentru daune cauzate de medicamente, vaccinuri, dispozitive medicale şi proceduri medicale cu defecte sau greşite (malpraxis) sunt ameninţări existenţiale pentru Big Pharma.

Serviciile secrete (şi politicienii lor - marionetă) au decis că acest gen de corporaţii Big Tech - Pharma - Finance sunt esenţiale pentru edificiul statului profund (care se bazează tot pe monitorizarea şi supravegherea continuă a populaţiei), motiv pentru care au îmbrăţişat entuziast şi au girat capitalismul de supraveghere. Împreună cu serviciile secrete ale marilor puteri economice, aceste corporaţii formează acum un binom indestructibil şi impenetrabil.

De aceea suntem în mod continuu şi în cele mai mici detalii supravegheaţi. Suntem toţi suspecţi, motiv pentru care trebuie să dăm mereu detalii din care să rezulte că ne putem proba nevinovăţia - că nu suntem nici terorişti, nici traficanţi, nici spălători de bani negri, nici corupţi, nici evazionişti. Din supravegherea noastră continuă se fac şi colosale averi, şi cărămizi trainice ale tiraniei.

Concurenţi sau clienţi/consumatori - toţi suntem captivi ai acestui sistem, încolţiţi şi cu spatele la zid, pentru că nu mai există alternativă (there is no alternative - TINA) la acest model de "afaceri".

Noi nu suntem doar ţinta acestui continuu asalt care a condus la încolţire - noi suntem recolta, noi suntem materia primă.

A încerca să blochezi cumva acest rapt continuu sau să ieşi din această captivitate se constituie în ameninţări existenţiale pentru corporaţiile Big Tech, Pharma sau Finance.

De aceea, este vital ca noi toţi să fim controlaţi şi supravegheaţi permanent, pentru a nu putea trece dincolo de zidul informaţional al "aproape-magicului", al alchimiei din cele trei domenii.

De aceea este "admisibil", în ciuda oricărui argument raţional, ca o simplă apăsare pe buton să te exproprieze instantaneu de o parte esenţială a amprentei tale personale, a identităţii tale - informaţiile cu caracter personal, care vor fi utilizate, ulterior, pentru a-ţi prezice şi chiar confecţiona comportamentul si consimţământul la achiziţii, pentru a te transforma într-un avatar informatic, materie primă pentru "produsele predictive" pe care comercianţii le cumpără de la corporaţiile Big Tech, Pharma sau Finance la preţuri cvasi-infinite, fie că eşti utilizator, pacient (a)simptomatic sau debitor supra-îndatorat.