Oricât de hulit, războiul rămâne singurul factor de progres abrupt cunoscut în istorie. Războiul consumă resurse în ritm alert şi obligă societatea să găsească altele, să-şi întrebuinţeze creierul şi forţa de muncă şi să construiască.
După război, în afară de mulţi viteji, s-arată şi numeroşi întreprinzători. După război e oricum, numai de criză de locuri de muncă şi de exces de imobiliare nu se pune problema.
În lipsa războaielor, statele trebuie să inoveze măsuri alternative ca să-şi consume excesul de resurse cum pot. În România, am luat spre exemplu o ţară, la întâmplare, entuziasmul zidăresc a umplut arealul de spaţiu locativ excedentar.
Cu sau fără legătură cu cele remarcate mai sus, recent, a luat calea promulgării o lege care spune că la parterul clădirilor cu grad ridicat de risc nu se pot desfăşura activităţi economice care implică un flux de public.
Ce înseamnă grad sporit de risc este mai greu de spus, că la noi răsar şi dispar bulinele de pe imobile cu o dezinvoltură iozefinică. Riscul este determinat de numărarea seismelor care s-au produs în istoria clădirii şi de impresia ochiului de expert al complicilor edililor, că n-am văzut pe nimeni să măsoare, să calculeze şi să utilizeze alte baze ştiinţifice...
Cert e că, odată legea publicată, o grămadă de locatari economici din Bucureşti se vot trezi pe preş şi asta în chiar buricul târgului - Magheru, Bălcescu, Elisabeta, Pache, C.A. Rosetti, Maria Rosetti, Icoanei, Doamnei şi mai cu seamă de prin ruinele spoite cu lux ale Centrului Istoric.
Capitala va afişa o goliciune deprimantă în chiar miezul ariei sale urbane.
Principalele entităţi afectate vor fi băncile, farmaciile, cinematografele, teatrele, niscai magazine şi multe, multe localuri de alimentaţie publică, exces alcoolic, preludiu sexual şi dezmăţ decibelic.
Băncile şi farmaciile se vor bucura să mai reducă numărul unităţilor deschise pripit în boom, aducătoare de pierderi şi plătitoare de chirii anacronice.
Conform legii, atât băncile, cât şi lanţurile farmaceutice vor putea închide fără a-şi strica imaginea şi a mirosi a recesiune. Mai mult, reţelele vor putea concedia masiv personal, dând vina pe autorităţi şi acoperindu-se spre exonerare cu noul text de lege.
Cinematografele - Scala şi Patria bunăoară - îşi vor da obştescul sfârşit şi îşi vor trimite cinefilii spre spaţiile de profil din mall-uri, mult prea multe, mult prea mari şi mult prea goale. Mall-urile vor profita şi de pe urma magazinelor care încă se încăpăţânau să funcţioneze stradal, ţinute departe de evidenţa unicei alternative profitabile în detail - mall-ul- de inerţie, frondă sau nostalgie.
Nu toate prăvăliile se vor duce în mall.
Există nenumărate spaţii comerciale goale situate în imobile fără risc seismic.
Numai Romarta (cu tot respectul faţă de Broadhurst şi simpatia faţă de domnul Siminel Andrei) are cam o sută de astfel de spaţii, în majoritate pe deşerticul bulevard al Unirii.
Legislativul s-a îngrijit aşadar, cu voie sau fără, de înlocuirea prosperităţii unor proprietari cu prosperitatea altora. O echitabilă rotaţie a bunăstării.
Dacă dăm la o parte băncile, farmaciile, cinematografele, magazinele şi teatrele (care, acestea din urmă, pot crăpa liniştite în desuetudinea lor dramatică, viitorul e al festivalurilor municipale, al megaproiectelor teatrelor naţionale şi al nişei de institut), ce rămâne? Păi, cluburile, barurile, pub-urile şi alte asemenea stabilimente cu tejghea.
