CONFERINŢA "BURSA" TENDINŢE ÎN PIAŢA DE CAPITAL Tehnologia blockchain - un tip special de contabilitate publică, descentralizată (II)

• Multe dintre activităţile comerciale nu sunt permise decât persoanelor specializate

Implicaţiile acestui nou tip de comerţ depăşesc cu mult domeniul legis-laţiei protecţiei consumatorilor, "atacând" şi domeniul concurenţei, domeniul pieţei de capital, domeniul fiscal şi chiar cel al relaţiilor juridice de muncă.

Economia, legislaţia şi moravurile şi, mai ales, jurisprudenţa, vor fi marcate fundamental şi ireversibil de acest fenomen de înlocuire a intermedierii comerciale cu facilitatea informatico-tehnologică a conexiunii virtuale permamente a unui număr practic nelimitat de particulari.

În mod tradiţional, multe dintre activităţile comerciale nu sunt permise decât persoanelor specializate, licenţiate sau autorizate, care fac parte din organisme profesionale auto-reglementate. Cei care practică tradiţional aceste activităţi sunt profesionişti (nu în sens de adjectiv, ci de substantiv) care avansează cheltuieli mari pentru obţinerea şi păstrarea licenţei, taxe şi contribuţii legate de exclusivitatea exerciţiului activităţii, cheltuieli materiale şi de personal etc. De exemplu, Airbnb, o platformă IT de facilitare a închirierilor imobiliare în scopuri turis-tice, devine un concurent redutabil şi un mare adversar al hotelurilor şi pensiunilor, permiţând simplilor particulari, care nu au nevoie de licenţe, de autorizaţii sanitare, de proceduri complicate de prevenţie a incendiilor, de taxe şi contribuţii etc., să exercite (mai mult sau mai puţin ocazional) activitatea tipică a hotelurilor şi pensiunilor turistice, la preţuri cu mult mai mici decât cele practicate de comercianţii clasici, situaţie datorată faptului că aceşti particulari care îşi închiriază ocazional casele sunt scutiţi de taxele şi impozitele specifice (inclusiv TVA), precum şi de costurile logistice aferente. Falimentele şi pierderea locurilor de muncă din aceste domenii comerciale clasice ar putea fi compensate (cel puţin la prima vedere) de creşterea veniturilor simplilor particulari care nu au ocupaţii bine plătite sau care nu lucrează deloc, dar nu este clar ce efecte vor trebui să fie suportate de stat şi de sistemele de asigurări sociale, care nu îşi vor mai putea construi bugete bazate pe veniturile din aceste domenii.

Împrumuturile de tip peer-to-peer lending vor elimina sau cel puţin vor neutraliza intermedierea bancară. Cei doi actori ai raportului juridic rezultat din împrumutul de la egal la egal nu se cunosc între ei, dar nici nu au nevoie ca o entitate specializată şi monopolis-tă să le intermedieze raportul juridic. Deşi i-ar putea despărţi chiar un ocean fizic, mai important este faptul că pe cei doi participanţi la actul juridic al împrumutului îi desparte un ocean virtual, căci tranzacţia este operată pe o platformă care (teoretic) blochează orice element de identificare a celor doi, printr-un lanţ de algoritmi care pătrunde profund în abisul deep web - ului, unde motoarele clasice de căutare pe internet nu pot ajunge. Cryptomonedele, posibile tot pentru că există tehnologia blockchain, vor putea înlocui cu succes banii-datorie emişi de băncile comerciale prin simplul act juridic al împrumutului (şi chiar monedele emise de statele suverane sau de băncile lor centrale) şi vor putea facilita împrumuturile de sume foarte mici de la un număr foarte mare de persoane (crowd founding). În aceste condiţii, nici intermedierea bancară, nici băncile nu mai sunt necesare.

Cel mai preocupant, din acest punct de vedere, este faptul că circulaţia mărfurilor, a serviciilor şi a fondurilor nu mai poate fi taxată cu impozite indirecte (TVA), întrucât vânzătorul şi cumpărătorul nu mai pot fi identificaţi şi, în plus, nu se mai pot verifica regularitatea şi caracterul sistematic ale activităţilor sau independenţa acestora necesară înregistrării (eventual din oficiu) ca plătitor de TVA. Nici provenienţa, nici destinaţia fondurilor nu mai pot fi verificate. Organele fiscale şi cele de anchetă penală chiar vor fi nevoite să îşi intensifice eforturile pentru a mai putea descoperi şi sancţiona spălarea de bani şi corupţia.

