"Citiţi cu atenţie prospectul" este un îndemn valabil nu doar pentru medicamente, ci şi pentru produsele financiare. O practică semnalată de unii cititori, dar şi de analistul Valentin Cismaru, este promovarea de către bănci a investiţiilor în fonduri, printr-un discurs dezechilibrat, care pune accent pe "randamentul superior" şi pe similitudinea cu depozitele bancare, în detrimentul riscurilor şi al faptului că investiţiile nu sunt garantate.
Printr-o astfel de situaţie a trecut şi unul dintre cititorii noştri, care a sesizat redacţiei faptul că, mergând să facă un depozit la o bancă, funcţionarul de la ghişeu i-a propus să cumpere unităţi de fond, pentru că "oferă o dobândă mult mai mare decât depozitele", banii vor fi administraţi de societatea de investiţii a respectivei bănci şi vor fi plasaţi, în cea mai mare parte, tot în depozite.
Ceea ce a "uitat" să menţioneze funcţionarul este faptul că investiţia în unităţi de fond nu este garantată, precum depozitul bancar, lăsând să se înţeleagă că aceste unităţi de fond se supun aceluiaşi regim juridic ca şi depozitele bancare.
Vânzarea de unităţi de fond prin bănci nu este ilegală, însă este supusă unor reglementări stricte şi stufoase. În practică, tehnicile de vânzări folosite pot să distragă atenţia clienţilor de la toate aceste reguli.
Importanţa riscurilor poate fi diminuată într-atât încât clientul rămâne cu ideea că şi-a depus banii la bancă.
În mediul online, transmiterea unei oferte nesolicitate este ilegală. Însă ce se întâmplă când te duci la bancă să faci un depozit şi ţi se propune să investeşti într-un fond?
Autoritatea de Supraveghere Financiară, care supraveghează piaţa de capital, se ascunde în spatele teancului de reguli şi îşi imaginează că dacă funcţionarul îi şopteşte clientul că are nişte riscuri, în timp ce îi "strigă" avantajele, totul este în regulă.
Valentin Cismaru nota, la sfârşitul lunii iulie: "Există o practică în rândul băncilor noastre de a vinde fonduri de investiţii către deponenţi sub pretextul că le oferă instrumente cu randamente mai mari decât depozitele, care deţin tot depozite bancare şi încă < ceva >".
Domnia sa mai spunea: "Foarte mulţi investitori (mai puţin informaţi) în fonduri deschise de investiţii administrate de către societăţile de administrare deţinute de către banci au credinţa că au plasat banii în < depozite bancare care deţin obligaţiuni > sau că deţin < depozite bancare >, printr-un alt tip de contract, care le oferă dobânzi mai mari".
Autoritatea de Supraveghere Financiară ne-a transmis care sunt regulile cărora se supune promovarea fondurilor de investiţii prin intermediul instituţiilor de credit: "Materialele publicitare trebuie să fie clar identificabile, ca atare, corecte, clare şi să nu inducă în eroare investitorii. De asemenea, niciun material publicitar conţinând o invitaţie la cumpărarea de titluri de participare ale unui Organism de Plasament Colectiv în Valori Mobiliare nu trebuie să conţină mesaje care contrazic sau diminuează semnificaţia informaţiilor cuprinse în prospect şi a informaţiilor-cheie destinate investitorilor".
De asemenea, ASF mai precizează: "Atât timp cât promovarea se realizează cu respectarea prevederilor legale indicate anterior, iar propunerea survine ulterior explicării caracteristicilor depozitului, nu vedem o problemă în situaţia prezentată".
Potrivit Autorităţii, "este o problemă însă dacă oamenilor li se promite obţinerea unei < dobânzi > (câştig/randament) şi nu li se explică faptul că nu e vorba de o dobândă fixă sau variabilă şi valoarea de răscumpărare poate să fie mai mică decât cea de subscriere, aspecte care sunt tipărite de fapt pe coperta prospectului de emisiune (conform art. 105 alin. (3) din Regulamentul nr. 9/2014)".