Localuri de care Statul s-a cam săturat... Fiscul le prigoneşte cu un efort disproporţionat faţă de cîştigul adus la buget. Mai mare daraua decît ocaua.
Dacă ne uităm prin declaraţiile firmelor care exploatează baruri, vom vedea că, în covârşitoare majoritate, acestea pretind că înregistrează pierderi. E greu să fiscalizezi toată berea la draft şi toate lichidele colorate din sticle...
Marea masă a cluburilor funcţionează în construcţii cu mai multe buline decât un leopard mediu. Legea în chestiune li se potriveşte ca o mănuşă, iar zeiţa cea legată la ochi le va spinteca cu spada cu mult înainte ca în talerele balanţei să se fi aşezat toate argumentele...
În aşteptarea promulgării, publicării şi aplicării acestei norme clubofobe, patronii, managerii, antreprenorii de resort pregăteau o mare zaveră. Poporul, mare iubitor de chermeze, distracţii şi alte festivisme, strângea energie pentru a se dezlănţui public împotriva nedreptăţii legiferate.
Atunci, ca din senin, divinul s-a manifestat schimbînd cursul evenimentelor.
Un local a luat foc în timpul unui concert, omorând zeci şi mutilând sute.
Deus ex machina... cu pregătire prealabilă. Cineva a lipit nişte polieuretan expandat cu prenadez. Apoi altcineva a instalat un tavan din lemn de brad. Ulterior, acei cineva sau acei altcineva sau toţi, într-o simbioză igniofilă, au spălat totul cu diluant. Iar la sfârşit, un geniu carpatin s-a gândit să dea cu artificii în interior.
Înşiruirea bufă de fapte descrise ultra s-a încheiat macabru.
Trei zile de doliu naţional au ursit aidoma celor trei magi destinul localurilor româneşti. Toată suflarea care până mai ieri ar fi catalogat fără ezitare drept abuzivă impunerea unor restricţii de funcţionare a cluburilor, acum e gata să jertfească distracţia pe altarul siguranţei publice.
După evenimentul tragic din Colectiv, premierul a asmuţit întreg aparatul coercitiv asupra patronilor de cârciumi. Asociaţii societăţii Colectiv au fost demonizaţi de întreaga presă.
Lovitură de graţie a dat-o un întreprinzător din industria de resort.
Andrei Sosa, proprietarulul Expirat, a declarat cu multă cenuşă în cap că el închide şandramaua, că vreme de 14 ani a funcţionat ilegal şi promiscuu, periclitând viaţa şi sănătatea consumatorilor. Un exemplu minunat! Un Perseu care a trimis brusc cele trei gorgone din structura Colectiv în arest. Care procuror ar fi scăpat ocazia? Un triumvirat al Motocilor, trei tigve glorios rostogolibile la picioarele gloatei...
Sosa a gândit bine... Un spaţiu închiriat, o investiţie amortizată de mult, o afacere în declin, datorii şi un nesfârşit inventar de nereguli ce avea să fie constatat de controalele draconice anunţate.
Mai bine să fie el cel care face primul pas, făcându-şi o salutară mea culpă şi ţinând isonul autorităţilor justiţiare şi vindicative. Exemplul a fost masiv şi oportunist urmat.
Cine va mai cuteza de acum încolo să denunţe caracterul abuziv al unei legi care doreşte să reconfigureze piaţă imobiliară a Capitalei?!?
1. rezultatul este firesc
(mesaj trimis de eu în data de 04.11.2015, 05:05)
Cand toata lumea cere scandal, rezultatul este o suprareglementare. Erau suficiente legi pentru ca vinovatii sa plateasca, erau suficiente organe de control pentru a-ti scoate par alb la simpla incercare de a face orice, un aviz in plus insemna de fapt o alta taxa. Brutalitatea legii, cu masuri de inchidere imediata rst proportionala cu solicitarea canalelor media dar exagerata fata de un normal la care nu mai ajungem. Doar Anglia mai are o legislatie PSI mai drastica izvorata din perioada in care Londra era construita cu lemn.