• Tendinţa globală către dezechilibru va genera la nivel ideologic şi politic "necesitatea" unei noi forme de ordine

O economie aparent distributivistă, care sparge în mod benefic monopolurile şi exclusivităţile rentiere create în domeniul comerţului clasic şi le împarte tuturor, la scală globală, pentru ca bogăţia să se răspândească şi să nu se acumuleze excesiv în conturile unui număr mult prea redus de persoane şi entităţi (aşa cum se întamplă în mod curent), poate deveni, în lipsa reglementării, opusul său, adică o economie ultra-liberală, în care totul sau aproape totul face obiectul unei tranzacţii financiare¹⁴, iar întreprinderile dispar, din lipsa coeziunii sociale şi a cooperării, cu consecinţa dispariţiei unui enorm număr de locuri de muncă, sursă primordială de finanţare a consumului, inclusiv a celui pe credit, iar impozitele pe circulaţia mărfurilor sunt eliminate din lipsă de obiect. Tendinţa globală către dezechilibru (entropia) va genera la nivel ideologic şi politic "necesitatea" unei noi forme de ordine, căci omul şi societatea au oroare de haos, ceea ce, aproape natural, va eşua, din nou, într-o acumulare excesivă de bogăţii şi în controlul globalizat al celor avuţi asupra celor (din nou) pauperizaţi. Or, aşa ceva ar fi o nebunie, un coşmar distopic, în care goana după vânzări şi prestări de servicii ar fi însoţită de spaima paralizantă de pierderea locurilor de muncă (întreprinderile care furnizează în număr mare locuri de muncă vor falimenta) sau a pres-taţiilor sociale (taxele şi impozitele aferente circulaţiei mărfurilor şi a banilor vor dispărea şi, deci, cheltuielile bugetare nu vor mai fi sustenabile).

Este evident, deci, că fie dreptul comun trebuie adaptat acestei noi şi dilematice realităţi juridice, fie noi seturi de norme speciale de protecţie a consumatorilor şi de concurenţă trebuie promovate, pentru a nu permite ca o liberalizare (în principiu benefică) a afacerilor de tipul închirierilor turistice, de tipul transportului necolectiv cu maşina proprie a şoferului sau din gama împrumuturilor de tip peer-to-peer sau crowd founding, să determine haosul şi, eventual, revenirea, cu titlu de corecţie, la demodatul şi detestabilul monopol şi la anticoncurenţialele rente extrase din exclusivităţi şi cutume.

• Investitorii şi, implicit, traderii şi brokerii, nu acţionează decât rareori din raţiune rece şi calculată

Investitorii şi, implicit, traderii şi brokerii, nu acţionează decât rareori din raţiune rece şi calculată. Dimpotrivă, ei reacţionează din frică/panică sau din euforie momentană.

În legătură cu ideea de a utiliza pe piaţa de capital tehnologia de tip blockchain se poate susţine că acesta este, cel probabil, pericolul cel mai mare. Cei care tranzacţionează bilateral vor putea să se ruineze mai uşor, în favoarea unor deţinători ai informaţiilor privilegiate, ceea ce va genera o ilegitimă şi inechitabilă redistribuire a avuţiei între naivi (sau neatenţi) şi overlorzii informaţiei. Protecţia inves-titorilor poate fi degradată de la rangul de principiu fundamental al pieţei de capital, la nivelul unui simplu slogan legal, de vreme ce actorii raportului juridic nu se cunosc între ei, iar instrumentalul juridic (contractul) nu poate fi identificat.

Dacă tranzacţiile se fac descentralizat şi anonim, nu mai există protecţia investitorilor, nu mai există proceduri amiabile, administrative sau judiciare de corectură a pieţelor eşuate (market failure), cum ar fi suspendarea sau oprirea de la tranzacţionare a produselor pieţei, compensarea investitorilor, complinirea voinţei actorilor pieţei care fie nu au bani, fie nu au produse pentru a perfecta tranzacţiile angajate etc.

