Cotitura la care stă Mircea Geoană

Începând de astăzi se concretizează demisia lui Mircea Geoană din poziţia de secretar general adjunct al NATO. Şi tot începând de astăzi el are posibilitatea legală şi morală de a se lansa oficial în cursa prezidenţială. Coincidenţă sau nu, este şi ziua confruntării dintre cei doi candidaţi din Statele Unite. Cum va funcţiona pariul lui Mircea Geoană cu România?

Mie cel puţin îmi este cât se poate de clar că, exceptând o conjunctură extraordinară, o aliniere miraculoasă a planetelor, Mircea Geoană nu are nicio şansă de a ajunge în turul doi. Nu dispune de un aparat de partid capabil să-i mobilizeze pe cetăţenii din întreaga ţară şi în acelaşi timp să supravegheze urnele din secţiile de votare, securizând astfel manifestarea de voinţă a cetăţenilor. Handicapul oricărui independent este din această perspectivă major. Ce-i drept, în mod netransparent, Mircea Geoană a încercat să-şi creeze un vehicul politic intitulat DREPT, cu zece parlamentari traseişti, dar acest vehicul politic nu a fost omologat de Parlament. Ca atare, nu se poate organiza în teritoriu, indiferent de ce fonduri dispune, nici în ceea ce priveşte alegerile parlamentare, nici în ceea ce priveşte prezidenţialele. Din orice direcţie ar fi măsurat, Geoană nu dispune de un punctaj care să-l califice pentru intrarea în turul doi. Şi atunci ce aşteaptă?

Într-un fel, el se încălzeşte pe banca de rezerve a prezidenţialelor. Pentru eventualitatea în care unul sau altul dintre principalii competitori se va accidenta şi va ieşi din cursă înainte de termen. Cum s-ar putea întâmpla un asemenea fenomen electoral, este pentru moment un mister. Dar nu este imposibil. O asemenea răsturnare spectaculoasă de situaţie s-a mai petrecut atunci când Traian Băsescu i-a luat locul lui Stolojan în competiţia prezidenţială. Iar opinia publică a fost electrocutată. Într-o asemenea măsură, încât Băsescu a devenit preşedinte. Şi a stat zece ani la Cotroceni, cu două suspendări. Deci, teoretic ce puţin, istoria s-ar putea repeta. De pildă, Marcel Ciolacu s-ar putea să fie confruntat până la alegeri cu crize sociale succesive şi atât de puternice încât să-l scoată din cursa prezidenţială. Asta nu s-ar putea întâmpla decât în măsura în care în bugetul statului nu ar mai exista niciun fel de resurse pentru a opri la timp hemoragiile care inevitabil vor fi declanşate. Sau dacă va comite în plan intern şi extern gafe monumentale. O răsturnare de situaţie este posibilă, tot teoretic, şi în cazul generalului cu patru stele Nicolae Ciucă, în promovarea căruia PNL a investit deja o căruţă de bani şi eforturi consistente. Dar dacă niciunul dintre cei doi oameni politici cu spatele acoperit de bazine electorale consistente şi aparate de partid bine unse nu capotează sau nu este ejectat din cursă în urma vreunui scandal de mari proporţii, atunci ce speranţe mai are Mircea Geoană?

Are speranţe. În turul doi, îşi poate tranzacţiona o parte dintre procentele obţinute în primul tur. Iar tranzacţia cea mai convenabilă va fi în beneficiul lui Marcel Ciolacu. Din simplul motiv că cele mai multe voturi pe care le va obţine Geoană provin din electoratul social-democraţilor. În turul doi, Geoană poate trece cu arme şi bagaje în tabăra lui Ciolacu, obţinând la schimb o promisiune fie pentru o importantă funcţie guvernamentală, cum ar fi de exemplu portofoliul externelor, fie o poziţie internaţională.

Cam aşa se execută trocurile politice şi electorale în România acestor ani.