1.1. ce nu face omul pentru un scaun? (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 04.11.2015, 08:54)
ai vazut la colectiv. Ce nu face omul pentru mai multe locuri cu scaune?ai citit la ias, adica intreprinderea agricola de stat
1.2. Nu sunt sigur că ai dreptate (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 04.11.2015, 10:41)
Dacă clubberii, tinerii, studenții și părinții lor nu strigau după aceea: de ce statul nu a controlat mai bine .... de ce statul nu le-a închis "bomba" ... de ce statul ... etc.
Îmi pare rău să o spun dar intri pe proprie răspundere într-un club "semnat pe proprie răspundere". Reacția publică ar fi putut fi de două feluri:
- cea care a fost: să vină statul să facă ... să cadă capete ale statului pentru că nu au făcut ceva ... vrem reguli stricte și respectate ...
- una mai liberală: lasă poporul tâmp să decidă "pe proprie răspundere". La fel cum hotelurile au stele, pensiunile au margarete, fă și o scală a siguranței localului și lasă tâmpitul de client să decidă dacă își riscă viața sau nu. Unii și-o vor risca în continuare pentru "stil, frate, e cuul". La următoarea dramă am fi știut că era vina morților și nu a societății.
2. Observatii
(mesaj trimis de MA în data de 04.11.2015, 11:12)
N-am inteles, dincolo de satisfactia plebei, de ce au fost arestati toti cei trei asociati. Detinerea de parti sociale in sine se limiteaza la determinarea proprietatii. Cum s-a stabilit cota vinovatiei, in functie de procente?:))
Doi... Nu a fost retinut faptuitorul direct. Si n-am auzit sa fi fost numit. Omul care a dat fizic foc la artificii...
Raspunderea intr-o asemenea speta este impartita intre faptasul direct si alte citeva entitati fizice, juridice sau de facto: trupa, organizatorul/impresarul, artificierul, firma de efecte pirotehnice si persoana care a avizat din partea clubului. N-am vazut contractul intre local si sc pirotehnistu' lu' peste srl...
In civil eu m-as indrepta impotriva barului, a companiei de incendieri si poate impotriva Universal Music, in masura in care exista clauze de promovare intre casa si grupul rock.
Restul raspunderii trebuie determinat de ISU. Piedone e un individ venal insa autorizarea Colectiv a fost facuta in aceleasi conditii centrafricane care au legiferat activitatea tuturor bombelor romanesti post revolutionare.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 04.11.2015, 15:27)
Felicitări pentru articol!
A fost o vreme când Bucureștiul era Micul Paris...
Avea in plus (sau in minus) mahalale pline de praf, dar totuși pitorești, pline de verdeața, iar centrul rivaliza cu orice oraș european.
Cutremurul din 1977 i-a dat prilejul lui Ceaușescu sa distrugă sufletul si caracterul orașului prin Casa Republicii. Cu Prilejul asta el a ras Dealul Spirii, singura forma de relief din București. Erau niște străzi in panta cu case frumoase, o plăcere sa te plimbi pe acolo. De altfel toate filmele de epoca se turnau in cartierul Uranus.
Dupa Revolutie, libertatea prost înțeleasă, indolenta primăriilor si a funcționărimii, nepriceperea arhitectilor si a urbanistilor, dar in primul rand nepasarea bucurestenilor continua distrugerea orasului.
Rand pe rand dispar spatiile verzi, casele vechi, monumente istorice sunt lasate in paragina, sau daramate pur si simplu facand loc unor constructii hidoase. Iar acum, aceasta lege care va elimina ultimele ramasite ale vietii orasului.
In curand se va ajunge la eliminarea totala a trotuarelor, (de altfel ele deja au fost acaparate de masini), iar singurele iesiri in oras se vor rezuma la un drum cu masina la mall.
Bucurestiul va deveni un imens loc de parcare, raiul automobilistilor, iadul pietonilor.