Prospectul de emisiune de unităţi de fond previne investitorii potenţiali, printr-o formulă standard, tipărită pe coperta prospectului, asupra faptului că investiţiile în fonduri deschise de investiţii nu sunt depozite bancare, iar băncile, în calitatea lor de acţionar al unei Societăţi de Administrare a Investiţiilor, nu oferă nicio garanţie investitorului cu privire la recuperarea sumelor investite. Prospectul mai informează că fondurile comportă nu numai avantajele ce le sunt specifice, dar şi riscul nerealizării obiectivelor, inclusiv al unor pierderi pentru investitori, veniturile atrase din investiţie fiind, de regulă, proporţionale cu riscul.
ASF nu ne-a răspuns, încă, cine are obligaţia să verifice dacă toate prevederile legale şi regulile referitoate la promovare sunt respectate şi dacă a făcut vreodată un control în unităţile bancilor ca să vadă dacă sunt respectate regulile.
Marius Dunca, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), ne-a declarat: "Dacă deponenţilor nu li se dau toate informaţiile, acest lucru se cataloghează ca fiind o practică comercială incorectă, deoarece consumatorul serviciilor financiare nu poate lua o decizie în cunoştinţă de cauză". Domnia sa a mai precizat că această practică se sancţionează cu amendă de la 5.000 la 50.000 lei şi cu măsura de încetare a practicii.
Marius Dunca ne-a explicat că autoritatea pe care o conduce poate aplica sancţiuni contravenţionale, însă, dacă nu există documente, este foarte greu de dovedit o asemenea practică.
În opinia avocatului Gheorghe Piperea, situaţia se află la limita competenţei protecţiei consumatorilor şi a celei de protecţie a investitorilor pe piaţa de capital.
Alin Iacob, preşedintele Asociaţiei Utilizatorilor Români de Servicii Financiare, apreciază că promovarea investiţiilor în unităţi de fond de către funcţionarii bancari este legală, însă nu şi morală. Domnia sa transmite că situaţia prezentată de cititorul nostru nu este singulară, fiindcă, în trecut, au mai existat speculaţii pe această temă, cu referire la o anumită instituţie bancară care practică vânzarea de unităţi de fond la ghişeu.
Potrivit lui Alin Iacob, normal ar fi ca, în filialele băncilor ce doresc să promoveze aceste instrumente, să existe un birou separat la care să se adreseze strict consumatorii de servicii financiare ce doresc să devină investitori în fonduri.
1. fără titlu
(mesaj trimis de marius în data de 08.09.2014, 01:16)
Fondurile care promoveaza investitii in depozite bancare ce depasesc 10% din valoarea fondului, ar trebui interzise.
Depozitele bancare sunt un instrument eminamente bancar, garantat pana la o limita si in anumite conditii. Daca administratorii fondurilor respective au banci printre actionari este si mai grav, deoarece bancile cauta instrumente prin care sa poata ocoli legea.
Un fond, la fel ca orice investitor, are in mod evident o parte a portofoliului tinuta in numerar/depozite bancare pentru urgente. Deci limita de 10% este de bun simt. Aceasta poate fi extinsa temporar, daca nu are la dispozitie oportunitati corespunzatoare de investire, cu conditia sa informeze periodic investitorii asupra lipsei de oportunitati si a depasitii ponderii de 10%, ori de cate ori are loc aceasta depasire.
In China, pe fondul limitarii dobanzilor la depozitele bancare prin lege la 3%, au aparut “trusturi de investitii” (adica tot un fel de fonduri) afiliate bancilor si promovate masiv de acestea, care au adunat bani de la investitori si i-au plasat in imprumuturi si obligatiuni corporatiste. Promisiunuile mari de castig de 6-10 si chiar peste 20%, impreuna cu reglementari aproape inexistente (garantii ZERO evident), au umflat aceasta piata la aproape 6 trilioane usd. In 2014 au inceput primele lor falimente, iar guvernul chinez se teme ca aceasta piata paralela care i-a scapat déjà de sub control, va distruge economia si increderea in economisire. Este important de mentionat ca bancile chineze sunt in general detinute 100% de stat, rareori investitorii privati detinand pana la 30% din actiuni, conform limitarilor legale.
E doar un exemplu.
Nu cred ca avem nevoie de ceva similar, chiar la o scara evident mult mai redusa, dar semnificativa pentru economia Romaniei.
2. exclusivist
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 08.09.2014, 07:07)
Obiectul de activitate al bancilor ar trebui revizuit. El ar trebui sa fie mult mai restrictiv, ca si la societatile de intermediere financiara.