Descentralizarea tranzacţiilor în-seamnă ocolirea sau ignorarea platformelor de tranzacţionare ale pieţelor reglementate de capital şi a sistemului de stocare a instrumentelor financiare (Depozitarul Central, Contrapartea Centrală, societăţile de registru, băncile - custode etc). Probleme juridice cvasi-insolubile pot apărea, întrucât proba proprietăţii acţiunilor tranzacţionate în afara sistemului reglementar al bursei va deveni imposibilă. Înregis-trarea unor acţiuni în dreptul numelui unui cumpărător care utilizează exclusiv tehnologia blockchain va fi imposibilă în lipsa acordului Depozitarului Central.

Deşi inconvenienţele pot fi multe, nu este deloc de neglijat riscul de evaziune fiscală şi de spălare de bani aferent criptării şi anonimizării tranzacţiilor peer-to-peer cu valori mobiliare, aşa cum nu este de neglijat nici riscul de pierdere a banilor sau a valorilor mobiliare pe motiv de pierdere a cheilor de acces.

În fine, de remarcat că, aşa cum exis-tă crypto-moneda, pot fi imaginate şi crypto-instrumente financiare (crypto-acţiuni sau crypto-obligaţiuni). Aşa-numita procedură de crowd funding este destul de populară în prezent pe pieţele financiare. Prin această metoda, unele intreprinderi (mai ales start-up-uri) se finanţează prin deschiderea capitalului către mulţime. Tehnologia blockchain poate facilita, anonimiza şi simplifica la maxim crowd funding-ul.

Toate aceste evoluţii ale pieţei (care, evident, au depăşit ritmul în care legiuitorul poate ţine pasul cu ele) vor necesita în curând modificări ale legislaţiei şi ale procedurilor aferente.

• Încrederea în comerţ este esenţială, fiind cu atât mai importantă pe pieţele financiare şi de capital

Încrederea în comerţ este esenţială, fiind cu atât mai importantă pe pieţele financiare şi de capital. Dar graniţa dintre încredere¹⁵ şi credulitate este foarte subţire.

În Faust II (opera mai puţin notorie a lui Goethe, lumea fiind concentrată pe povestea lui Faust şi a Margaretei, pervertită de Mefistofel), e o poveste interesantă în care ni se relatează că Faust şi Mephisto ar fi ajuns la curtea unui împărat, unde Mephisto inventea-ză banii de hârtie şi, practic, îl scoate pe împărat din datorii. Spre deosebire de Filip al IV-lea cel Frumos, care a scăpat de datorii aneantizându-i pe templieri, acest împărat a fost mai fin şi mai vizionar.

Cu mai mult haz (şi mai multe amănunte) regăsim povestea despre magia banilor de hârtie, în Maestrul şi Margareta, de Bulgakov, mai precis în episodul cu spectacolul de magie al lui Woland de la teatrul moscovit, în care spectatorii fuseseră păcăliţi să primească bani de hârtie, haine şi încălţăminte, în schimbul hainelor şi încălţămintei cu care veniseră la spectacol (după finalul căruia s-au descoperit a fi fost lăsaţi goi puşcă, în plină stradă). La finalul cărţii se spune chiar că Woland este, de fapt, Mefistofel. A, şi apropo, personajul principal din Faust I se numeşte Margareta (Gretchen), la fel ca iubita maestrului din romanul lui Bulgakov.

Banii de hârtie, fără încrederea că ei reprezintă bani şi că îndeplinesc funcţiile banilor (etalon valoric, instrument de schimb şi mijloc de tezaurizare a averii), sunt simple hărţi fără nicio valoare. Banii - datorie, fără monopolul acordat de stat băncilor, de a colecta depozite şi de a emite banii cu titlu de împrumut "garantaţi" de aceste depozite (în realitate, numai o parte redusă din cantitatea de bani - datorie este "garantată" de aceste depozite - sistemul rezervelor fracţionare), monopol care crează încrederea tuturor că banii emişi de bănci cu titlu de datorie sunt similari cu banii "tari", emişi de BNR, nu ar fi nimic.