Contribuţia politicii de dividend la valoarea de piaţă a firmei

În cadrul politicii de dividend adoptată de către AGA, principalul obiectiv care trebuie vizat este menţinerea interesului acţionarilor pentru păstrarea acţiunilor deţinute. Acest obiectiv trebuie să fie primordial mai ales dacă acţiunile companiei respective sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată.

La nivel practic se conturează trei tipuri de politică de dividend:

1. Politica ratelor. Utilizând această metodă, compania distribuie în fiecare an un anumit procent din profitul realizat. Astfel dividendul acordat poate să difere de la un an la altul în funcţie de mărimea profitului obţinut. Aceasta politică se pretează cel mai bine la companiile mari sau multinaţionale, organizate în grup, şi al căror interes sunt satisfacerea acţionarilor companiei mamă.

2. Politica reziduală. În cadrul acestei politici, dividendul este tratat ca o variabilă reziduală. Un profit mare duce la o creştere a disponibilităţilor şi astfel pot fi acordate dividende mai ridicate. Această politică este adoptată în special de companiile care se află într-o fază de creştere, dar care evoluează într-un sector relativ stabil în care expansiunea exagerată poate aduce o diminuare a profitabilităţii.

3. Politica stabilizată. Prin această politică se ajustează parţial creşterea dividendului în funcţie de previziunile asupra situaţiei financiare viitoare a companiei. Dividendele vor creşte numai dacă acţionarii consideră că există şanse mari de a se putea continua să fie distribuite dividende şi în perioadele următoare cel puţin la acelaşi nivel cu dividendul propus. Această politică este cea mai eficientă dacă se are în vedere maximizarea valorii deţinute de acţionari prin deţinerea în capitalul social al emitentului. Valoarea poate fi definită ca fiind suma între valoarea de piaţă a acţiunii şi valoarea dividendului încasat.

Formele sub care se distribuie dividendul sunt:

a) dividend anual în numerar, determinat ca rezultat al politicii de dividend;

b) dividend fix în numerar, de care beneficiază deţinătorii de acţiuni privilegiate.

c) dividend repartizat sub formă de acţiuni noi, emise de către companie şi atribuite acţionarilor înregistraţi la regis­tru la o anumită dată stabilită în AGEA.

În cazul unei companii tranzacţionate, abordarea unui tip de politică în detrimentul alteia, poate avea un impact semnificativ asupra cursului acţiunii, şi implicit să ducă la o modificare a valorii de piaţă a companiei.

Utilizarea unei politici de dividend stabilizate, duce la o diminuare a volatilităţii cursului acţiunii, prin confirmarea aşteptărilor investitorilor în ceea ce priveşte mărimea dividendului care va fi alocat, chiar în cazul unei deteriorări temporare a mediului de afaceri. Din aceste motive, acest tip de politică de dividend, care, de altfel, este şi prudenţială, este de preferat în cazul companiilor care activează în sectoare de activitate cu un grad mare de incertitudine, sau în cazul în care rezultatele financiare ale companiei pot fi influenţate într-o măsură ridicată de un număr relativ de factori reduşi. De exmplu, în cazul unei instituţii financiare, rezultatul exerciţiului este dependent într-o mare măsură de evoluţia pieţei de capital, dat fiind faptul că o mare parte a activului se regăseşte în acţiuni cotate.

Acordarea unui număr mai mare de acţiuni faţă de rata de creştere a profitului va duce, ulterior majorării derulate, la şanse reduse de revenire a cotaţiei către nivelurile anterioare, şi evident la o diluare a valorii acţiunii, aceasta tinzând către valoarea nominală.

În măsura în care cotaţia titlului va tinde către valoarea nominală, o problemă posibilă a companiei ar fi limitarea autofinanţării prin emisiunea de noi acţiuni care să fie oferite spre vânzare, iar prima de emisiune determinată ca diferenţă între preţul de vânzare şi valoarea nominală, va fi aproape de 0.